Pretenţii. Sentința nr. 504/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 504/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 504/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 504
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Președinte: A. O.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de proprietari ., jud. A. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional . în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional Asociația de proprietari ., jud. A..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Acțiunea principală este scutită de la plata taxei de timbru, în baza art. 50 alin. 2 din L. nr. 230/2007; cererea reconvențională este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 705 lei.
S-a făcut referatul cauzei.
Reținând că prin încheierea de ședință din data de 27.01.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre a fost amânată pronunțarea pentru acest termen, instanța procedează la judecarea în fond a cauzei.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, la data de 14.08.2014, reclamanta Asociația de proprietari ., a chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 16.311,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor neachitate pe perioada iunie 2011 – iunie 2014, aferente apartamentului nr. 18, situat în A., ., înscris în CF nr._-C1-U12 A., nr. top 887.888/a/2/XVIII, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâta nu a mai achitat de ani de zile contravaloarea cheltuielilor aferente apartamentului nr. 18, proprietatea sa, situat în A., ., înscris în CF nr._-C1-U12 A., contravaloarea debitului restant ridicându-se la_,50 lei.
În drept se invocă dispozițiile art. 187, art. 189 N. c. pr. civ., art. 46, art. 50 din L. nr. 230/2007.
Pârâta, prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii, apreciind că pretențiile reclamantei sunt excesive, raportat la suprafața utilă a proprietății sale.
Totodată, pe cale reconvențională, pârâta solicită obligarea reclamantei la achitarea contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de 200 mp – subsol, pentru ultimii 3 ani, în cuantum de 10.000 lei, cât și pentru viitor, până la ridicarea tuturor instalațiilor existente în subsolul al cărui proprietar este pârâta.
În motivare se arată că pârâta este proprietar al unui spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în suprafață de 581 mp, compus din parter și subsol, conform CF nr._-C1-U12. Din această suprafață utilizează în scop comercial și în interes propriu numai parterul, deoarece subsolul este ocupat de instalații tehnice ce deservesc între imobilul, care nu-i aparțin și care fac imposibilă utilizarea acestuia în interes propriu. Pârâta apreciază că valoarea întreținerii trebuie stabilită doar pentru suprafața pe care o folosește în interes propriu (350 mp), precum și în cotă proporțională pentru suprafețele aflate în folosință comună, incluzând și subsolul tehnic al imobilului. Întrucât spațiul său este afectat de instalațiile comune blocului, pârâta consideră că trebuie să fie despăgubită pentru imposibilitatea utilizării spațiului.
Se mai arată că pretențiile reclamantei, în cuantum de 16.311,50 lei nu sunt întemeiate, suma nefiind bine calculată și nici nu se poate verifica corectitudinea ei, neexistând un tabel centralizator și detaliat pentru pretențiile cumulate în cei 3 ani.
Totodată, pârâta invocă și excepția prescripției extinctive pentru sumele ce au scadența peste termenul de 3 ani, sumele pretinse pentru lunile iunie, iulie 2011 fiind prescrise.
În drept se invocă dispozițiile art. 555, art. 1357 și urm. C. civ..
Reclamanta, prin notele scrise depuse în data de 05.12.2014, solicită respingerea cererii reconvenționale, ca nefondată, arătând că instalațiile de la subsol reprezintă instalațiile de apă caldă și rece, de căldură și canalizare, aferente imobilului. În al doilea rând, bună parte dintre acestea reprezintă conductele/magistarala cu destinația de a deservi și imobilele învecinate, conducte ce se află în proprietatea . și probabil și în proprietatea altor societăți similare. CET Hidrocarburi SA este beneficiara unui drept de servitute legală, conductele neputând fi înlăturate nici la solicitarea proprietarului F. și nici la solicitarea asociației de proprietari. Față de acestea, reclamanta-pârâtă reconvențional invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Se mai arată că încă de la data dobândirii imobilului (2002), pârâta cunoștea starea de fapt și de drept a imobilului, asumându-și starea actuală a acestuia și plătind un preț echivalent imobilului în starea în care a fost achiziționat.
În probațiune se depun înscrisuri conforme cu originalul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Reclamanta are calitate pasivă în cererea reconvențională, câtă vreme pârâta a dedus judecății un raport juridic obligațional în care a desemnat-o ca subiect al obligației de ridicare a unor instalații, astfel încât va fi respinsă excepția invocată.
