Succesiune. Sentința nr. 688/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 688/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 3906/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 688
Ședința publică din 10 februarie 2015
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta G. S. împotriva pârâtului T. I., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 870 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 5 și art. 3 al. 1 lit. c din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.02.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și că s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 28.02.2014, reclamanta G. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul T. I., să constate că cei doi au vocație succesorală și sunt moștenitorii defuncților părinți: T. I. și T. E., reclamanta în calitate de fiică și pârâtul în calitate de fiu.
Masa succesorală se compune din terenul extravilan în suprafață de 1,4835 ha, evidențiat în Titlul de proprietate_/30.04.1993, și terenul extravilan în suprafață de 2,1000 ha, evidențiat în Titlul de proprietate_/30.04.1993.
Arată reclamanta că a încercat dezbaterea și împărțirea moștenirii la BNP S. N., însă din cauza neprezentării pârâtului nu a reușit (în acest sens fiind dată încheierea de suspendare din 03.09.2013).
Reclamanta solicită să se dispună împărțirea masei succesorale în cote egale, respectiv cota de 1/2 parte în favoarea sa, în calitate de fiică, și cota de 1/2 parte în favoarea pârâtului, în calitate de fiu, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 962, 963 și 975 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul arată că nu a primit nicio citație pentru dezbaterea succesiunii la domiciliul său din Pecica, pentru termenele din 22.07.2013, 08.08.2013 și 03.09.2013.
Arată că din masa succesorală menționată de reclamantă doar suprafața de 1,4835 ha teren extravilan face parte din masa succesorală și numai cu privire la această suprafață reclamanta are vocație succesorală în cotă de 1/2 în calitate de fiică a defunctei.
Suprafața de 2,1000 ha teren extravilan, evidențiat în Titlul de proprietate nr._/30.04.1993 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A., pe numele lui Teșler E. ca moștenitoare a tatălui său R. I., nu face obiectul masei succesorale, deoarece defuncta Teșler E. i-a vândut pârâtului această suprafață de teren conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP Asociați „D.”, sub nr. 1367/13.09.2012. Prin acest contract de vânzare-cumpărare i s-a transmis pârâtului dreptul de proprietate exclusivă asupra suprafeței respective.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta arată că afirmațiile făcute de pârât prin care arată că nu a fost legal citat pentru dezbaterea și împărțirea masei succesorale rămasă după părinții lor sunt nereale și fără niciun suport, deoarece pe exemplarul 2 al citației se menționează că refuză primirea.
Cu privire la contractul de vânzare cumpărare, reclamanta apreciază că datorită condițiilor în care acest act s-a încheiat nu poate fi luat în considerare și nu poate produce efecte juridice.
Din biletul de externare al defunctei Teșler E. se poate constata că ea suferea de arteroscleroză generalizată în perioada în care acest contract a fost încheiat. Mama sa nu era analfabetă, citea cursiv și scria și nu se explică de ce în loc să semneze contractul a pus amprenta digitală. Defuncta nu vorbea și nu înțelegea ce se discută în limba română datorită faptului că nu cunoștea această limbă. În aceste condiții, apreciază că, condițiile de fond și de formă pentru valabilitatea unui contract de vânzare cumpărare au fost încălcate în mod vădit cu ocazia încheierii acestui act.
Reclamanta a formulat o precizare de acțiune, prin care a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1367/13.12.2012.
Apreciază că defuncta Teșler E. nu avea la momentul încheierii actului consimțământul de a încheia acte juridice, deoarece suferea de o arteroscleroză gravă și accentuată, atestată prin certificatul medical, cât și o perioadă de spitalizare îndelungată pentru tratament. Faptul că acest contract a fost încheiat în condiții ilegale este atestat și de faptul că mama sa a terminat 6 clase primare, scria și vorbea cursiv și în aceste condiții sub nicio formă nu se poate explica faptul că a fost pusă să pună degetul în loc de semnătură. Defuncta nu vorbea și nu înțelegea limba română și în aceste condiții, reclamanta apreciază că pârâtul nu a fost de bună credință, mama lor fiind dusă în eroare și în realitate nu a avut loc niciun fel de contract de vânzare-cumpărare.
Reclamanta arată că nu a existat consimțământul mamei sale, datorită lipsei de discernământ, fapt ce duce la anularea contractului.
