Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 981/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 981/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 981/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. 16._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 981
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu pârâții B. D. și B. D. N., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâților, av. A. P. din cadrul Baroului A., lipsă fiind reprezentantul reclamantei și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 30 din OUG nr. 80/2013, coroborat cu art. 229 din Codul de procedură fiscală.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de 19 februarie 2015 s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, din partea reclamantei, răspuns la adresa instanței emisă la data de 04 februarie 2015, anexându-se totodată modul de calcul al dobânzilor, respectiv fișa sintetică totală, și adresa de răspuns adresată pârâtului, instanța comunicând și reprezentantei pârâților un exemplar din acestea .
Reprezentanta pârâților depune la rândul său note de ședință, apreciind că, prin înscrisurile depuse, reclamata nu a răspuns solicitărilor instanței, conform adresei emise.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea acțiunii formulate, apreciind că, nu există motive pentru partajarea imobilului, nu se justifică această partajare pentru acoperirea creanțelor indicate în cuprinsul procesului verbal de sechestru.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 03 octombrie 2014, sub numărul de dosar_, reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună împărțirea imobilului situat în A., .-A, etaj 1, . înscris în CF_-C1-U2, nr. top360-363/a.b.1./2-360-363/a.b.1.4/1/lll, aparținând pârâtului B. D. și soției acestuia B. D. N., în vederea satisfacerii creanței către bugetul general consolidat al statului.
Imobilul pentru care s-a solicitat partajarea este proprietatea comună a soților B. D. și B. D. N., astfel încât solicită împărțirea în cotă parte determinată pentru fiecare soț, în vederea satisfacerii creanței datorată de debitorul Bâtrîn D. către bugetul general consolidat al statului.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, la data de 31.01.2013, executorii fiscali din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A., au întocmit procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/3101.2013 în dosarul de executare nr._/2012 privind pe debitorul B. D., în vederea recuperării sumei de 25.249 lei reprezentând debite constând în TVA, dobânzi și penalități TVA, impozit pe venituri din activități independente, regularizări, CAS, sume neachitate la bugetul consolidat al statului.
Reclamanta a invocat prevederile art. 154 pct.(1) Cod procedură fiscală, art. 983 Cod procedură civilă, respectiv art. 680 Cod civil, față de care, a apreciat că, se impune partajul judiciar al bunului mai sus arătat în cotă legală, determinată pentru fiecare soț, pentru ca reclamanta să poată urmări toate bunurile debitorului, în temeiul art. 154 pct. 1 Cod procedură fiscală.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 154 Cod pr. fiscală; art.680 Codul civil, art. 979- art.980, art.981, art.983 N. Cod. pr. civilă.
În cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia procesului verbal de sechestru din dosar de executare nr._/2012, copia extrasului CF nr._- C1- U2, copia Încheierii CF nr. 7300/05.02.2013.
Pârâții, au depus la data de 25 noiembrie 2014 întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii promovate.
În motivare au arătat că, reclamanta a formulat cererea de partaj în baza dosarului execuțional nr._/2012 și a procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/31.01.2013 pentru suma totală de 25.249 lei reprezentând TVA, dobânzi și penalități TVA, impozit pe venituri din activități independente, regularizări, CAS neachitate la bugetul statului, astfel încât.
Au arătat că, de la data întocmiri procesului verbal de sechestru din 31.01.2013 aceștia au efectuat mai multe plăți, împrejurare ce rezultă din înscrisul numit „situația analitică debite plăți solduri" din 27.01.2014 emis de reclamanta creditoare, astfel încât debitul de 25.249 lei menționat în acțiunea de partaj ce constituie motivul pentru formularea cererii de partaj, nu mai corespunde realității.
Mai mut, pârâții au arătat că, prin sentința civila nr. 912/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ definitivă prin decizia civilă nr.7624/23.09.2014 a Curții de Apel Timișoara, reclamanta a fost obligată să le restituie suma de 3285 lei reprezentând taxă de poluare și dobânzile legale în materie fiscală, începând cu data plății (06.04.2009) precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1600 lei.
Pârâții au mai arătat că, la data de 27.10.2014 au formulat o cerere de compensare a debitelor datorate reclamantei creditoare cu debitul la care a fost obligată prin sentințele judecătorești mai sus menționate dar aceasta, prin adresa nr._/ 12.11.2014 a refuzat să dea curs acestei deferi, invocând dispozițiile art. XV din OUG nr.8/2014 referitoare la plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate pana la data plății integrale și cheltuielile de judecată.