Pe fond se va reține că pârâta are calitatea de proprietar al apartamentului nr. 18 situat în A., ., jud. A.. Aceasta a fost înscrisă pe listele de plată a cheltuielilor comune ale asociației de proprietari pe lunile iunie 2011 – iunie 2014 cu o sumă totală de 16 311, 50 lei, dar nu a achitat debitul.
Art. 46 din L. nr. 230/2007 prescrie că „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, iar potrivit art. 48 alin. 2 din același act normativ, „cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu”.
Obiecțiile pârâtei față de cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate.
Astfel, cum dreptul de a formula cererea de chemare în judecată pentru cheltuieli comune se naște, potrivit art. 50 alin. 1 din L. nr. 230/2007, la împlinirea unui termen de 90 de zile de la scadența acestora, nicio parte din suma cerută de reclamantă nu este afectată de prescripție.
Apoi, pârâta se opune de plano plății cheltuielilor comune, arătând că nu sunt „ bine calculate și nici nu se poate verifica corectitudinea ei”; instanța constată că, dimpotrivă, date fiind prescripțiile art. 10 din L. nr. 230/2007, pârâta are posibilitatea de a verifica modul în care reclamanta calculează cheltuielile comune, chiar în afara unui litigiu; că date fiind prescripțiile art. 46 din același act normativ, pârâta are obligația de a formula în concret orice dezacord cu privire la sumele înscrise în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari.
În ceea ce privește pretenția pârâtei ca aceleași sume să fie raportate la “suprafața utilă efectivă”, se va sublinia că un atare criteriu nu este reglementat de nicio normă incidentă, iar art. 48 alin. 1 L. nr. 230/2007 face trimitere la cota-parte indiviză din proprietatea comună.
Împrejurarea că o parte a imobilului proprietatea pârâtei este ocupată de instalații ce fac obiectul coproprietății forțate a tuturor proprietarilor condiminiului nu afectează modalitatea de calcul a sumelor indicate la art. 46 și art. 48 alin. 2 din L. nr. 230/2007, neputând fi identificată nicio dispoziție legală în sensul arătat de pârâtă.
Ca urmare, văzând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotei de contribuție din cheltuielile asociației de proprietari și nici cea privind utilitățile aferente apartamentului ce se află în proprietatea sa, precum și art. 50 din L. nr. 230/2007, instanța constată că pretenția reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere este fondată.
Așa fiind, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 16 311, 50 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada iunie 2011 – iunie 2014.
Pe cale reconvențională, părâta pretinde reclamantei ridicarea instalațiilor comune ale imobilului și indemnizarea sa pentru lipsa de folosință a 200 mp din apartamentul său, pe ultimii trei ani.
Față de acestea instanța va observa că instalațiile ce asigură utilizarea normală a unui condominiu constituie, potrivit art. 649 alin. 1 C. civ., obiect al dreptului de coproprietate forțată al proprietarilor apartamentelor. Cum asociația de proprietari doar administrează și gestionează proprietatea comună, potrivit art. 4 alin. 2 din L. nr. 230/2007, rezultă că orice act de dispoziție materială ori juridică asupra acestor instalații presupune acordul tuturor proprietarilor, fiind indiferentă o eventuală voință a asociației, evidențiată prin procedura prescrisă de art. 24 și art. 25 ; consecutiv, o pretenție precum cea a reclamantei nu poate fi pusă în sarcina asociației de proprietari, iar prezenta cerere reconvențională va fi respinsă.
În baza art. 453 C. pr. civ., va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de proprietari ., jud. A., cu sediul procesual ales în A., .. 3, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în A., ., jud. A., având J02/940/992, CUI_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 16 311, 50 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada iunie 2011 – iunie 2014.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta . în contradictoriu cu reclamanta Asociația de proprietari ., jud. A., ca nefondată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.
Președinte Grefier
A. O. N. B.
Red./tehn./AO/NB/3.03.2015
4 ex./2 . comunică cu:
- reclamanta pârâtă reconvențional Asociația de proprietari ., jud. A., cu sediul procesual ales în A., .. 3, .
- pârâta reclamantă reconvențional ., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Rectificare carte funciară. Încheierea nr. 567/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 428/2015.... → |
|---|
