Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5998/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5998/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 5998/2015
ROMÂNIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5998
Ședința publică din 05.11.2015
Președinte N. P.
Grefier M. A.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul P. A. C., în contradictoriu cu pârâta B. C., având ca obiect reglementare relații personale minor.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului avocat T. D. din Baroul A. și reprezentanta pârâtei avocat P. B. în substituirea avocat Bățălărian S. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru în baza art. 15 litera e din OUG 80/_.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depusă traducerea anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtei din Germania.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegația de substituire și sentința civilă privind reglementarea programului de vizitare a minorelor pe calea ordonanței președințiale.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și probe de administrat se declară încheiată faza probatorie și se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță onorariu avocațial, arată că reclamanta nu se consultă cu tatăl în nici o problemă privind minorele, arată că programul de vizitare a minorelor stabilit prin ordonanță nu poate fi pus în aplicare în Germania, datorită faptului că este vremelnică și acesta este motivul pentru care reclamantul nu și-a exercitat dreptul rezultat din aceasta.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, arată că pârâta nu s-a opus ca tatăl să păstreze legătura cu minorele, dar acestea se află în prezent alături de mama lor în Germania, unde urmează școala, iar una dintre fetițe are și probleme medicale, pârâta fiind de acord cu programul de vizitare stabilit prin ordonanța președințială.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 25.06.2015, reclamantul P. A. C., în contradictoriu cu pârâta B. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se reglementeze un program de vizitare a minorelor P. A. A., născută la data de 09.04.2009 în A. și P. A. G. născută la data de 06.09.2011 în A. de către tată după următorul program: în fiecare sfârșit de săptămână de vineri orele 18 până duminica orele 18; șapte zile consecutive în vacanța de iarnă, în anii pari cuprinzând zilele de 24,25,26 decembrie, iar în anii impari zilele de 31 decembrie, 1 și 2 ianuarie; jumătate din vacanța de vară într-un an prima jumătate, în anul următor a doua jumătate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că anterior prin sentința civilă 204/21.01.2014 din dosar nr_/55/2013 al Judecătoriei A. a fost desfăcută căsătoria părților, și s-a dispus ca exercitarea autorității părintești față minorelor să se facă în comun de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorelor la mamă, cu plata pensiei de întreținere de către tată, fără a se stabili un program de vizitare a minorilor de către tată. De asemenea reclamantul mai arată că a contribuit la întreținerea minorelor în mod regulat și a și-a exercitat drepturile asupra acestora până la data de 17.08.2014 când pârâta a plecat cu minorele în Germania, pentru a se stabili acolo cu fetițele. Totdată reclamantul a mai arătat că după plecare în Germania pârâta îl împiedică în mod sistematic pe acesta să le contacteze pe minore chiar și telefonic, deși între tată și minore există o puternică relație de afecțiune. Reclamanta arată că pârâta, după divorț, i-a solicitat consimțământul pentru a pleca cu minorele în Germania, în vizită la sora ei pentru o perioadă de o lună, dar ulterior s-a stabilit acolo împreună cu fetele, astfel că i s-a îngreunat posibilitatea tatălui de a mai păstra legături personale cu minorele, fiind o distanță foarte mare între domiciliile acestora, reclamantul fiind nevoit să formuleze prezenta acțiune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 401, 496, 497 Noul Cod Civil.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței, și a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței instanțelor din țară în soluționarea cauzei, având în vedere că domiciliul minorelor se află în Germania, excepție care, la termenul de judecată din data 10.09.2015 a fost respinsă de către instanță având în vedere că reclamantul și-a dat acordul ca pârâta să poată scoate minorele din țară pentru o perioadă lună, astfel că minorele nu au o reședință legală în Germania, la mamă, aceasta rămânând în această țară,după expirarea perioadei de o lună acordată de instanță.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere faptul că minorele se află cu mama lor în Germania, unde sunt înscrise la școală, iar reclamantul domiciliază în țară, ceea ce ar îngreuna stabilirea unui program de vizitare a minorelor de către tată.
Din probele administrate în cauză, respectiv: copia actului de identitate al reclamantului, sentința civilă nr 204/21.01.2014 din dosar nr_/55/2013 și sentința civilă nr 3356/08.07.2014 din dosar nr_/55/2014 ale Judecătoriei A.; certificatele de căsătorie și de naștere ale minorelor, referatele de anchetă psihosocială efectuate de Autoritatea tutelară A. și autoritățile din Germania, înscrisuri, traduceri, adrese, certificat medico-legal, declarația martorei P. F., instanța a reținut următoarele:
Minorele P. A. A., născută la data de 09.04.2009 în A. și P. A. G. născută la data de 06.09.2011 în A. sunt copii părților, rezultați din relația de căsătorie a acestora, iar prin sentința civilă nr. 204/21.01.2014 din dosar nr_/55/2013 a Judecătoriei a fost desfăcută căsătoria părților, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești să se facă de ambii părinți, minorelor fiindu-le stabilit domiciliul la locuința mamei, fără a se stabili un program de vizitare a minorelor de către tată.
