Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 2041/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2041/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 18422/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2041
Ședința publică din 22.04.2015
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul S. D. S. în contradictoriu cu pârâții M. A., reprezentat prin Primarul Municipiului și C. L. A., având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
Procedura completă.
Acțiunea este legal timbrată cu 3226 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art.3 alin.1 lit. e) raportat la art.31 alin.3 din OUG nr.80/2013 (fila 47 și 77).
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 22.04.2015, când, în vederea depunerii de concluzii scrise de către reprezentanții părților și pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 05 decembrie 2013, reclamantul S. D. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A., reprezentat prin Primarul Municipiului A., și B. A. B., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – locuință, compus din două camere și dependințe în suprafață de 55,35 mp., cu terenul aferent în suprafață de 72 mp. (. A., ..9, înscris în CF._ A., cu titlu de moștenire, anterior cumpărare; să se dispună obligarea pârâtului M. A., reprezentat prin Primarul Municipiului A. să-i predea actul de vânzare-cumpărare necesar întabulării în cartea funciară, conform situației de fapt și de carte funciară corecte; să se constate că actul intitulat „Contract de vânzare-cumpărare nr.1483/1997 încheiat între Statul Român prin S.C. RECONS S.A. în calitate de vânzător și mama acestuia, defuncta S. Lucreția, în calitate de cumpărătoare, este anterior deciziei civile nr.213/22.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care pârâtei, B. A. B. i s-au restituit în natură apartamentul 1 și 7 din imobil; să se dispună rectificarea situației de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei B. A. B. asupra porțiunii din apartamentul nr.7 cumpărată de mama sa, defuncta S. Lucreția și familia sa și întabularea dreptului său de proprietate cu titlu de moștenire, anterior cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 14 mai 1997, mama sa, defuncta S. Lucreția, decedată la data de 02 decembrie 1997, cu ultimul domiciliu în A., ..9, a cumpărat cu plata în rate de la fostul S.C. RECONS S.A., apartamentul ocupat în baza dispozițiilor L.112/1995, situat în A., V. A., nr.9. Conform Contractului de vânzare-cumpărare nr.1483/15 mai 1997, mama sa a cumpărat apartamentul nr.6, compus din două camere, cu dependințe în suprafață de 55,35 mp. și terenul aferent în suprafață de 72 mp. teren. Întregul apartament este mai mare, fiind ocupat la acea dată de doi chiriași. După cumpărare, mama sa a solicitat întabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară nr._ A., cerere care însă i-a fost respinsă, având în vedere faptul că apartamentul nr.6 avea alți proprietari, nu Statul Român. Revenind la vânzător, s-a constatat că de fapt unitatea locativă ocupată și cumpărată de mama sa, constituie ., sens în care a fost rectificat numărul apartamentului în contractul de vânzare-cumpărare. Numai că nici această numerotare nu corespunde corespondenței reale a unității locative cumpărate, deoarece din cartea funciară_ A., rezultă faptul că . Român la acea dată, este compus din 5 camere cu dependințe și nu 2 camere cu dependințe, cât a ocupat mama sa și cât a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus amintit. Deci nici de această dată nu a putut întabula în cartea funciară dreptul de proprietate. Între timp, la data de 02 decembrie 1997 a intervenit decesul mamei sale, al cărui unic moștenitor este el în calitate de fiu, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor anexat acțiunii.
Reclamantul mai arată că, în anul 2002, pârâta de ordin 2, B. A. B., a solicitat Judecătoriei A., prin acțiunea înregistrată sub nr.2131/2002, în contradictoriu cu S.C. RECONS S.A., O. A. și S. Lucreția, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și rectificarea cărților funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului și pârâtei O. (proprietara . funciară și înscrierea dreptului său de proprietate. Reclamanta și-a precizat cererea ca unic moștenitor. Acțiunea reclamantei a fost respinsă în totalitate ( sentința civilă nr.3704/2002), soluție menținută în apel (Tribunalul A. – decizia civilă nr.537/2002) și recurs (Curtea de Apel Timișoara – decizia civilă 2874/2002).
