Pretenţii. Sentința nr. 1834/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1834/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 17491/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1834
Ședința publică din 08 aprilie 2015
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării cererea formulată de reclamantul B. M. împotriva pârâtei L. O., având ca pretenții.
Văzând că mersul dezbaterilor a fost consemnat prin încheierea de ședință din data de 25.03.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 01.04.2015 și respectiv 08.04.2015.
INSTANȚA
Constată că prin cerea înregistrată la Judecătoria A. la data de 19.11.2013, reclamantul B. M. C. în contradictoriu cu pârâta L. O. a solicitat obligarea pârâtei la restituirea a 1/2 din investițiile aduse imobilului situat în A., .. 27, dobândit prin muncă și contribuție egală de 1/2 pentru fiecare parte și instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului până la plata integrală a sumelor datorate.
A arătat că s-au efectuat următoarele investiții: renovat dormitoare (parchetat, pus rigips, glet, lavabil), valoare 1.600 lei; reparat hol (gresie, tavan din rigips, tencuit perete) valoare 1.500 lei; renovat baie (gresie, faianță, instalații sanitare, boiler) valoare 2.000 lei; reparat bucătărie (faianță, gresie, amporă) 1.000 lei; reparat acoperiș hol, material și manoperă, valoare 2.000 lei; reparat intrare curte, făcut prister, turnat beton, racord canalizare, tras apă 3.000 lei; reparat magazie - 1.300 lei; făcut gard din plasă pe stâlpi de fier - 400 lei.
În motivare a arătat că a trăit în relații de concubinaj cu pârâta, din iunie 1996 și s-au despărțit în luna aprilie 2013, prin plecarea fără motiv a pârâtei din domiciliul comun.
Din relația de concubinaj a rezultat un copil minor B. R. M., pe care pârâta nu îi mai dă voie să-l vadă.
În timpul relației de concubinaj ambii au fost angajați în muncă și și-au cumpărat apartamentul în care au locuit, primind de la părinții săi suma de 1500 lei. Pârâta l-a rugat să-l treacă pe numele său, lucru cu care a fost de acord, fără a se gândi că ulterior aceasta se va folosi de inducerea sa în eroare pentru a-l evacua din casă.
A locuit permanent în acest apartament, după ce l-au cumpărat și a făcut investiții masive care au sporit substanțial valoarea lui.
În drept a invocat dispozițiile art. 480 și 494 Cod civil, anterior art. 557, art. 580, art. 583-584, art. 2495 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, nefondată și fără suport legal.
În motivare a arătat că au trăit în concubinaj începând din anul 2001, din relația lor rezultând minorul B. R. M.. Despărțirea s-a datorat în mod exclusiv reclamantului, care lucra doar sporadic, fără existența unui contract de muncă și cheltuia puținii bani câștigați, în mod special pe băuturi alcoolice, neavând nici o contribuție financiară la creșterea copilului.
Apartamentul situat în A., .. 27 l-a achiziționat în perioada când lucra la firma ADTehnic SRL A., reclamantul neputând să contribuie la achiziționarea și achitarea locuinței întrucât nu dispunea de resurse financiare.
A arătat că afirmațiile din cuprinsul acțiunii introductive, potrivit cărora el ar fi primit de la părinții sau suma de 1500 lei și că aceștia ar fi fost folosiți la achiziționarea apartamentului nu au nicio susținere, fiind doar o încercare de a-și justifica solicitarea sa.
A subliniat faptul că deține o cota indiviză de 3/16 din imobil, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 872/05.07.2001, extras CF nr._ A., solicitarea dreptul de retenție asupra întregului imobil, fiind inadmisibilă.
În drept a invocat dispozițiile art. 201 (1), art. 205 coroborat cu dispozițiile art. 194 lit. c și e, art. 249 Cod procedura civilă, art. 555 și următoarele Cod civil.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a solicitat să se constate că, în timpul concubinajului cu pârâta, a dobândit prin muncă și contribuție egală de 1/2 parte fiecare, un apartament în A. .. 27 cu suma de 7.500 lei, identificat în CF_ A. nr. top./cad.3953/a/2 sub B.4, dispunând ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului către pârâtă cu plata unei sulte, calculată la actuala valoare de circulație a imobilului; să se constate că, în timpul concubinajului a efectuat o . îmbunătățiri imobilului în discuție, cele enumerate în cererea introductivă, realizându-se un spor de valoare solicitând obligarea pârâtei la plata a 1/2 din aceste investiții, la valoarea actualizată.
A indicat că a fost angajat în muncă, așa cum rezultă din cartea de muncă.
Recunoașterea de bunuri aflate în coproprietate, al bunurilor dobândite de viitorii soți pe perioada concubinajului, reprezintă o tendință doctrinară și jurisprudențială tot mai accentuată, în contextul dinamicii vieții de familie, viața de familie recunoscută chiar și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în practica sa referitoare la art. 8, dincolo de căsătorie, nemaiputându-se vorbi astăzi despre caracterizarea concubinajului ca o uniune imorală.