De asemenea s-a reținut faptul că între tată și copii există o relație de afecțiune, tatăl dorind să păstreze legătura cu minorele atât în timpul anului, cât și în perioada vacanțelor acestora, dar mama invocă diverse pretexte pentru a-l împiedica să ia legătura cu minorele, deși reclamantul a contribuit la întreținerea acestora. De asemenea s-a mai reținut faptul că tatăl a păstrat o legătură cu minorele după divorțul părților, până în momentul în care mama a plecat cu acestea într-o vizită de o lună în Germania începând cu data 17.08.2014, sens în care reclamantul și-a dat acordul, dar ulterior reclamanta s-a stabilit cu minorele în Germania, astfel că tatăl este împiedicat de a mai păstra legătura cu fetițele chiar și telefonic, iar pentru a păstra legături personale este mult mai greu având în vedere distanța dintre domiciliul reclamantului și cel la care se află minorele.
Din declarația martorei P. F. instanța a reținut faptul că reclamantul s-a implicat în creștere și întreținerea minorelor tot timpul, a petrecut mult timp alături de acestea, dar după ce mama a plecat cu acestea într-o vizită de o lună în Germania, inducându-l în eroare pe tată pentru a-și da acordul, ulterior pârâta nu a mai adus fetele în țară, întrucât nu le-ar mai putea scoate din țară fără acordul tatălui. S-a mai reținut faptul că între tată și minore, precum și bunicii paterni există o relație de afecțiune, dorind să păstreze legătura de minorele, dar mama nu le permite, invocând tot felul de motive pentru a nu le da la telefon atunci când tatăl le sună. S-a mai reținut faptul că reclamantul nu are vicii, nu este o persoană violentă, are condiții materiale și locative bune pentru a putea lua minorele în vizită. De asemenea, martora, bunica paternă a învederat că a vorbit telefonic cu minorele, iar probleme medicale invocate de pârâtă privind una dintre minore nu se confirmă.
Pe de altă parte, martora a arătat că pârâta dorește să se răzbune pe reclamant, întrucât acesta nu este de acord ca minorele să rămână definitiv în Germania alături de mama lor.
În temeiul art. 483, 487 Cod civil, ocrotirea minorilor se realizează de ambii părinți, indiferent că este vorba despre copii din căsătorie sau din afara căsătoriei, fie că aceștia conviețuiesc sau nu împreună.
Ocrotirea părintească reprezintă pentru părinți o obligație și un drept cu conținut complex, ce are ca finalitate asigurarea condițiilor materiale și spirituale necesare pentru creșterea, îngrijirea, educația și pregătirea profesională a copilului, principiu consacrat și în prevederile art. 48 al. 1 din Constituție.
Ocrotirea copilului prin părinți este un drept al acestuia, stipulat în mod expres de art. 30 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești realizându-se numai în interesul copilului ( art. 483 alin. 2 Codul civil).
Ca regulă generală, potrivit art. 33 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii juridice și numai dacă această situație este impusă de interesul superior al copilului.
Față de cele arătate, instanța reține că, după desfacerea căsătorei, pârâta a fost cea care s-a ocupat de dezvoltarea, îngrijirea și creșterea minorelor P. A. A., născută la data de 09.04.2009 în A. și P. A. G. născută la data de 06.09.2011 în A., dar și tatăl s-a implicat în creșterea și întreținerea copiilor, între minori și ambii părinți existând o relație de afecțiune, chiar dacă în ultima perioadă de timp copii s-au îndepărtat de tată, ca urmare a plecării mamei în Germania, împreună cu minorele și a divergențelor avute de părți cu ocazia desfășurării programului de păstrare a relațiilor personale.
În aceste condiții, tatăl dorește să se implice cât mai mult în viața copiilor și să petreacă cât mai mult timp cu aceștia.
Pârâta, în calitate de mamă a minorelor trebuie să faciliteze ca minorele să se întâlnească cu reclamantul cât mai des posibil și să nu împiedice accesul tatălui la minori, în nici un fel, ambii părinți având drepturi egale față de copilul lor.
De asemenea este firesc ca copii să păstreze relații personale cu tatăl său, mama fiind necesar să urmărească binele copiilor și să nu ia decizii cu privire la minori în funcție de sentimentele sale față de pârât.