Învederează că nu au solicitat efectuarea plății sumelor menționate în hotărârile judecătorești pentru a fi aplicabile dispozițiile OUG nr.8/2014 așa cum în mod greșit a reținut reclamanta, ci compensarea sumelor datorate de aceasta către pârât, cu debitul datorat de către acesta.
În acest sens, pârâții au invocat prevederile art. 116 alin 1 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Față de dispozițiile legale invocate precum și faptul că reclamanta datorează pârâtului B. D. suma de 3285 lei cu titlu de taxă de poluare la care se adaugă dobânzile în materie fiscală calculate de la data 06.04.2009 și până la achitarea debitului precum și cheltuielile de judecată în cuantum de 1600 lei, pârâții au solicitat instanței a constata că cererea de compensare formulată întrunește condițiile legale pentru a fi admisă, iar reclamanta, cu rea credință, a refuzat să efectueze această compensare, situație care ar fi dus la diminuarea debitului datorat, iar diferența sumei datorate se putea eșalona pe o perioada de 5 ani în vederea plății.
Pârâții, au mai arătat că, imobilul situat în A., ..2A, ap3, jud. A. ce se solicită a fi partajat este locuința familiei acestora compusă din 4 persoane, respectiv doi adulți și doi copii minori, iar în ipoteza în care s-ar proceda la partajare imobilului, ce implicit ar putea duce la vânzarea cotei deținute de debitorul pârât Batrin D., relațiile de familie ar fi grav afectate. Pentru a evita o astfel de situație, pârâții au solicitat obligarea reclamantei să indice valoarea reală a debitului datorat, sa opereze compensarea debitelor și accesoriilor datorate pârâtului, iar diferența sumelor datorate rezultate după compensare, să fie eșalonate pe o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței.
Susțin că prin operarea compensării, suma datorata de debitorul B. D., se va diminua considerabil și nu s-ar mai justifica partajarea imobilului.
Pentru toate cele relevate, pârâții au solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă.
În drept, pârâții, au invocat disp.art.205 Cod proc. civilă, art. 116 din OUG nr.92/2003 cu modificările ulterioare.
În cadrul probei cu acte, pârâții au depus la dosar situația analitică debite plăți solduri, copia sentinței civile nr. 912/26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, copia deciziei civile nr. 7624/23.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, copia cererii de compensare a debitelor, formulată de către pârâtul D. B., răspunsul primit din partea ANAF .
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin serviciul registratură, la data de 15.12.2014, prin care a arătat că, în urma analizării dosarului de executare silită a debitorului B. D., organele de executare au constatat că debitele din Procesul verbal de sechestru nr._/31.01.2013, respectiv TVA, au fost diminuate prin depunerea deconturilor de TVA cu sume negative și nu prin vreo plată făcută de acesta în anul 2014 din proprie inițiativă, astfel că la data formulării răspunsului la întâmpinare debitorul B. D., figurează în evidențele fiscale cu debite și accesorii neachitate în sumă de 9.025 lei.
Referitor la partajul locuinței familiei B., apreciază că acesta nu le poate aduce prejudicii, deoarece nu se află în situația ca bunul să fie vândut, decât în situația în care debitorul nu înțelege să-și achite obligațiile la bugetul general consolidat.
În acest sens, reclamanta a invocat prevederile art. 154 pct.1) Cod procedură fiscală, respectiv art. 983 Cod procedură civilă .
La termenul de judecată din data de 02 februarie 2015, s-a dispus de către instanță, emiterea unei adrese către reclamantă pentru indicarea valorii actuale a creanței pârâților, urmare plăților efectuate și cuantumul dobânzilor aferente taxei de poluare la a cărei restituire a fost obligată aceasta.
Prin răspunsul depus la data de 19 februarie 2015, reclamanta arată că, până la această dată nu s-a transmis de către Administrația Fondului pentru Mediu graficul de eșalonare, iar calculul dobânzilor se efectuează conform sentinței civile nr. 912/26.03.2014, respectiv de la data plății până la data efectivă a restituirii, ori, având în vedere că data restituirii nu se cunoaște, până la data formulării răspunsului, a procedat la calculul dobânzilor pentru perioada 30.12.2009 și data de 27.10.2014, dobânda datorată pentru această perioadă fiind de 2625 lei.
Reclamata a mai arăta că, la data de 31.12.2014, creanțele fiscale ale pârâtului sunt în sumă de 17.831 lei.