Prin întâmpinare la precizarea de acțiune, pârâtul a solicitat respingerea cererii, iar în ipoteza admiterii acțiunii să se dispună restituirea prețului achitat sau înscrierea acestei sume în pasivul succesoral.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea contractului de vânzare cumpărare. Consideră că dreptul la acțiune cu privire la anularea acestui contract este prescris în condițiile în care reclamanta invocă lipsa de cunoștință a vânzătoarei. Dispozițiile art. 1223 Cod civil, prevăd un termen de 1 an pentru promovarea unei acțiuni în anulare, astfel că în acest moment, la mai bine de 1 an și 6 luni de la perfectarea acestui contract, această acțiune este prescrisă (excepția a fost respinsă de instanță la termenul de judecată din data de 16.09.2014).
Pe fond, pârâtul arată că acțiunea este neîntemeiată, întrucât motivul lipsei de discernământ pe fondul bolii nu este real. Contractul de vânzare cumpărare a fost autentificat de un notar public, consimțământul părților fiind exprimat în fața acestuia, așa cum rezultă din încheierea de autentificare.
În cuprinsul încheierii de autentificare se arată că vânzătoarea a aplicat amprenta digitală a degetului său, drept acceptare la încheierea vânzării, după citirea contractului cuvânt cu cuvânt. În aceeași încheiere se arată că s-a procedat la aplicarea amprentei degetului, întrucât vânzătoarea nu putea semna din cauza bolii.
Pârâtul invocă dispozițiile art. 100 din Legea nr. 36/1995 privind legea notarilor publici și a activității notariale.
În ceea ce privește capacitatea vânzătoarei, pârâtul invocă dispozițiile art. 29 și 1180 Cod civil, potrivit cărora, regula în materie civilă este capacitatea de a contracta. Orice persoană majoră are capacitate de exercițiu dacă nu a fost pusă sub interdicție judecătorească. Or, vânzătoarea nu era pusă sub interdicție judecătorească la momentul exprimării consimțământului și nu a fost pusă sub interdicție nici ulterior. Din documentele medicale, depuse de reclamantă nu rezultă că vânzătoarea ar fi suferit de vreo boală care să-i fi afectat discernământul măcar temporar.
Pe biletul de externare, ultimul diagnostic al defunctei a fost sechele ale fracturii brațului, acesta a fost motivul pentru care defuncta nu putea ține în mână corect și cu suficientă forță un pix pentru a putea semna, pe contract, fiind aplicată amprenta degetului în loc de semnătură.
Existența capacității de exercițiu prezumă implicit existența discernământului, adică persoana majoră are capacitate naturală de a înțelege lucrurile din jurul său. Dealtfel, pentru realizarea vânzării a fost necesară întabularea în prealabil a terenului, operațiune pentru care vânzătoarea a pus la dispoziția fiului său documentele necesare. După înstrăinarea imobilului, vânzătoarea sau reclamanta ar fi avut posibilitatea promovării unei acțiuni în anulare, în ipoteza în care ar fi fost vorba de un consimțământ viciat.
La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, vânzătoarea era într-adevăr bolnavă și i-ar fi fost dificil să se deplaseze la biroul notarial, însă aceasta era pe deplin conștientă. Vorbea și înțelegea limba română, însă înscrisul nu a putut fi semnat din cauza bolii, aceasta înțelegând actul și consimțind la încheierea lui.
Motivul pentru care defuncta a vândut pârâtului acest teren, a fost acela că vânzătoarea dorea să evite înstrăinarea terenului de către reclamantă. Învederează că reclamanta a dobândit de la tatăl ei un teren în baza unui contract de întreținere, teren pe care l-a înstrăinat imediat, împotriva voinței părinților. Cauza încheierii acestui contract de vânzare cumpărare indică tot spre un act conștient a vânzătoarei și din suma obținută ca urmare a vânzării terenului, vânzătoarea i-a înmânat și reclamantei o parte din bani.
În condițiile în care documentele de proprietate au fost predate și prețul a fost achitat, pârâtul apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la discernământul vânzătoarei și reprezentarea reală a operațiunii de vânzare încheiate.