Se mai arată că în anul 2003, pârâta a formulat o nouă acțiune urmărind aceiași finalitate ca și în procesul anterior, fără a se mai chema însă în judecată deși cunoștea situația apartamentului 7. Tribunalul A. (în dosar nr.2458/2003 – sentința civilă 235/12 mai 2003) a admis în parte acțiunea, constatând nevalabilitatea titlului de preluare a Statului Român dar a respins cererea de restituire în natură a imobilului. În apel însă, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.213/2006 (dosar_ ) a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința Tribunalului A., dispunând restituirea în natură a ., soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia 839/31 ianuarie 2007). Soluția Curții de Apel Timișoara de restituire a . vedere precizarea de către pârâtă a acțiunii sale, în sensul că: „deși inițial reclamanta învederase că acesta (. parțial înstrăinat ea a revenit asupra acestei afirmații; or, potrivit extrasului de carte funciară depus la acest termen de judecată, . fost înstrăinat de Statul Român, cererea de restituire a sa în natură fiind întemeiată”. Statul Român reprezentant de Consiliul Local A., chemat în judecată nu s-a apărat corespunzător, nedepunând copia actului de vânzare-cumpărare încheiat în 1997 cu mama acestuia, sau un înscris din care să rezulte situația locativă a apartamentului, iar el nu a fost chemat în judecată, astfel că nu a știut de existența procesului și astfel nu a putut interveni pentru a-și apăra proprietatea.
Reclamantul a mai arătat că, după câștigarea procesului pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară a apartamentului nr.7, blocându-i posibilitatea de a-și întabula dreptul de proprietate, deși acesta se află în continuare în posesia apartamentului pentru care achită toate taxele și impozitele aferente.
Actul de vânzare cumpărare, chiar cu deficiențele semnalare, este anterior hotărârii judecătorești prin care pârâta B. A. B. a revendicat imobilul și mai rezultă reaua-credință a acesteia, având în vedere precizarea de acțiune făcută în apel în dosar nr.-2458/2003, deși cunoștea foarte bine situația apartamentului 7.
Față de cele de mai sus, reclamantul consideră că acțiunea sa este întemeiată și prin urmare solicită admiterea ei.
La data de 27 februarie 2014 s-au depus la dosar prin serviciul registratură note de ședință din partea pârâtei C. L., prin care a învederat instanței că pârâta din prezenta cauză, B. A. B., a decedat chiar în ziua înregistrării acțiunii, situație în care în cauză este incidentă excepția lipsei calității de folosință a pârâtei, potrivit art.56 Cod procedură civilă, raportat la art. 35 Cod civil.
Prin precizare de acțiune, reclamantul S. D. S. a arătat că, urmare a decesului pârâtei B. B. A., înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă pe C. L. A., în calitate de moștenitoare acceptantă a primei pârâte, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor depus la dosar.
Pârâta C. L. A., prin întâmpinare a arătat că, din punct de vedere procedural înțelege să invoce, față de petitul 1 al acțiunii excepția inadmisibilității formulării unei cereri în constatare, câtă vreme nu există posibilitatea alegerii căii în realizarea dreptului, potrivit art.35 din noul Cod de procedură civilă.
Din documentele care i-au fost remise nu rezultă existența certificatului de moștenitor după defuncta S. Lucreția, situație în care înțelege să invoce excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzute de art.193 alin.3 din noul Cod de procedură civilă.
Referitor la temeiul de drept al cererii, solicită a se observa că cererea este bazată pe un text de lege care nu mai este în vigoare, respectiv care este abrogat prin art.230 al Legii nr.71/2010 de punere în aplicare a noului Cod civil. În consecință cererea nu îndeplinește condițiile imperative de lit. d) ale art.194 din noul Cod procedură civilă, respectiv un temei de drept valabil.
În motivare, pârâta a arătat că este moștenitoarea sezinară a defunctei B. A. B. situație în care nu este de drept și proprietara și posesoarea imobilului în litigiu. Autoarea sa l-a dobândit printr-o sentință judecătorească irevocabilă în virtutea împrejurării că întregul imobil unde se află și apartamentul în discuție aparținuse autorului acesteia de la care fusese preluat de Statul Român, întabularea deciziei I.C.C.J, făcându-se în anul 2006, iar apartamentarea imobilului fiind efectuată încă din anul 1978.
Se arată că autoarea reclamantului deține încă din 1997 un act de vânzare-cumpărare de la pârâta de gradul 1, astfel încât petitul 2 al acțiunii este lipsit de interes.
Ceea ce nu poate susține reclamantul este invocarea propriei sale pasivități devreme ce avea posibilitatea de a depune la OCPI actele necesare întabulării având contractul necesar, cât și procesul-verbal de predare primire (acte pe care le solicită prin petitul 2 al cererii). Sistemul de carte funciară este un sistem de publicitate pe care din probatoriul administrat în cauză doar antecesoarea sa l-a folosit.
