Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 625/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 625/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 625/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 625
Ședința publică din 05.02.2014
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea . cu intimatul A. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta contestatoarei, av. P. E. C. din cadrul Baroului București și reprezentanta intimatului, av. S. M. M. din cadrul Baroului T., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
S-a expus referatul cauzei, după care reprezentanta intimatului depune întâmpinare la precizarea de acțiune a contestatoarei, din care un exemplar înmânează reprezentantei contestatoarei. Arată că nu mai susține excepția tardivității contestației la executare având în vedere de data expedierii prin poștă a cererii.
Reprezentanta contestatoarei depune note scrise, din care un exemplar înmânează reprezentantei intimatului. Solicită a se lua act că intimatul nu mai susține excepția tardivității introducerii contestației la executare.
Instanța ia act că intimatul a renunțat la invocarea excepția tardivității contestației la executare.
Reprezentantele părților solicită luarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantele părților care declară că nu au alte cereri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, declară încheiată etapa de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea cererii astfel cum a fost precizată la termenul din 29.01.2015, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar. Potrivit art. 669 alin. 4 C.pr.civ., suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare poate fi redusă de către instanța de executare, dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ. aplicându-se în mod corespunzător. Cuantumul cheltuielilor de executare silită, stabilit prin încheierea din data de 10.11.2014 a B. B. L. M., este disproporționat de mare față de volumul de muncă depus și complexitatea redusă a activităților referitoare la recuperarea creanței stabilite prin titlu executoriu. Mai mult, pentru o creanță de 400 lei s-au stabilit cheltuieli de 669,60 lei. Din înscrisuri rezultă că executorul a efectuat o singură activitate, anume o adresă către comună. De asemenea, și-a îndeplinit obligația în termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar. Arată că intimatul a fost nevoit să apeleze la executarea silită deoarece contestatoarea nu a înțeles să își execute, de bunăvoie, obligația de plată stabilită în sarcina sa. Mai mult, contestatoarea nu avea ce sume să compenseze, întrucât intimatul nu are niciun debit față de bugetul local al contestatoarei. Cheltuielile de executare se încadrează între limitele legale.
În replică, reprezentanta contestatoarei arată că la data începerii executării silite intimatul înregistra obligații fiscale restante la bugetul local, iar contestatoarea a fost dispusă să stingă de bunăvoie suma cuprinsă în titlu executoriu, în momentul în care toate procedurile administrative și fiscale erau îndeplinite. Intimatul nu a depus nicio dovadă că s-ar fi adresat anterior contestatoarei.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /04.12.2014, precizată la filele 43-44 și la termenul de judecată din 29.01.2015 (f.52) contestatoarea . anularea în parte a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 10.11.2014 din dosarul de executare nr. 1354/2014 al B. B. L. M. în sensul reducerii sumei de 669,60 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că executarea silită din dosarul nr. 1354/2014 al B.E.J. B. L. M. s-a declanșat în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 270/11.02.2014 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._ (rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 7793/26.09.2014 a Curții de Apel Timișoara) prin care a fost obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat. Decizia civilă susmenționată i-a fost comunicată în data de 16.10.2014, iar în data de 20.10.2014, a inițiat demersurile în vederea îndeplinirii de bună voie a obligației stabilite prin titlu executoriu, astfel cum rezultă din adresele cu nr. 3190/20.10.2014 și nr. 3265/28.10.2014. Deși intimatul nu a depus nicio cerere la primărie prin care să solicite plata sumei de 400 lei conținută în titlu executoriu, în data de 13.11.2014, i-au fost comunicate actele e executare silită emise de B.E.J. B. L. M. prin care a fost înștiințată despre începerea executării silite, fiind somați ca în termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002 să achite suma de 400 lei la și cheltuielile de executare în sumă de 669,60 lei, stabilite prin Încheierea din 10.11.2014 emisă de B.E.J. B. L. M.. Astfel, a fot transmisă o singură adresă către Primarul comunei Ș., înregistrată sub nr. 3567/13.11.2014, la care au fost anexate somația, încheierea de încuviințare a executării silite și încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare.
În urma verificărilor întreprinse de Compartimentele de contabilitate, taxe și impozite din cadrul Primăriei Comunei Ș., s-a constatat că intimatul înregistrează debite restante la bugetul local al comunei Ș., fiind emis Referatul de Compensare nr. 3761/25.11.2014. Prin referat s-a reținut că intimatul are datorii restante către bugetul local al comunei Ș. în cuantum total de 1.620 lei reprezentante de procese verbale care constituie titluri executorii, precum și în baza titlului executoriu nr. 651/28.02.2012. În data de 28.11.2014, a depus la executorul judecătoresc cererea prin care a solicitat să se facă aplicarea compensației legale, în temeiul art. 645 alin. 2 C.pr.civ., raportat la art. 1616, art. 1617 alin. 1 C.civ.
