Pretenţii. Sentința nr. 2486/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2486/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2486/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2486
Ședința publică din data de 07 mai 2015
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N. – G. B.
S-a luat în examinare cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta M. D. C. în contradictoriu cu pârâții B. T., Uniqa A. SA – Sucursala A. și C. Județean A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Cererea este legal timbrată cu suma de 1884,44 lei, în temeiul art. 3 lt. d din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 22.04.2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr._ /18.11.2013, reclamanta M. D. C. în contradictoriu cu pârâții B. T., Uniqa A. SA – Sucursala A. și C. Județean A., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar, a sumei de 42.648,81 lei, reprezentând pretenții cu titlu de daune, rezultate în urma evenimentului rutier produs la data de 23.08.2013. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că la data de 23. 08. 2013, în jurul orelor 1200, autoturismul proprietatea reclamantei, marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, rula pe DJ 709 D Nădlac Șeitin cu viteza maximă legală admisă pe un drum județean, la volanul autoturismului aflându-se numitul D. L. F..
La un moment dat, de pe un drum de pământ, lateral dreapta, nesemnalizat prin indicator, a ieșit, parțial, pe jumătate de bandă, pe DJ 709 D autoturismul marca Opel Astra, nr. de înmatriculare_, condus de d-l B. T.. S-a arătat că acesta a pătruns cu jumătate din mașină, pe drumul județean, fără a se asigura. Pentru a evita impactul, conducătorul autoturismului reclamantei a tras în ultimul moment stânga de volan, autovehiculul a prins cu roata bordura șoselei, s-a întors 180 de grade, a patinat, și s-a lovit de un morman de pământ, rostogolindu-se.
Accidentul s-a soldat doar cu distrugerea autoturismului reclamantei, nu au existat victime.
Reclamanta a învederat că după accident, pârâtul B. l-a ajutat pe domnul D. să iasă din mașina avariată și că acesta și-a mutat mașina din locul în care se afla.
La fața locului s-au oprit și alți participanți la trafic, respectiv cunoștințe a celor doi conducători auto și o mașină de poliție, condusă de Șeful de Post din Șeitin. Acesta din urmă a constatat că nu au existat victime, a stabilit culpa pârâtului B. T. și le-a comunicat părților faptul că dacă nu se va încheia o constatare amiabilă de accident, va trebui să se încheie un proces verbal de contravenție și să îi fie ridicat permisul pârâtului B..
Părțile, s-au înțeles, și domnul D. împreună cu fiul pârâtului B. s-au deplasat în aceeași zi la sediului Postului de Poliție din Șeitin, unde a fost încheiată o constatare amiabilă de accident, prin care s-a stabilit că în data de 26.08.2013, părțile să se prezinte la societatea de asigurări, cu care pârâtul B. avea încheiată polița de asigurare RCA, pentru a depune constatarea și a se deschide dosarul de daună.
Astfel, luni, în data de 26.08.2013, conducătorul autovehiculului reclamantei, împreună cu fiica reclamantei și cu pârâtul B. și fiul acestuia s-au prezentat la sediul sucursalei U. din A., unde au fost îndrumați să sune la call-centerul societății, pentru a se trimite în următoare azi un inspector pentru constatare.
M., 27 august, d-na L. C., din partea societății de asigurări s-a deplasat la domiciliul reclamantei din Nădlac, unde a fost transportat autoturismul avariat. Ulterior, împreună cu reclamanta, fiica acesteia și dl. D. L. F., s-au deplasat la locul accidentului, unde s-au deplasat și pârâtul B. T. și fiul acestuia B. M..
Acolo i s-a solicitat pârâtului B. T. să dea o declarație cu privire la modul de producere a accidentului, însă pârâtul a precizat că nu poate să scrie deoarece nu vede, având nevoie de ochelari, reclamanta i-a oferit ochelarii săi și astfel pârâtul ajutat la formulare de fiul său și inspectorul de asigurări a scris declarația solicitată.
Din declarația dată, la societatea de asigurare de pârâtul B., a reieșit că acesta a ieșit de pe drumul de pământ, intrând pe DN 709 D deoarece pe margini exista vegetație, care i-a îngrădit vizibilitatea. Acesta a arăt că celălalt șofer, respectiv dl. D. L. a crezut că nu îi va acorda prioritate și datorită acestuia fapt a virat stânga, a pierdut controlul direcției și s-a răsturnat.