Din actele dosarului, respectiv: copia actului de identitate a reclamantei, certificatul de deces privind pe defunctul T. I., încheierea de suspendare din 03.09.2013, titlul de proprietate nr. 22.151 A. și nr. 22.254 A., contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1367/13.09.2012 la BNP Asociați „D.”, acte medicale, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1613/08.12.2010 la BNP Asociați „D.”, copiile actelor care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1367/13.09.2012, declarațiile martorilor K. A., V. E., S. M., F. L., M. E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10/19.09.1996 de notarul public S. D., procură judiciară autentificată de notarul public S. D. sub nr. 836/17.06.2014, adresa nr. 1784/22.12.2014 emisă de Oficiul Județean de Poștă A., instanța reține în fapt următoarele:
În fapt, prin acțiunea dedusă judecății reclamanta G. S. a solicitat în contradictoriu cu fratele său Teșler I. dezbaterea succesiunii după defuncții părinți, tatăl T. I., decedat la data de 23.10.2011, și mama Teșler E., decedată la data de 01.05.2013. În acest sens, a solicitat să se constate că masa succesorală de împărțit este compusă din două terenuri extravilane: unul în suprafață de 1,4835 ha evidențiat în titlul de proprietate nr._/30.04.1993 și celălalt în suprafață de 2,10 ha evidențiat în titlul de proprietate nr._/30.04.1993 (f. 14-15), fiecărei părți revenindu-i o cotă de 1/2 parte din aceasta.
Cu privire la suprafața de 2,10 ha teren extravilan, instanța reține că a fost vândută pârâtului de către defuncta mamă, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat la BNPA D. sub nr. 1367/13.09.2012 (f. 23).
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit, motivat de faptul că nu au fost respectate condițiile esențiale cu privire la validitatea sa, și anume existența consimțământului valabil exprimat din partea defunctei Teșler E. la momentul contractării. A mai arătat că defuncta era lipsită de discernământ din cauza bolii de care suferea (arteroscleroză accentuată), nu vorbea și nu înțelegea limba română, fiind indusă în eroare cu privire la actul încheiat, neexistând niciun contract de vânzare-cumpărare. Mai mult decât atât, aceasta a fost pusă să pună degetul în loc de semnătura propriu-zisă pe un act, pe care nimeni nu i l-a explicat și pe care nu l-a înțeles, contractând așadar în necunoștință de cauză.
Aceste susțineri ale reclamantei, în contextul analizei depozițiilor martorilor audiați în cauză, vor fi respinse ca fiind neîntemeiate.
Astfel, declarațiile martorilor sunt convergente în ceea ce privește reținerea existenței discernământului defunctei, martorul K. A. (f. 67) atestând că aceasta era conștientă și pe cale de consecință nu ar fi putut fi pusă să semneze ceva ce nu ar fi vrut. De asemenea, martorul V. E. (f. 68) atestă că defuncta a fost conștientă până înainte de moarte, în sensul că știa ce se întâmplă în jurul său, precizând doar că, în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare, consideră că ar fi fost influențată de către pârât să-l încheie, ceea ce indică că defuncta era în cunoștință de cauză cu actul pe care l-a semnat.
Martora M. E., vecina defunctei și pe care obișnuia să o viziteze aproape zilnic (f. 86), a arătat că nu cunoaște despre existența vreunui contract, nu apreciază că defuncta ar fi dorit să-și avantajeze fiul, însă menționează atitudinea oscilantă a acesteia, arătând că uneori „ținea” cu băiatul, iar alteori cu fata.
Totodată, această martoră arată că nu cunoaște dacă defuncta avea cunoștințe de limba română, întrucât ele vorbeau întotdeauna în limba maghiară și chiar și așa defuncta nu avea cu cine să vorbească în comunitate limba română. Cu toate acestea, cunoaște ca înainte de a se fi mutat din Pecica la Peregu M., defuncta a mai umblat la piață să vândă diverse produse, situație în care este de la sine înțeles că stăpânea cel puțin noțiuni simple de limba română sau termeni precum vând-cumpăr.