În probațiune a anexat modul de calcul al dobânzilor, fișa sintetică totală, adresa de răspuns a reclamantei urmare solicitării pârâtului, respectiv adresa depusă de pârât la data de 27.10.2014.
Pârâții au depus note de ședință, în ședința publică din data de 23.02.2015, prin care au arătat că, în opinia acestora, reclamanta nu a răspuns solicitărilor instanței, prin răspunsul comunicat.
Au arătat că, având in vedere creanța certă de 4885 lei pe care o au de primit de la reclamantă (compusa din 3285 debit și 1600 cheltuieli de judecată) la care se adaugă dobânzile legale calculate de la data plății și până la data compensării, chiar dacă reclamanta le-a calculat doar până la data depunerii cererii de compensare 27.10.2014 și sunt în cuantum de 2625 lei, totalul acestor sume depășesc debitul și accesoriile ce au mai rămas din debitul arătat în procesul verbal de sechestru, respectiv suma de 5725 lei.
Față de acestea, pârâții au apreciat că, compensarea ar fi trebuit să opereze de drept întrucât creanțele reciproce au existat, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile, motivul pentru introducerea cererii de partaj în vederea recuperării creanței în cuantum de 25.249 lei, este nefondat, solicitând astfel respingerea.
Analizând cererea formulată, actele și lucrările dosarului, instanța reține urătoarele:
Împotriva debitorului B. D. persoana fizică autorizată a fost începută executarea silită în dosarul execuțional nr._/2012, la data de 31.01.2013 fiind întocmit procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din data de 31.01.2013, de către executorii fiscali din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A., în vederea recuperării sumei de_ lei reprezentând TVA, dobânzi și penalități TVA, impozit pe veniturile din activități independente, regularizări și CAS.
Potrivit art. 20 alin 1 din OUG 44 din 2008, persoana fizică autorizată răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul său (…), iar conform alineatului nr. 2 al aceluiași articol, creditorii își vor executa creanțele potrivit dreptului comun, în cazul în care persoana fizică autorizată nu are calitatea de comerciant.
Prin sentința civila nr.912/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ definitivă prin decizia civilă nr. 7624/23.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, reclamanta a fost obligată să restituie pârâtului suma de 3285 lei reprezentând taxă de poluare și dobânzile legale în materie fiscală, începând cu data plății taxei și până la data restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1600 lei.
Invocarea compensației legale de către pârâți nu poate fi primită, având în vedere că, deși creanța acestora este certă și lichidă, nu îndeplinește condiția exigibilității, prin art. XV și OUG 8/2014 dispunându-se eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. Astfel, singurele sume care pot face obiectul compensării sunt reprezentate de procentul de 20% din valoare stabilită prin sentința civila nr.912/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul A..
Pârâtul B. D. nu și-a dovedit susținerile din cuprinsul întâmpinării în sensul că a efectuat plăți pentru stingerea creanței până la data de 15.12.2014, din situația analitică depusă la dosar rezultând că au fost depuse deconturi de TVA, astfel că instanța va reține ca reale susținerile reclamantei din cuprinsul răspunsului la întâmpinare cu privire la valoarea de 9025 lei a debitelor și accesoriilor neachitate la această dată.
Ulterior pârâtul a efectuat o plată în valoare de 3500 lei, dovedită cu chitanța . nr._ din data de 23.12.2014 (fila 52), fără însă a acoperi integral datoria, fiind emisă înștiințarea privind stingerea creanțelor fiscale nr. 1221 din data de 09.01.2015, cu privire la TVA datorată (fila 53).
Eventualele critici ale pârâtului față de procedura de executare silită, respectiv imputație a plății, nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual, pârâtul având la dispoziție un alt mijloc procesual în acest sens.
În consecință, reclamanta este îndreptățită să solicite partajul imobilului înscris în CF nr._-C1-U2 A., proprietatea pârâților, deținând în continuare o creanță care depășește suma de 4000 lei din totalul de_ lei, chiar ulterior plății sumei de 3500 lei și compensării procentului de 20% prevăzut de OUG 8/2014 din suma stabilită prin sentința civila nr.912/26.03.2014 a Tribunalului A..
Imobilul obiect al partajului, înscris în CF nr._-C1-U2 A. provenită din conversia de pe hârtie a CF_ A., cu nr. top. cu nr. top. 360-363/a.b.1/2-360-363/a.b.1.4/1/III (filele 8-9), reprezentând în natură apartament compus din patru camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, grup sanitar cu duș, 2 sas, vestibul și două balcoane, este deținut de către pârâți în devălmășie, și a fost dobândit prin cumpărare.
