Pretenţii. Sentința nr. 3001/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3001/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3001/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3001
Ședința publică din 02 iunie 2015
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. B., în contradictoriu cu pârâta Poliția L. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei, consilier juridic G. L., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul acestuia avocat F. T.-P. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 32 lei taxă judiciară de timbru în temeiul art. 3 alin. 1 lit. (a) din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depus, prin registratura instanței la data de 29.05.2015, răspuns la întâmpinare formulat de reclamant.
În temeiul prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică propria sa competență generală, materială și teritorială, constatând, în baza art. 97 și art. 104 Cod procedură civilă că este competentă în judecarea prezentei cauze.
Instanța pune în discuție excepția tardivității invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei susține excepția invocată solicitând admiterea acesteia, arătând că termenul de prescripție de 3 ani curge de la data rămânerii definitive a deciziei, respectiv 13.09.2011, astfel că dreptul la acțiune este prescris.
Instanța pune în discuția excepția autorității de lucru judecat.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției, cu motivarea că în dosarul nr._ atât instanța de fond cât și cea de recurs s-au pronunțat cu privire la respingerea acordării de cheltuieli de judecată.
În eventualitatea respingerii ambelor excepții, în ceea ce privește fondul cauzei, reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, având în vedere că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată nici în dosarul de fond și nici în calea de atac.
I N S T AN Ț A
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /08.04.2015, reclamantul C. B., în contradictoriu cu pârâta Poliția L. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a avut calitatea de reclamant în dosarul civil nr._ al Judecătoriei A., dosar ce a avut ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție seria_/17.02.2011 întocmit de instituția pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 6258/07.06.2011 a Judecătoriei A. s-a admis plângerea formulată, iar prin decizia civilă nr. 758/14.09.2011 pronunțată de Tribunalul A. a fost respins recursul formulat de pârâtă.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor de judecată în recurs, prin depunerea la dosar, la data judecării cauzei, a copiei chitanței . nr._/09.09.2011 emisă de Cabinet de Avocat F. T. P. privind onorariul avocațial în recurs.
Raportat la prevederile art. 274 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, față de faptul că pârâta a căzut în pretenții, în sensul că a fost respins recursul formulat de această instituție împotriva sentinței civile menționată mai sus, reclamantul a apreciat că este îndreptățit să solicite repararea în integralitate a prejudiciului ce i-a fost cauzat prin conduita pârâtei.
Datorită conduitei pârâtei care a atacat cu recurs o sentință prin care s-a dispus doar reindividualizarea unei sancțiuni contravenționale, reclamantul a suportat cheltuieli de judecată suplimentare în recurs, fiind nevoit să achite onorariul în cuantum de 400 lei avocatului care l-a reprezentat în fața Tribunalului A..
Reclamantul apreciază că, pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat, constând în cheltuieli de judecată efectuate, culpa exclusivă aparține părții care a căzut în pretenții, aspect constatat în cuprinsul deciziei civile nr. 758/14.09.2011 a Tribunalului A., în sensul că s-a constatat că nu se justifică a se proceda la o nouă individualizare a sancțiunii aplicate corect de prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 7, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Reclamantul a mai arătat că a transmis pârâtei o notificare la data de 12.09.2014, primită de aceasta la data de 16.09.2014, prin care i-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să îi achite suma de 400 lei, notificare care are efect de punere în întârziere, însă pârâta nu a răspuns în niciun fel acestei cereri.
Față de cele arătate, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 274 și urm., 998 și urm. din vechiul Cod civil, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv notificare, confirmare de primire, chitanța nr._/09.09.2011, sentința civilă nr. 6258/07.06.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 758/14.09.2011 a Tribunalului A..
Prin rezoluția din data de 09.04.2015, instanța a dispus comunicarea către pârâtă a acțiunii formulată de reclamant și a înscrisurilor anexate acesteia.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, apreciind că dreptul de a pretinde eventuale cheltuieli de judecată s-ar fi născut la data rămânerii definitive a sentinței pronunțate în dosarul nr._, respectiv decizia civilă nr. 758/14.09.2011 pronunțată în recurs de Tribunalul A., însă nici prin sentința pronunțată de primă instanță și nici prin decizia pronunțată de Tribunalul A. în calea de atac, instanța nu a acordat reclamantului cheltuieli de judecată.
Având în vedere termenul de prescripție a acțiunii de 3 ani, de la data de 13.09.2011, data rămânerii definitive a deciziei civile, până la data introducerii prezentei acțiunii, pârâta a solicitat instanței să constate că termenul și dreptul la acțiune sub sancțiunea decăderii a fost depășit, solicitând astfel admiterea excepției și respingerea acțiunii ca tardivă.