Agentul de asigurări a apreciat estimativ valoarea prejudiciului de peste 20.000 lei.
Ca urmare a încheierii constatării amiabile de accident, s-a constituit dosarul de daună nr._, iar . Oradea, a stabilit la 11.09.2013, valoarea reparației autoturismului avariat la suma de 42.648. 81 lei cuprinzând manoperă, piese, vopsitorie.
La data de 16.10.2013, reclamanta a formulat cererea înregistrată sub nr.2561, prin care a solicitat eliberarea unei copii a dosarului de daună nr._, însă i s-a comunicat prin email o copie incompletă a dosarului, din care lipseau declarația inițială a d-lui D. L. F., declarațiile celor 2 conducători auto date în fața inspectorului de la Departamentul fraude, planșe foto de la locul accidentului, inclusiv cele care prezintă imagini cu urmele de frână de pe carosabil, din momentul producerii accidentului. Ulterior s-a solicitat completarea dosarului, prin corespondența email, dar reclamanta nu a primit niciun răspuns, față de această împrejurare a solicitat a se dispune obligarea pârâtei Uniqa A. la a depune copia dosarului de daună complet.
Având în vedere poziția pârâtei U., reclamanta a soliciat medierea litigiului, astfel că la data 01.11.2013, toți pârâții au fost invitați la mediere la sediul C..av. P. C., pentru ședința de informare, însă dintre cei trei pârâți, singurul care a dat curs invitației la mediere a fost pârâtul C. Județean care a arătat că nu este de acord cu medierea.
În ceea ce privește pretențiile sale, reclamanta a arătat că acestea sunt în cuantum de 42.648,81 lei, reprezentând costul reparației stabilite de . Oradea, societate care era agreată de societatea de asigurări.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1357, art. 1358, art. 1359 Cod civil, art. 54 și art. 57 din Legea 136/1995, art. 2 pct. 5, art. 5, art. 7, art. 16 alin.1, art. 38 alin. 1 și alin. 2 din OUG 43/1997, iar în probațiune a solicitat administrarea probei testimoniale, a solicitat obligarea pârâtei U. la a depune la dosar copia integrală a dosarului de daună și a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, constând în copie CI pârât B., poliță de asigurare ./12/S5/KK nr._, constatare amiabilă de accident, declarația pârâtului B. din 27.08.2013, calcul reparație, planșe foto, adrese, proces verbal din data de 01.11.2013, invitații la mediere, confirmare de primire.
La data de 23.12.2013, pârâta U. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat, cu privire la calitatea sa de pârâtă în litigiu, faptul că nu există nici un raport juridic față de reclamantă, motiv pentru care a apreciat că nu poate avea calitatea de pârâtă în cauză ci cel mult de chemat în garanție, răspunderea sa față de reclamantă fiind de natură contractuală și nu delictuală.
Pe fond, pârâta a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Aceasta a arătat că s-a deschis dosarul de daună nr._, ca urmare a înștiințării de daune efectuată cu privire la evenimentul rutier, pretins a se fi produs la data de 23.08.2013, ora 1200, pe DJ 709D, în care a fost implicat și autovehiculul reclamantei.
În baza documentelor din dosarul de daună și în baza raportului întocmit de Departamentul Control Intern și Antifraudă, s-a concluzionat că nu a existat o coliziune între cele două autovehicule, vinovăția pârâtului B. este discutabilă și nu au reieșit elemente clare care să certifice vinovăția pârâtului B..
Pornind de la aceste concluzii, pârâta considerat că sunt incidente dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011 și a arătat că prin adresa de respingere nr._/07.10.2013 emisă în dosarul de daună_ i s-a comunicat reclamantei faptul că nu se pot acorda despăgubirile solicitate.
În ceea ce privește capătul de cerere, referitor la cheltuielile de judecată, pârâta a susținut că atâta vreme cât capătul de cerere principal este neîntemeiat și acest capăt este neîntemeiat și a solicitat respingerea lui.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C., Legea 136/1995, Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, iar în probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse, probei testimoniale, probei cu expertiza tehnică auto.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30.12.2013, pârâtul C. Județean A. a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii.