Practic la acest moment reclamantul nu mai are la dispoziție decât o eventuală cerere în garanția evicțiunii devreme ce proprietatea asupra apartamentului nr.7 a fost stabilită și întabulată în CF printr-o hotărâre judecătorească. Aici recunoaște că practic patrimoniul municipalității s-a îmbogățit fără just temei cu un preț al unui bun care îi aparține acesteia.
În consecință, pârâta C. L. A. a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 din noul Cod de procedură civilă.
Prin răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta C. L. A., reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor ca fiind neîntemeiate.
În ce privește inadmisibilitatea cererii, considerată de pârâtă ca fiind o acțiune în constatare, această susținere este infirmată de cererea sa în ansamblul ei și care are caracterul unei acțiuni în realizare, ceea ce tinde ea să obțină fiind un drept de proprietate la care este îndreptățit așa cum a dovedit cu toate actele depuse și aflate la dosar.
În ce privește excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile prevăzute de art. 193 alin.3 al noului cod de procedură civilă, conform căruia „la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cui privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil”. Față de aceasta, reclamantul precizează că nu s-a adresat instanței cu o cerere în dezbaterea procedurii succesorale, el formulând cererea în calitate de moștenitor al mamei sale, calitate dovedită cu certificatul de calitate de moștenitor nr.157/1998, depus în probațiune. Prin urmare nu consideră că mai este necesară parcurgerea acestei proceduri.
Reclamantul arată că la punctul 3 din întâmpinare, pârâta susține că acțiunea sa este bazată pe un text de lege ce nu mai este în vigoare, sens în care invocă dispozițiile art.71/2001. Este adevărat că art.230 abrogă o . acte normative, numai că același act normativ (Legea 71/2001), la art.102 prevede următoarele „ (1) 1. Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Acțiunea se întemeiază pe existența Contractului de vânzare-cumpărare nr.1483/1997, deci în cazul de față sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la acea dată. Față de toate acestea solicită respingerea excepțiilor invocate.
Pe fond, reclamantul subliniază că în ultimul dosar de revendicare antecesoarea pârâtei nu și-ar fi precizat acțiunea în sensul revendicării în natură a întregului apartament 7 deși cunoștea despre existența contractului de vânzare-cumpărare încheiat de mama acestuia, azi nu s-ar fi aflat în această situație.
Reclamantul precizează că nu poate fi acuzat de pasivitate atâta timp cât actul pus la dispoziție de vânzător a fost incorect sub aspectul numărului apartamentului, iar apartamentarea din 1978 nu respectă situația de fapt a unităților locative din imobil, aspecte care au făcut să nu se poată proceda la întabularea dreptului de proprietate al mamei lui și apoi al acestuia.
Prin întâmpinare pârâtul M. A., reprezentat prin Primar, a arătat că nu se opune admiterii acțiunii în constatare și rectificare carte funciară, cu motivarea că în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr.5834/2007 s-a stabilit că principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanța de judecată, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem) ci sub forma prezumției de lucru judecat, astfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Se mai arată de către pârât, că în cauză, instanțele au pronunțat soluții care au încălcat prezumția de lucru judecat. Astfel, deși anterior în cadrul Dosarului nr.1661/1997(prin sentința civilă nr.2402/1997 – Judecătoria A., rămasă irevocabilă prin decizia civilă 809/1998- Curtea de Apel Timișoara) s-a stabilit irevocabil că imobilul din litigiu–apartamentul nr.7 din imobilul situat în A., ..9 - a fost preluat cu titlu valabil, iar în cadrul Dosarului nr.2131/2002 (prin sentința civilă 3704/2002 – Judecătoria A., Decizia civilă nr.537/2002 – Tribunalul A. și decizia civilă nr.2874/2002 – Curtea de Apel Timișoara) s-a stabilit irevocabil valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.7, ulterior în cadrul Dosarului nr.2458/2003 (sentința civilă 235/2003 – Judecătoria A., decizia civilă 213/2006 – Curtea de Apel Timișoara și decizia nr.839/2007 – Înalta Curte de Casație și Justiție) s-a stabilit o altă situație juridică, respectiv imobilul a fost preluat fără titlu și cu consecința restituirii în natură a apartamentului nr.7.