De asemenea, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu motivarea că în dosar nr._ atât instanța de fond, cât și instanța de recurs s-au pronunțat în mod expres cu privire la respingerea acordării cheltuielilor de judecată, astfel că petitul ce face obiectul prezentei acțiuni a dobândit autoritate de lucru judecat, solicitând admiterea excepției.
Prin sentința civilă nr. 6258/07.06.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, petentului nu i-au fost acordate cheltuieli de judecată, iar potrivit deciziei civile nr. 758/14.09.2011 pronunțată de Tribunalul A., instanța de recurs consemnează la pagina 1 a deciziei că „Reprezentantul petentului intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată”, iar în dispozitivul deciziei instanța a decis că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată.
Astfel, având în vedere decizia și sentința pronunțată de instanță în dosar nr._, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de temei.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției de tardivitate a acțiunii, arătând că la data de 13.09.2014 a trimis pârâtei o notificare, prin care îi solicita acesteia să îi achite prejudiciul cauzat în termen de 10 zile de la primirea notificării, iar notificarea se circumscrie prevederilor art. 1522 Cod civil, în sensul că are valoare de punere în întârziere a debitorului obligației.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că termenul de prescripție s-a întrerupt prin emiterea adresei nr. 5934/17.09.2014 de către pârâtă, din care rezultă că aceasta i-a recunoscut dreptul de creanță, fiind de acord să-i plătească cheltuielile de judecată solicitate.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, reclamantul apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul deciziei civile reiese că instanța nu s-a pronunțat asupra acestora nefiind solicitate, astfel că, nefiind învestită cu o astfel de cerere, instanța nu s-a pronunțat asupra chestiunii cheltuielilor de judecată, solicitând respingerea excepției.
Referitor la fondul cauzei, reclamantul a arătat că acțiunea sa este pe deplin dovedită și întemeiată, solicitând admiterea acesteia.
În completarea probațiunii, reclamantul a depus la dosar copia adresei nr. 5934/17.09.2014 emisă de pârâtă.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 758/14.09.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ al Judecătoriei A., a fost respins recursul formulat de pârâtă în contradictoriu cu reclamantul.
Reclamantul a beneficiat de asistență juridică în cadrul recursului făcând cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei constând în onorariu avocațial achitat cu chitanței . nr._/09.09.2011 emisă de Cabinet de Avocat F. T. P..
Potrivit art. 274 din Cod de procedură civilă (1865) partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Dreptul la acțiune al reclamantului pentru a obține obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceste cheltuieli nu au fost acordate în timpul procesului, s-a născut la data de 14.09.2011 când litigiul a fost soluționat în mod definitiv (irevocabil).
Conform art. 201 din Legea 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, astfel că, în cauză sunt aplicabile prevederile Decretului 167/1958.
Conform art. 3 din acest act normativ termenul de prescripție este de 3 ani, termen care a început să curgă de la data de 14.09.2011 și care s-a împlinit la data de 14.09.2014.
Susținerea reclamatului că prin trimiterea, la data de 13.09.2014, a unei notificări care reprezintă un act de punere în întârziere, a întrerupt cursul termenului de prescripție este neîntemeiată. Această modalitate de întrerupere a prescripției este reglementată doar la art. 2537 pct. 4 din Noul Cod Civil, fără a se regăsi printre cazurile de întrerupere expres și limitativ enumerate de art. 16 din Decretul 167/1958.
De asemenea răspunsul la notificare, comunicat reclamantului sub nr. 5934/17.09.2014, nu reprezintă o recunoaștere a dreptului reclamantului care să aibă efect întreruptiv de prescripție conform art. 16 alin. 1 lit. a din Decretului 167/1958, întrucât prin răspunsul respectiv i se comunică reclamantului că cererea sa este informă, neputând fi analizată decât în măsura în care va atașa o copie a notificării primite și a deciziei nr. 758/14.09.2011 care să poarte mențiunea „definitivă”.
Folosirea în răspunsul comunicat a sintagmei „pentru a da curs solicitării dumneavoastră”, nu semnifică o recunoaștere a dreptului reclamantului întrucât o astfel de recunoaștere trebuie să fie neechivocă și necondiționată, ori respectiva expresie arată că în viitor va fi analizată cererea reclamantului, după depunerea actelor solicitate.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale amintite mai sus instanța va respinge ca prescrisă acțiunea reclamantului.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. B., CNP_, cu domiciliul în A., Calea Radnei,nr. 158/160, . și domiciliul procesual ales în A., .. 3, județul A., în contradictoriu cu pârâta Poliția L. A., cu sediul în A., . D., nr. 18, ., C._, pentru pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 02.06.2015.
Președinte,Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 25.06.2015/4 ex. din care 2 ex. se .> - C. B.-A., .. 3, județul A.
- Poliția L. A.-A., . D., nr. 18, .
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 2956/2015. Judecătoria ARAD | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4454/2015.... → |
|---|