Pârâtul a solicitat a se constata faptul că reclamanta, prin înscrisurile depuse a probat doar existența unui prejudiciu, fără a se proba și faptul că starea drumului a fost necorespunzătoare și nici legătura de cauzalitate între producerea accidentului și culpa sa. A mai susținut că răspunderea sa civilă delictuală poate fi angajată potrivit OUG 195/2002, doar în condițiile în care producerea evenimentului rutier a fost cauzată de starea tehnică necorespunzătoare a drumului public, respectiv în speță de vegetația prezentă în zona de asigurare a vizibilității a intersecției dintre drumul județean și drumul pe care se deplasa pârâtul B..
Ori, se arată că reclamanta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată că vegetația existentă la marginea drumului DJ 709D, la locul producerii accidentului, nu a fost atât de bogată ca să-l împiedice pe pârâtul B. să vadă că din direcția Nădlac venea autoturismul condus de D. L..
Pârâtul a învederat faptul că întrucât reclamanta a invocat și a susținut cu probe doar vinovăția pârâtului B. nu și a pârâtului CJ A., în producerea accidentului rutier, potrivit art.1370 cod civil fiind necesar pentru angajarea răspunderi solidare, a se dovedii că nu poate fi stabilit faptul că prejudiciul a fost cauzat sau nu prin fapta vreuneia din părți, nu se poate angaja răspunderea solidară a Consiliului Județean A. în repararea prejudiciului alături de restul pârâților.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada cuantificării avariilor în baza unui document constatator emis în conformitate cu prevederile art. 79 alin 2 din OUG 195/2002, nefăcând dovada unui prejudiciu cert, pârâtul a contestat cuantumul prejudiciului de 42.648,81 lei invocat de reclamantă.
Astfel, pârâtul a solicitat a se constata că prin înscrisurile depuse, reclamanta nu a dovedit culpa CJ A., în ceea ce privește producerea evenimentului rutier, și solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept s-au invocat prevederile art. 1351, art. 1352, art. 1357, art. 1370 și art. 1386 Cod civil, art. 205 și art. 249 C., art. 5 alin. 6, art. 35 și art. 56 și art. 79 din OUG 195/2002, art. 135 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 21.01.2014, pârâtul B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea pretențiilor reclamantei față de dânsul, apreciind că nu este vinovat de producerea prejudiciului, în subsidiar a solicitat ca în cazul în care se va constata vinovăția sa în producerea accidentului, obligarea societății de asigurare la plata pretențiilor solicitate de reclamantă.
În motivare a arătat că într-adevăr în data de 23.08.2013 a fost implicat alături de numitul D. L. în evenimentul rutier invocat de reclamantă, însă a susținut că cele prezentate nu corespund realității.
Acesta a susținut că la data de 23.08.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, și dorea să iasă de pe un drum de pământ pe drumul județean 709D, dintre Nădlac și Șeitin, însă având în vedere că în zona intersecției celor două drumuri vegetația avea înălțimea destul de mare, afectându-i parțial vizibilitatea, pentru a se asigura a intrat puțin cu botul autoturismului pe carosabil, unde a oprit, moment în care a trecut prin fața sa autovehiculul reclamantei, care după ce a trecut de dânsul a pierdut controlul volanului și s-a rostogolit departe de câmp, pe partea dreaptă a drumului, conform sensului în care se deplasa.
Având în vedere că autovehicul se afla la circa 100-150 m, pârâtul a arătat că a ieșit de pe drumul de pământ și s-a deplasat pe șosea până în dreptul mașinii răsturnate și l-a ajutat pe șofer să iasă din mașină.
La fața locului a ajuns Șeful de post de la Șeitin, care a constatat că nu au existat alți martori în afară de cei doi conducători auto și le-a comunicat acestora că dacă nu se încheie o constatare amiabilă trebuie să cheme Poliția Rutieră care să facă cercetări. Cei doi conducători auto, având în vedere că nu au existat victime au încheiat constatarea amiabilă.
Raportat la susținerile reclamantei, pârâtul B. a precizat că nu a pătruns pe drumul județean cu jumătate de autovehicul pentru a se asigura ci doar cu botul acestuia; că nu și-a mutat mașina ci s-a deplasat spre mașina răsturnată pe câmp, pentru vedea ce este cu cei dinăuntrul acesteia.