Cu privire la acest aspect, în practica judiciară s-a reținut că deși concubinii nu pot beneficia de prezumția de comunitate asupra bunurilor, prevăzută de art. 30 Codul familiei, nimic nu împiedică însă constatarea, pe baza convenției lor, exprese ori tacite, că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în funcție de contribuția fiecăruia, indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziționat bunul. Bunurile comune dobândite în timpul concubinajului sunt proprietate comună pe cote - părți, dacă se face dovada că între aceștia a existat o convenție, chiar tacită, în acest sens.
Cu privire la investiții, a indicat că o parte din lucrări au fost făcute personal. De asemenea a contribuit prin veniturile obținute la procurarea materialelor, necesare efectuării lor.
Reclamantul și-a precizat în mod succesiv acțiunea. Prin declarație luată în fața instanței, reclamantul a arătat că renunță la precizările ulterioare și își susține acțiunea doar în forma introdusă, respectiv recunoașterea unui drept de creanță de 1/2 din prețul de achiziție al apartamentului și din investițiile acestuia.
În probațiune s-a efectuat expertiza în construcții, s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei, s-au audiat martorii B. G. F., C. Florița, Andresz S..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că părțile au trăit în concubinaj în perioada 1996-2013. Din 1999, până la sfârșitul relației, în 2013 cei doi au locuit împreună și s-au gospodărit în comun, aspect reliefat de declarațiile martorilor B. G. (f. 83) și C. Florița (f. 84).
La 05.07.2001, pârâta a achiziționat cota de 3/16 din imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._ A., nr. top 3953/a/2. În fapt, această cotă reprezintă o unitate locativă distinctă, realizată prin compartimentarea întregului imobil. Ulterior achiziției, reclamantul și pârâta au adus o . îmbunătățiri imobilului, acesta fiind supus unei ample renovări, valoarea lucrărilor efectuate cifrându-se, potrivit ultimelor concluzii ale expertului (f. 147,148), la suma de 6246 lei. Aceste investiții s-au realizat prin contribuție financiară a ambelor părți și, în special, prin munca reclamantului care, singur ori ajutat de diverse persoane, a executat marea parte a lucrărilor.
Reclamantul pretinde jumătate atât din prețul de achiziție a imobilului cât și din contravaloarea îmbunătățirilor aduse acestui.
Cererea sa este parțial întemeiată. Astfel, cât privește prețul apartamentului, instanța observă că imobilul este proprietatea exclusivă a pârâtei iar cei doi nu au fost căsătoriți. Prin urmare, imobilul nu are calitatea de bun comun iar reglarea modului de contribuție la achiziția acestuia nu se poate face în condițiile regimului devălmășiei, specific căsătoriei. Astfel, instanța nu poate stabili, așa cum susține reclamantul, o cotă parte care să îi fie atribuită sub forma unei sume de bani, această solicitare, în condițiile în care nu există o formă de proprietate comună, nefiind acoperită de vreun text de lege. Reclamantul are doar un drept de creanță, limitat la suma de bani cu care a contribuit efectiv la achiziție iar această sumă este de doar 1500 lei, potrivit chiar susținerilor acestuia din acțiune, coroborate cu declarațiile martorilor. Restul sumei de 6000 lei a fost asigurat din economiile proprii realizate de pârâtă, aceasta, potrivit martorei Andresz S., fostă colegă de serviciu cu pârâta, efectuând în mod regulat ore suplimentare în acest scop.
Cât privește investițiile efectuate de părți, instanța constată că acestea au fost, așa cum s-a arătat mai sus, suportate în mod egal de părți, care trăiau în comun. Reclamantul, în privința jumătății din valoarea cheltuielilor cu care a participat la realizarea lucrărilor, se află în situația juridică a constructorului reglementat de art. 494 alin. 3 din vechiul cod civil (act normativ aplicabil în speță prin prisma perioadei în care aceste lucrări au fost executate și a art. 6 din noul Cod civil ), fiind îndreptățit a primi de la pârâta proprietar contravaloarea materialelor și a muncii sale.
Ca urmare, în temeiul textului de lege anterior menționat, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtei să plătească reclamantului suma de 1500 lei la care se adaugă jumătate din valoarea lucrărilor, respectiv 3123 lei.
Reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată de 2825 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariul avocatului și cel al expertului iar reclamanta de 1000 lei, onorariul avocatului. Având în vedere măsura în care acțiunea, și corelativ apărările pârâtei, s-au dovedit întemeiate, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va compensa parțiale cheltuielile părților și va obliga pârâta să achite reclamantului o diferență de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea reclamantului B. M. C., CNP_, cu domiciliul în A., .. 27, împotriva pârâtei L. O., CNP_, cu domiciliul în A., .. 27 și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 4623 lei reprezentând drepturi de creanță în legătură imobilul situat în A., .. 27 și instituie în favoarea reclamantului un drept de retenție asupra acestui imobil până la plata sumei.
Compensează parțial cheltuielile de judecată și obligă pârâta să plătească reclamantului o diferență de 1500 lei.
Cu apel, ce se va depune la Judecătoria A., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2015.
Președinte Grefier
R. A. L. M.
Red/ Tehnred: RA/LM
07.05.2015/4 ex. /2 . comunică:
B. M. C., A., .. 27,
L. O., A., .. 27.
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 2396/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2138/2015.... → |
|---|