Mai mult decât atât, defuncta a terminat 6 clase primare, ceea ce înseamnă că a studiat limba română la școală, prezumându-se cel puțin o cunoaștere elementară a acestei limbi. Faptul că în interiorul comunității din Peregu M. se comunica în limba maghiară este de notorietate, martorii audiați neputând atesta cu certitudine dacă defuncta putea să se exprime sau să înțeleagă limba română, din moment ce acolo nu era uzitată acea limbă, defuncta neavând cu cine să vorbească în română. Faptul că martora propusă de către pârât, S. M. (f. 75) a afirmat că era nevoită să traducă pentru doctor din maghiară în română, întrucât defuncta nu înțelegea limba română, nu este de natură să ateste dincolo de orice dubiu că la momentul contractării defuncta nu era în cunoștință de cauză cu privire la operațiunea juridică ce urma a fi încheiată. În sprijinul acestei concluzii stă și înscrisul depus în probațiune (f. 69), constând într-un alt contract de vânzare-cumpărare încheiat de către defunctă împreună cu soțul său, în calitate de vânzători, datând din 19.09.1999, semn că aceasta era familiarizată cu terminologia uzitată în materia vânzărilor, cel puțin de la soțul său, Teșler I..
Concludentă este depoziția martorei propusă de către reclamantă, F. L. (f. 76), aceasta fiind persoana angajată de familie să se ocupe de îngrijirea zilnică a defunctei, pentru o perioadă de aproximativ 2 ani înainte de decesul acesteia. Aceasta a arătat că în luna septembrie 2012, moment la care a fost încheiat contractul în cauză, defuncta era într-o stare bună de sănătate, atât fizic, cât și psihic. A cunoscut despre contract abia ulterior perfectării acestuia, când defuncta i-a mărturisit că este de părere că a făcut o mare prostie, de unde se poate concluziona implicit existența consimțământului exprimat în cunoștință de cauză. Rațiunea avută în vedere, astfel cum arată martora că are cunoștință, ar fi fost luarea defunctei în întreținere de către pârât, însă acesta din urmă s-a eschivat după încheierea actului.
Totodată, conform mențiunilor încheierii de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1367/13.09.2012 (f. 65), notarul public s-a deplasat în . domiciliul defunctei, aceasta fiind netransportabilă din motive de boală, atestând că i-au fost citite cuvânt cu cuvânt cele consemnate, aceasta consimțind la autentificarea înscrisului prezentat, punându-și amprenta degetului arătător în dreptul numelui, neputând semna din cauza bolii.
Instanța reține că în ceea ce privește constatările personale făcute de notarul public în exercițiul prerogativelor sale, potrivit art. 100 din Legea nr. 36/1995 acestea se bucură de prezumția de veridicitate, în cauză, prin probatoriul administrat nereținându-se contrariul. Faptul că defuncta a semnat contractul punându-și amprenta degetului pe act, nu este de natură să conducă la reținerea lipsei consimțământului la perfectarea vânzării, fiind perfect plauzibil și rezonabil motivul de boală indicat de către notar și confirmat prin biletul de externare emis la aproape o lună după încheierea contractului, și anume la data de 12.10.2012 (f. 30) care atestă la diagnostic existența unor sechele ale fracturii brațului („sechele” – în accepțiunea generală însemnând urme, consecințe rezultate după o boală, intervenție chirurgicală).
Aceste aspecte sunt confirmate și de declarațiile martorilor, martorul K. A. (f. 67) având cunoștință că defuncta a avut mână ruptă în urma unei căzături, dar a arătat că nu cunoaște dacă aceasta putea sau nu să scrie. Martorul propus de reclamantă, V. E. (f. 68) atestă că defuncta a avut probleme la ortopedie, având ambele mâini rupte, fiind posibil ca aceasta să fi fost cauza pentru care nu a putut semna.
Faptul că reclamanta se apără, arătând că defuncta a semnat singură până la sfârșitul vieții pe cupoanele de pensii, nu este de natură să conducă la nereținerea unor perioade în care totuși aceasta era în imposibilitate fizică de a semna (una din martorele audiate arătând că „nu a fost cazul cât am fost la defunctă ca aceasta să fie nevoită să scrie sau semneze” - f. 75; o altă martoră arătând că „nu îmi aduc aminte cum arăta semnătura sau dacă defuncta putea să-și țină singură mâna sau era ajutată”- f. 86, în condițiile în care aceeași martoră la paragraful anterior apreciază și susține că defuncta ar fi putut semna și contractul de vânzare-cumpărare; martorul V. E. arătând că are cunoștință că defuncta avea nevoie de ajutor când servea masa – f. 68.