S-a arătat că la locul accidentului nu a avut loc nicio discuție cu șeful postului de poliție Șeitin din care să rezulte culpa sa sau o identificare de către acesta a persoanei vinovate de producerea accidentului, din contră, acesta a spus că dacă nu se înțeleg pe cale amiabilă să sune la poliția rutieră, că nu au avut loc discuții la locul accidentului între pârât și cei care au venit ulterior, prin care dânsul să-și fi asumat vinovăția.
Referitor la faptul că avea asupra sa ochelarii pentru a scrie ușor declarația solicitată de către reprezentantul asigurătorului, pârâtul a susținut că nu are legătură cu abilitățile sale de a conduce.
Pârâtul a arătat față de aprecierea reclamantei că vegetația nu era atât de înaltă pentru a-i afecta vizibilitatea că este restrictivă și făcută în favoarea acesteia, mai mult acesta a considerat că prin pătrunderea sa pe carosabil, pentru a se asigura mai bine, nu a pus în pericol traficul.
Totodată pârâtul B. a susținut că nu a insistat pentru încheierea unei constatări amiabile, ci s-a încheiat o astfel de constatare la afirmația celuilalt șofer că s-a speriat din cauza sa, raportat și la faptul că nu au fost victime și dorea o rezolvare a problemei cât mai rapid.
Cu privire la ședința de informare pentru mediere, pârâtul a arătat că nu a participat la aceasta pentru că i s-a spus că nu este cazul.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C. pr. civ.
La data de 10.02.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliu Județean A., prin care a arătat că deși pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate, în general, în cuprinsul întâmpinării a susținut culpa pârâtului Bozina T., în producerea accidentului rutier.
În ceea ce privește motivarea împrocesuării pârâtului C. Județean A., reclamanta a precizat că aceasta s-a realizat având în vedere că, în condițiile evidențiate de pârâtul B. T., atât în Constatarea amiabilă de accident, cât și în declarația dată la 05 septembrie 2013 în care a susținut că a fost obligat să pătrundă cu autoturismul pe carosabil, există o legătură de cauzalitate între faptul că, pârâtul B. T. ar fi ieșit mai mult cu autoturismul de pe drumul de pământ, pe drumul județean, neputându-se asigura, fiind îndeplinite cumulativ, dispozițiile art. 249 C..
Astfel, reclamanta a mai susținut faptul că pârâtul C. Județean A., prin modul defectuos de întreținere a vegetației limitrofe drumului județean, a încălcat disp. art.2 pct.5,art.5, art.7, art. 16 alin. 1, art. 38 alin. 1 și alin. 2 din OUG 43/1997 actualizată.
În ceea ce privește sarcina probei, reclamanta a precizat că aceasta îi revine dânsei, dar a subliniat că introducerea pârâtului C. Județean în prezenta cauză are la bază susținerile pârâtului B. T., având în vedere și disp. art. 204 C. privind modificarea acțiunii, respectiv lărgirea cadrului procesual.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtul B. T., reclamanta a susținut că acesta a avut o atitudine total nesinceră, existând contradicții între susținerile acestuia date asiguratorului, specialistului control și întâmpinare .
Astfel, în ceea ce privește faptul că pârâtul B. și-a mutat imediat autoturismul după accident, înainte de a ști, dacă în urma evenimentului rutier au existat sau nu victime, (situație în care era obligatoriu ca mașina să nu fie deplasată până la sosirea organelor de poliție), nu poate fi justificată de susținerea acestuia că deoarece mașina răsturnată era la circa 100-150 m, acesta s-a deplasat pe șosea până în dreptul mașinii răsturnate.
Mai mult, reclamanta a susținut că, șoferul autovehiculului său nu a pierdut din senin controlul volanului, din contră, în momentul în care a trecut pe lângă autoturismul pârâtului B., care ieșise fără se asigura în drumul județean, pentru a evita impactul, a virat brusc stânga. Mașina a prins cu roata bordura șoselei, s-a întors 180 de grade a patinat, s-a lovit de un morman de pământ, rostogolindu-se o dată.
În ceea ce privește constatarea amiabilă de accident, reclamanta a precizat că acest formular nu a fost semnat anterior deplasării la Postul de poliție Șeitin, întrucât conducătorul auto D. F. L. avea neclarități cu privire la ceea ce implică încheierea unei constatări amiabile de accident, precum și în ceea ce privește asigurarea reparațiilor autoturismului avariat, pârâtul B. T. neprezentând realitatea.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta U., reclamanta a arătat în esență că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, în baza Legii 136/1995, în calitate de asigurător și a arătat că susținerile reclamantei sunt nereale.