Cu privire la cotele de contribuție ale pârâților la dobândirea imobilului:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat ca partajarea imobilului să se facă având în vedere cote egale de contribuție din partea pârâților avându-se în vedere prezumția simplă prevăzută în dispozițiile art. 357 alin. 2 Cod civil.
Pârâții, deși au formulat întâmpinare în cauză și au fost reprezentați prin avocat și nu au invocat dobândirea imobilului cu cote de contribuție diferențiate și în consecință nu au fost administrat probe cu privire la cotele de contribuție indicate de reclamantă, reținându-se cote egale de contribuție ale acestora la dobândirea bunului, nefiind răsturnată prezumția simplă prevăzută în dispozițiile art. 357 alin. 2 Cod civil.
Prin urmare, în baza art. 983Cod proc. Civilă, instanța va constata că în timpul căsătoriei, pârâții au dobândit, cu o cotă de contribuție egală, de 50% fiecare, imobilul situat în localitatea A., .-A, ., județul A., înscris în CF nr._-C1-U2 A., provenită din conversia de pe hârtie a CF_ A., cu nr. top. 360-363/a.b.1/2-360-363/a.b.1.4/1/III, reprezentând în natură apartament compus din patru camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, grup sanitar cu duș, 2 sas, vestibul și două balcoane.
Cu privire la modalitatea de partajare a imobilului:
Reclamanta a solicitat, ca modalitate de partajare, stabilirea unor cote de proprietate concrete pentru fiecare din cei doi pârâți având în vedere că în prezent au calitatea de coproprietari în devălmășie asupra imobilului.
Instanța reține că pentru o bună protejare a intereselor creditoarei dar și a intereselor pârâtei B. D. N., care nu are calitatea de debitor față de reclamantă, se impune efectuarea partajului prin transformarea dreptului de proprietate devălmașă a pârâților într-un drept de proprietate pe cote – părți, astfel încât, reclamanta să poată continua executarea silită cu privire la cota ce revine pârâtului din imobil.
În consecință, în baza art. 983Cod procedură civilă, va sista dreptul de proprietate în devălmășie al pârâților în ce privește imobilul descris mai sus și va transforma dreptul de proprietate în devălmășie în drept de proprietate pe cote părți egale, asupra imobilului situat în localitatea A., .-A, ., județul A., înscris în CF nr._-C1-U2 A. provenită din conversia de pe hârtie a CF_ A., cu nr. top. 360-363/a.b.1/2-360-363/a.b.1.4/1/III, urmând ca fiecare dintre pârâți să dețină cota de 1/2 din imobil.
În temeiul art. 888 Cod civil, va dispune Biroului de Carte funciară din cadrul OCPI A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul prezentei sentințe.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., având Cod fiscal nr._, cu sediul în municipiul A., .-79, județul A. în contradictoriu cu pârâții B. D., CNP:_ și B. D. N., CNP:_, ambii domiciliați în A., .-A, ., județul A. și în consecință:
Constată că, în timpul căsătoriei, pârâții au dobândit, cu o cotă de contribuție egală, de 50% fiecare, imobilul situat în localitatea A., .-A, ., înscris în CF nr._-C1-U2 A., provenită din conversia de pe hârtie a CF_ A., cu nr. top. 360-363/a.b.1/2-360-363/a.b.1.4/1/III, reprezentând în natură apartament compus din patru camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, grup sanitar cu duș, 2 sas, vestibul și două balcoane.
Sistează dreptul de proprietate în devălmășie al pârâților în ce privește imobilul descris mai sus și transformă dreptul de proprietate în devălmășie în drept de proprietate pe cote părți egale, asupra imobilului situat în localitatea A., .-A, ., județul A., înscris în CF nr._-C1-U2 A. provenită din conversia de pe hârtie a CF_ A., cu nr. top. 360-363/a.b.1/2-360-363/a.b.1.4/1/III, urmând ca fiecare dintre pârâți să dețină cota de 1/2 din imobil.
Dispune Biroului de Carte funciară din cadrul OCPI A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul prezentei sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2015.
Președinte Grefier
G. - I. B. A. T.
Red./dact.
GIB/AT/17.03.2015
5 ex./ 3 ex. se comunică cu: reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în municipiul A., .-79, județul A.
pârâții B. D.,
B. D. N., ambii domiciliați în A., .-A, ., județul A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2350/2015. Judecătoria ARAD | Curatelă. Încheierea nr. 1623/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