Pârâtul a mai arătat că, persoana îndreptățită la restituirea dreptului de proprietate avea obligația de a solicita suspendarea procedurii administrative speciale de retrocedare sau vânzare în momentul în care a urmat calea judecătorească – fapt consemnat în decizia nr.537/2002 pronunțată de Tribunalul A., în Dosar nr.4489/2002.
În ce privește Decizia de restituire a apartamentului nr.7 pronunțată în Dosar nr. 2458/2003, așa cum s-a subliniat, s-a pronunțat fără a se lua în considerare contractul de vânzare - cumpărare nr,1483/14.05.1997, deși persoana îndreptățită avea cunoștință de acesta din Dosarul nr.2131/2002, cauza fiind soluționată fără introducerea în cauză a cumpărătoarei căreia această decizie nu-i este opozabilă.
În concluzie, pârâtul arată că, prin modul de soluționare a dosarului nr.2958/2003 s-a încălcat prezumția de lucru judecat, fapt ce constituie o premisă pentru revizuirea hotărârilor pronunțate în acest dosar.
Prin înscrisul depus la dosar la data de 10.09.2014, reclamantul a precizat că înainte și după cumpărarea apartamentului de la RECONS, apartamentul s-a aflat în folosința acestuia de fapt (a mamei sale și apoi a lui și a familiei sale) în permanență, ei fiind cei care au și achitat taxele către stat și cheltuielile comune aferente, având contract, dar fiind în imposibilitate de a-și întabula dreptul de proprietate în cartea funciară, din motivele expuse deja. Prin urmare, acțiunea este o acțiune în prestație tabulară, întemeiată pe dispozițiile Legii 115/1938 și a celorlalte dispoziții legale în vigoare la data semnării actului de vânzare - cumpărare.
La dosar au fost depuse, în copie: certificat de calitate de moștenitor nr.157 (f.7);contract de vânzare-cumpărare nr.1483/1997 (f.8); Coală CF, extrase de carte funciară, hotărâri judecătorești (f.9-45); chitanțe, bonuri fiscale, facturi fiscale, contract de închiriere (f.53-61) contract de închiriere, fișa suprafeței locative, fișă de calcul, proces-verbal, plan de situație, plan etaj II, plan subsol, adresa emisă la 22.08.1996, declarații, extras de carte funciară, colii CF (f.113-161); cerere emisă către Judecătoria A. - Cartea Funciară pentru înscrierea dreptului de proprietate cu titlu de întabulare, Încheierea dată în ședința camerei de consiliu din data de 04 septembrie 1997, în dosar nr._/CF/1997, copie contract de vânzare-cumpărare nr.1483/1997, contract de rate nr.955/1997, proces-verbal de predare-primire a locuinței ( f.164-167); raport de expertiză tehnică judiciară efectuat de către d-na expert A. G. (f.179-188); răspunsul O.C.P.I. A. la adresa emisă de către expert pentru avizarea raportului de expertiză (f.197).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite acțiunea civilă exercitată și precizată de reclamantul S. D. S., domiciliat în orașul Cehu Silvaniei, ., ., CNP._, cu domiciliul procesual ales în A., ., ., județ A., la Cabinet avocat E. S. în contradictoriu cu pârâții M. A., prin Primar, cu sediul în A., ., județ A., și C. L. A., domiciliată în A., ., nr.2, . procesual ales în A., ..9, . de avocat G. A. P. și, în consecință:
Constată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – locuință compus din două camere și dependințe în suprafață de 55,35 mp., cu teren aferent în suprafață de 72 mp (. A., ..9, înscris în CF_ A., cu titlu de moștenire, anterior cumpărare.
Obligă pârâtul M. A., prin Primar, să-i predea actul de vânzare-cumpărare necesar întabulării în cartea funciară, conform situației de fapt.
Dispune rectificarea situației de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților asupra porțiunii din . S. Lucreția și ocupată de reclamant și familia acestuia și întabularea dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu de moștenire, anterior cumpărare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 4282 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2015.
Președinte Grefier,
C. H. A. P.
Red/dact/CH/. ex/3 .
Se comunică: - reclamantului S. D. S., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., județ A., la Cabinet avocat E. S.,
- pârâților ¤ M. A., prin Primar, cu sediul în A., ., județ A.,
¤ C. L. A., la domiciliul procesual ales în A., ..9, . de avocat G. A. P..
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2138/2015.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 2054/2015.... → |
|---|