La data de 19.02.2014, pârâta U. a depus la dosar cerere în probațiune prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisul dosar de daună, interogatoriul conducătorului auto D., audierea pârâtului, și administrarea probei cu expertiza tehnică auto, după audierea martorilor.
Reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că își întemeiază acțiunea și pe dispozițiile art. 1349 Cod civil.
În ședința din data de 19.02.2014 a fost încuviințată proba testimonială solicitată de reclamantă privind audierea martorilor D. L. F. și Matușca Dusan, interogatoriul pârâtului B. T. și proba testimonială dispusă din oficiu cu privire la audierea martorului F. D., fiind respinsă proba propusă de pârâta . privind interogatoriul lui D. L. F..
În data de 19 03.2014 pârâta Uniqa A. SA a depus la dosar propuneri de obiective privind expertiza solicitată în cauză.
În ședința din data de 09.04.2014 au fost audiați martorii D. L. F. și Matușca I. D., a fost depus de pârâta . copia dosarului de daună, și a fost încuviințată cererea în probațiune formulată de această pârâtă privind efectuarea unei expertize în specialitatea autovehicule, circulație rutieră, raportul fiind depus la dosar în data de 05.06.2014, la data de 29.09.2014 și apoi la data de 26.11.2014 fiind depuse rapoarte suplimentare urmare a obiecțiunilor formulate în cauză,
La termenul din data de 05.11.2014 s-a revenit asupra probei privind audierea martorului F. D..
La termenul din data de 14.01.2015 s-a încuviințat cererea formulată de pârâtul C. Județean A. privind efectuarea unei noi expertize cu privire la ultimul obiectiv din expertiza inițială, raportul fiind depus la dosar în data de 10.03.2015, pârâta C. Județean A. renunțând a obiecțiunile formulate împotriva acestui raport în ședința din data de 01.04.2015.
La termenul din data de 11.03.2015 a fost încuviințată cererea în probațiune formulată de pârâtul C. Județean A. privind luarea unui interogatoriu reclamantei, probă administrată în ședința din data de 01.04.2015
În cauză a fost administrată proba testimonială, cu interogatoriul, cu expertiza, și cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanta și pârâții U. și C. Județean au reiterat în esență solicitările și susținerile formulate în înscrisurile depuse pe parcursul procesului la dosar, pârâta . invocând și culpa ambilor conducători auto.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul și expertiza tehnică în specialitatea autovehicule și circulație rutieră.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 23.08.2013, în jurul orelor 12,00, pe DJ 709 D, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicați numitul D. L. F., care conducea autoturismul marca Opel Vectra B, cu număr de înmatriculare_, proprietatea reclamantei, și pârâtul B. T., care conducea autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_, asigurat la pârâta . cu polița de asigurare RCA nr._/20.09.2012, valabilitate 21.09._13 (f.10).
Astfel, în timp ce conducătorul auto D. L. F. rula pe DJ 709D, în sensul de mers Nădlac-Șeitin, a observat apariția bruscă a părții din față a autoturismului condus de pârâtul B. T., autoturism care a ieșit de pe un drum agricol, aflat în dreapta sensului de deplasare al numitului D. L. F., și care avea pe lateral vegetație înaltă, împiedecând vizibilitatea ambilor conducători auto. Surprins, numitul D. L. F. a efectuat o manevră bruscă de viraj spre stânga, intrând pe contrasens, după care a încercat să revină pe banda inițială, dar a pierdut controlul traiectoriei autoturismului, care s-a răsturnat pe tulpina unui copac aflat pe acostamentul de pământ din dreapta sensului său de mers.
Această stare de fapt reiese din depoziția conducătorului auto D. L. F., audiat în cauză în calitate de martor (f.125-126), din constatarea amiabilă de accident (f.11), declarațiile celor doi conducători auto de la dosarul de daună (f.12, f.54, f.56-57), precum și din raportul de expertiză în specialitate autovehicule și circulație rutieră efectuat în cauză (f.228-265).