În ceea ce privește lipsa translatorului de limbă maghiară la momentul perfectării contractului, instanța reține, pe de o parte, având în vedere și depozițiile martorilor că defuncta avea cunoștință despre actul pe care l-a încheiat, având totodată cunoștințe minime de limba română, iar pe de altă parte, pe aceeași rațiune cu cea explicitată de reclamantă prin notele de ședință (f. 74), la momentul perfectării contractului aceasta a fost asistată de către pârât, cunoscător de limbă română.
Prin urmare, din probatoriul administrat se poate reține faptul că defuncta Teșler E. a exprimat un consimțământ liber, neviciat și în cunoștință de cauză la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în concordanță cu prevederile art. 1204 Cod Civil.
Astfel, petitul formulat de reclamantă prin precizarea de acțiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNPA D. sub nr. 1367/13.09.2012 urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiat.
Cu toate acestea, în ceea ce privește prețul de 10.000 de lei stipulat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, instanța constată că declarațiile martorilor converg spre indicarea faptului că acesta nu a fost efectiv remis defunctei. Martorii audiați în cauză (f. 67, 68, 76) au atestat faptul că nu au cunoștință despre vreo sumă de bani primită de defunctă, mai mult decât atât, condiția financiară a acesteia nu s-a ameliorat după încheierea contractului amintit, aceasta având restanțe la cheltuielile de întreținere și fiind ajutată lunar cu sume de bani de la reclamantă.
În această situație s-ar pune problema calificării naturii juridice a contractului încheiat, acesta putând reprezenta o donație deghizată sub aparența unui contract cu titlu oneros, astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 1011 alin. 2 și art. 1289 Cod Civil. Voința reală a părților la momentul încheierii actului are precădere asupra voinței declarate și, în cazul de față lipsește cauza contractului de vânzare-cumpărare, care ar fi prefigurarea contraprestației vânzătorului, intenția reală a defunctei putând fi aceea de gratificare a propriului fiu sau aceea de încheiere a unui astfel de contract în schimbul luării în întreținere, chestiuni ce nu au făcut obiectul analizei prezentului litigiu. Așa fiind, instanța nu are căderea să se pronunțe asupra acestor aspecte, cu încălcarea principiului disponibilității, nefiind legal învestită cu un asemenea petit de acțiune, privind spre exemplu constatarea caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare amintit cu consecințele juridice ce ar decurge din aceasta, asemenea chestiuni de fapt și de drept putând fi tranșate pe calea unui proces distinct.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, precum și faptul că referitor la terenul rămas nu se pun niciun fel de probleme referitoare la moștenire, instanța va admite în parte acțiunea formulată, va constata că după defuncții Teșler I. și Teșler E. au rămas ca moștenitori acceptanți reclamanta și pârâtul, în calitate de fii, că masa succesorală rămasă se compune din terenul extravilan în suprafață de 1,4835 ha evidențiat în titlul de proprietate nr._/30.04.1993, teren ce urmează a fi împărțit în cote egale de câte 1/2 pentru fiecare dintre părți, potrivit art. 975 alin. 4 Cod Civil.
În temeiul art. 453 al. 2 Cod de procedură civilă, față de modul de soluționare al acțiunii, instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. S., domiciliată în A., ., ., ., împotriva pârâtului T. I., domiciliat în Pecica, ., jud. A..
Constată că după defuncții T. I., decedat la data de 23.10.2011, și T. E., decedată la data de 01.05.2013, ambii cu ultimul domiciliu în Peregu M., au rămas ca moștenitori acceptanți reclamanta și pârâtul, în calitate de fii, în cote părți egale de 1/2.
Constată că masa succesorală rămasă după defuncți se compune din terenul extravilan în suprafață de 1,4835 ha, evidențiat în titlul de proprietate nr._/30.04.1993.
Dispune atribuirea terenului către moștenitori, în cote de câte 1/2 părți.
Respinge petitul privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNPA D. sub nr. 1367/13.09.2012, cu privire la terenul în suprafață de 2,1 ha, evidențiat în titlul de proprietate nr._/30.04.1993.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune în caz de exercitare la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2015.
Președinte, Grefier,
H. B. A. Craițar
Red./dact/HB/AC
4 ex/2 .;
Se .> reclamanta G. S. - A., ., ., .;
pârâtul T. I. - Pecica, ., jud. A..
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 833/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 638/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