Văzând cererea reclamantului prin care se solicită a se reglementa dreptul acestuia de a avea legături personale cu minorele, pârâta nefiind de acord cu solicitările acestuia, cu vizitarea minorelor de către tată, faptul că minorele trebuie să mențină legături personale cu ambii părinții, instanța ținând cont de faptul că părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare, păstrează nu doar obligația de a participa la cheltuielile reclamate de nevoile minorului, dar și dreptul de a se implica în educația acestuia, în procesul său de dezvoltare fizică și psihică și ținând seama și de vârsta minorelor, precum și de condițiile locative ale părților, instanța în baza art. 401 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamant, în contradictoriu cu pârâta și va reglementa dreptul reclamantului de a păstra legături personale cu minorele P. A. A., născută la data de 09.04.2009 în A. și P. A. G. născută la data de 06.09.2011 în A. după următorul program:
- în cazul în care minorele se află în România, în primul și a treilea sfârșit de săptămână, la domiciliul reclamantului, începând cu ziua de vineri orele 18:00, până duminică orele 18.00, minorele urmând a rămâne peste noapte la tată, cu obligația reclamantului de a lua minorele și a le aduce înapoi la terminarea programului.
- în cazul în care minorele se află în Germania, în primele trei săptămâni din lună, sîmbăta, în intervalul orar 14.00-20.00, ora României, la întelegerea părților asupra perioadei concrete, timp de două ore prin contact telefonic, internet sau alt mijloc de comunicare la distanță.
- în cazul în care minorele se află în Germania, în a patra săptămână din lună, de sâmbătă orele 10.00, ora Germaniei, până duminică ora 18.00, ora Germaniei, la locuința copiilor sau în localitatea de reședință a mamei.
- în vacanța de iarnă, la domiciliul reclamantului, șapte zile cosecutive, în anii pari cele șapte zile cuprinzând și zilele de 24-26 decembrie, iar în anii impari cele șapte zile cuprinzând zilele de 31 decembrie, 01 ianuarie și 02 ianuarie din anul următor, cu rămânerea minorelor peste noapte la tată, cu obligația reclamantului de a lua minorele și a le aduce înapoi la terminarea programului.
- jumătate din vacanța de vară, (dar nu mai puțin de o lună) în anii pari prima jumătate, iar în anii impari a doua jumătate, la domiciliul reclamantului, cu rămânerea minorelor peste noapte la tată.
În baza art.451 cod pr. civilă, instanța față de admiterea în parte a acțiunii, nu va acorda cheltuieli de judecată reclamantului, acestea compensându-se.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul P. A. C., CNP._, cu domiciliul în A., ., ., județul A. în contradictoriu cu pârâta B. C., CNP._, cu reședința în Germania,_ Lichtenstein, Unterhausen, ., cu domiciliul procesual ales în A., .. 43, . (la avocat Bățălărean S.), având ca obiect reglementare legături personale minor și în consecință:
Reglementează dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele P. A. A., născută la data de 09.04.2009 în A. și P. A. G. născută la data de 06.09.2011 în A., după următorul program:
- în cazul în care minorele se află în România, în primul și a treilea sfârșit de săptămână, la domiciliul reclamantului, începând cu ziua de vineri orele 18:00, până duminică orele 18.00, minorele urmând a rămâne peste noapte la tată, cu obligația reclamantului de a lua minorele și a le aduce înapoi la terminarea programului.
- în cazul în care minorele se află în Germania, în primele trei săptămâni din lună, sâmbăta, în intervalul orar 14.00-20.00, ora României, la întelegerea părților asupra perioadei concrete, timp de două ore prin contact telefonic, internet sau alt mijloc de comunicare la distanță.
- în cazul în care minorele se află în Germania, în a patra săptămână din lună, de sâmbătă orele 10.00, ora Germaniei, până duminică ora 18.00, ora Germaniei, la locuința copiilor sau în localitatea de reședință a mamei.
- în vacanța de iarnă, la domiciliul reclamantului, șapte zile cosecutive, în anii pari cele șapte zile cuprinzând și zilele de 24-26 decembrie, iar în anii impari cele șapte zile cuprinzând zilele de 31 decembrie, 01 ianuarie și 02 ianuarie din anul următor, cu rămânerea minorelor peste noapte la tată, cu obligația reclamantului de a lua minorele și a le aduce înapoi la terminarea programului.
- jumătate din vacanța de vară, (dar nu mai puțin de o lună) în anii pari prima jumătate, iar în anii impari a doua jumătate, la domiciliul reclamantului, cu rămânerea minorelor peste noapte la tată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei pentru celelalte capete de cerere, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2015.
Președinte, Grefier,
N. P. M. A.
02.12.2015.
Red.NP/MA 4 ex/2 .="BodyText" style="margin-right:0pt; line-height:normal; font-size:14pt"> Se comunică la:
- reclamantul P. A. C., cu domiciliul în A., ., ., județul A.
- pârâta B. C., cu reședința în Germania,_ Lichtenstein, Unterhausen, ., cu domiciliul procesual ales în A., .. 43, . (la avocat Bățălărean S.)
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4994/2015. Judecătoria ARAD | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3719/2015.... → |
|---|