În urma acestui eveniment, autoturismul reclamantei a fost grav avariat, fiind în situația unei daune totale, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Potrivit art.1357 Noul Cod civil, pentru atragerea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea următoarelor condiții cumulative: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția autorului faptei ilicite. Conform alin.2 din același articol, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Fapta ilicită a pârâtului B. T. constă în manevra necorespunzătoare efectuată de acesta, ieșind brusc pe drumul principal, după cum a arătat martorul D. L. F., și „puțin mai mult”, după cum a arătat chiar pârâtul în declarația dată în dosarul de daună (f.54). Prejudiciul rezultă din avariile produse autoturismului reclamantei, iar între fapta ilicită și prejudiciu există raport de cauzalitate, apariția autoturismului condus de pârât determinând manevrele efectuate apoi de celălalt conducător auto, soldate cu avarierea autoturismului reclamantei. Vinovăția pârâtului reiese din împrejurările de fapt, pârâtul putând să prevadă că exista posibilitatea ca pe drumul principal să circule și alte autoturisme, având obligația de a adapta manevrele efectuate la condițiile existente, cu atât mai mult cu cât nu avea vizibilitate, trebuind a acorda prioritate autoturismelor care circulau pe drumul principal, pârâtul recunoscându-și de altfel vinovăția în fața agentului de poliție care s-a deplasat la fața locului, astfel după cum reiese din relatările martorului Matusca I. D. (f.127). Se va avea în vedere și faptul că pârâtul a refuzat în mod nejustificat a se prezenta la interogatoriu, împrejurare care față de prevederile art.358 Cod de procedură civilă constituie o dovadă în sensul celor arătate.
Având însă în vedere dispozițiile art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 conform cărora drepturile persoanelor păgubite prin accidente se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, pârâtul B. T. nu va putea fi obligat la suportarea prejudiciului cauzat reclamantei, răspunderea fiind preluată prin voința legiuitorului de asigurătorul acestuia, persoana păgubită urmând a se îndrepta împotriva acestuia, conducătorul auto vinovat de producerea accidentului fiind citat doar în calitate de intervenient forțat pentru a putea formula apărări cu privire la întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, precizarea expresă de către legiuitor a calității procesuale a acestuia, care nu este aceea de pârât, demonstrând intenția legiutorului de a nu permite obligarea acestuia la despăgubiri. Concluzia ce rezultă din analiza art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 reiese și din abrogarea expresă prin OUG nr.61/2005 a fostelor art.54 alin.3 și art.57 din Legea nr.136/1995 care prevedeau că drepturile persoanelor păgubite se puteau exercita fie împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, fie direct împotriva asigurătorului, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Pentru aceste motive, instanța va obliga pârâta . la suportarea contravalorii prejudiciului.
Elementele răspunderii civile delictuale sunt întrunite și în cazul pârâtului C. Județean A., fapta ilicită a acestuia constând în omisiunea de a menține DJ 709 D în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță, obligație ce îi revine conform art.40 și art.22 din OG nr.43/1997, în calitatea sa de administrator de drum județean. Astfel, pârâtul nu a asigurat tăierea vegetației laterale, ceea ce a dus la blocarea vizibilității ambilor conducători auto, astfel după cum reiese din depozițiile acestora de la dosarul de daună, depoziția martorului Matușca I. D. și din raportul de expertiză și noua expertiză în specialitatea în specialitate autovehicule și circulație rutieră efectuate în cauză, unde s-a arătat că pentru a avea vizibilitate pârâtul B. T. trebuia să se deplaseze cu partea din față a autoturismului pe sensul de mers (dinspre localitatea Nădlac spre localitatea Șeitin) al părții carosabile pe o distanță cuprinsă între 1,53 m și 0,90 m (f.363).Prejudiciul constă în avariile produse autoturismului reclamantei, între acesta și fapta ilicită existând raport de cauzalitate, deoarece în situația în care vegetația ar fi fost tăiată cei doi conducători auto s-ar fi putut observa, având ambii vizibilitate, iar vinovăția rezultă din atitudinea de neglijare a pârâtului în îndeplinirea obligațiilor sale.
Nu poate fi ignorat însă faptul că și conducătorul auto D. L. F. este în culpă, în condițiile în care acesta circula cu o viteză de 106 km/h după cum s-a reținut în expertiza auto (f.245), în condițiile în care viteza maximă legală în afara localităților este de 90 km/h conform art.49 alin.4 lit.c din OUG nr.195/2002. Mai mult, acesta avea obligația de a adapta viteza la condițiile de trafic, și a o reduce, în condițiile în care nu avea nici el vizibilitate în ceea ce privește posibilele autoturisme ce circulau pe drumul lateral, drumul fiindu-i cunoscut acestuia deoarece trecea pe acolo aproape zilnic, după cum singur a declarat (f.125-126).
Rezultă prin urmare că în cauză avem de a face cu o culpă comună, a celor doi conducători auto și a administratorului drumului, culpa revenindu-le în proporție egală.
În privința valorii prejudiciului cuvenit reclamantei, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea acestuia este de 10.066,019 lei. Este adevărat că reclamanta a prezentat un deviz estimativ prin care s-a stabilit că în cazul în care s-ar repara autoturismul contravaloarea reparațiilor s-ar ridica la suma de 42.648,81 lei (f.13), (în raportul de expertiză în specialitate autovehicule și circulație rutieră efectuat în cauză acestea fiind evaluate la suma de 51.623,17 lei-f.240), însă această sumă nu poate fi reținută, deoarece în cauză stabilirea prejudiciului se face în baza unei evaluării legale, astfel cum rezultă din art.53 și art.54 alin.1din Legea nr.136/1995, soluție echitabilă adoptată de legiuitor în condițiile în care în situația în care avariile autoturismului sunt numeroase există posibilitatea ca sumele ce ar trebui avansate pentru efectuarea reparațiilor să fie mai mari decât valoarea pe care acesta o avea la data producerii accidentului, varianta reparării sale nefiind prin urmare practică și justificată. Prin urmare suma indicată de reclamantă nu va putea fi avută în vedere ca fiind contravaloarea prejudiciului, cu atât mai mult cu cât această sumă nu a fost suportată de către reclamantă, nefiind achitată o astfel de sumă, reparațiile menționate în devizul prezentat nefiind efectuate.
Se va reține prin urmare că valoarea prejudiciului este în sumă de 10.066,019 lei conform raportului de expertiză auto efectuat în cauză.
Ținând seama însă că în cauză suntem în prezența unei culpe concurente, după cum s-a arătat mai sus, și cum reclamanta nu l-a chemat în judecată și pe D. L. F., văzând și prevederile art.1456 alin.2 Noul Cod civil care prezumă egalitatea de plată ale debitorilor solidari, pârâții Uniqa A. SA – Sucursala A. și C. Județean A. vor fi obligată în solidar la plata către reclamantă a sumei de 6.710,67 lei, reprezentând 2/3 din valoarea totală a prejudiciului.
Pentru aceste motive se va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată și pe cale de consecință pârâții Uniqa A. SA – Sucursala A. și C. Județean A., vor fi obligați, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 6.710,67 lei. Se va respinge cererea pentru rest.
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în valoare totală de 2984,44 lei, pârâta . în valoare de 2000 de lei, iar pârâtul C. Județean A. în valoare de 2400 de lei, iar față de soluția din cauză și prevederile art.453 alin.2 Cod de procedură civilă acestea se vor compensa în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta M. D. C., cu domiciliul în Nădlac, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții B. T., cu domiciliul în Șeitin, .. 4, jud. A., Uniqa A. SA – Sucursala A., cu sediul în A., .. 5, ., cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 2, jud. T. și C. Județean A., cu sediul în A., .. 22, jud. A., având ca obiect pretenții, și pe cale de consecință:
Obligă pârâții Uniqa A. SA – Sucursala A. și C. Județean A., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 6.710,67 lei.
Respinge cererea pentru rest.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015.
Președinte, Grefier ,
A. B. V. N. G. B.
ABV/NGB/ 12.06.2015
6 ex. din care 4 ex. se .> - reclamanta M. D. C., cu domiciliul în Nădlac, ., jud. A.
- pârâții B. T., cu domiciliul în Șeitin, .. 4, jud. A.,
Uniqa A. SA – Sucursala A., cu sediul în A., .. 5, ., cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 2, jud. T.
C. Județean A., cu sediul în A., .. 22, jud. A.
| ← Evacuare. Sentința nr. 2965/2015. Judecătoria ARAD | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 883/2015.... → |
|---|