În luna ianuarie 2015, intimatul a procedat la achitarea în întregime a debitului pe care îl datora la bugetul local al comunei, situație în care a executat de îndată obligația în cuantum de 400 lei cuprinsă în titlu executoriu, astfel că nu mai susține capătul de cerere având ca obiect executarea silită pentru recuperarea creanței în sumă de 400 lei. Prin adresa nr. 161/19.01.2015 intimatul a fost convocat să se prezinte la casieria Primăriei, fiindu-i achitată suma de 400 lei prin dispoziția de plată nr. 8/21.01.2016.
Cuantumul cheltuielilor de executare este disproporționat de mare față de volumul de muncă depus și complexitatea redusă a activităților referitoare la recuperarea creanței stabilite prin titlu executoriu. În condițiile în care până la această dată s-au efectuat de către executorul judecătoresc demersuri lipsite de complexitate, consideră nejustificat cuantumul cheltuielilor de executare stabilite ce i se impută, respectiv 669,60 lei, care depășesc cu mult debitul urmărit în sumă de 400 lei. În conformitate cu art. 669 alin. 2 teza finală, a executat obligația în termenul de 6 luni acordat de O.G. nr.22/2002.
În drept, a invocat art. 711, 718, 669 C.pr.civ., art. 645 alin. 2 C.pr.civ., raportat la art. 1616, 1617 alin. 1 C.civ.
Prin întâmpinare (f.36-40și f.53-57), intimatul a solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a început executarea silită împotriva contestatoarei în baza sentinței civile nr. 270 din 11 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 7793/26.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Simpla compensare legală a creanței, invocată de către contestatoare, nu constituie un motiv întemeiat. Contestatoarea a dat dovadă de inconsecvență, întrucât, pe de o parte susține că în data de 20.10.2014 secretarul comunei Ș. a inițiat demersurile în vederea îndeplinirii de bună-voie a obligației, iar pe de altă parte depune la dosar nota internă nr. 3.265 din 28 octombrie 2014, din care rezultă că contestatoarea nu a dispus de această sumă în bugetul local, motiv pentru care nu și-a îndeplinit, de bunăvoie, până la începerea executării silite obligația de plată pe care a avut-o față de intimat. Ordonatorul principal de credite propune compensarea sumei de 400 lei și a celei de 669,60 lei, fără ca altcineva să aprobe propunerea cuprinsă în referatul de compensare, motiv pentru care compensarea a rămas la stadiul de propunere. Mai mult, contestatoarea nu avea ce sume să compenseze întrucât nu are niciun debit față de bugetul local al contestatoarei, această contestație la executare fiind introdusă numai în scopul de a tergiversa executarea silită, până la aprobarea bugetului local pe anul 2015. În data de 21 ianuarie 2015, contestatoarea a achitat creanța în cuantum de 400 lei, contestatoarea mai având de achitat doar cheltuielile de executare.
Cererea contestatoarei privind reducerea cheltuielilor de executare silită nu este întemeiată, întrucât toate cheltuielile de executare în sumă de 669,60 lei se află între limitele prevăzute în cuprinsul anexei 1 a Ordinului ministrului justiției nr. 2.550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Raportat la munca depusă și la valoarea creanței pe care a avut-o de recuperat, onorariul executorului judecătoresc este legal și justificat și nu se impune reducerea acestuia. Mai mult, debitoarea nu a înțeles să execute voluntar obligația stabilită în sarcina sa.
În drept, a invocat art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2, art. 201 alin. 1, art. 205, art. 223 alin. 3, art. 411 alin.1 pct. 2 teza a II-a, art. 451 alin. 1, art. 452, art. 453 alin. 1, art. 622 alin. 1 și alin . 2, art. 669 alin.2, art. 714 alin. 1 pct. 1 și ale art. 718 alin. 2 lit. a C.p.c., art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, Ordinului MJ nr. 2550/2006.
În probațiune, se depun înscrisuri: înștiințare din data de 10.11.2014 (f.6), somație din data de 10.11.2014 (f.7), încheierea din data de 28.10.2014 dată de B. B. L. M. în dos. ex. 1354/2014 (f.8), încheierea din data de 10.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare dată de B. B. L. M. în dos. ex. 1354/2014 (f.9), decizia civilă nr. 7793/26.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos. nr._ (f.11-14), adresa nr._/20.10.2014 (f.15), adresa nr. 3265/28.10.2014 (f.16), referat de compensare nr. 3761/25.11.2014 (f.17), adresa nr. 4112/11.06.2012 (f.18), proces verbal de contravenție . nr._/18.03.2012 (f.19), proces verbal de contravenție . nr._/08.06.2012 (f.21), titlu executoriu nr. 651 din 28.02.2012 (f.23), cerere compensație legală emisă în dos. ex. 1354/2014 al B. B. L. M. (f.24), referat nr. 158/19.01.2015 (f.45), chitanța . SOF nr. 17 din 09.01.2015 (f.46), adeverință (f.47), adresa nr. 161/19.01.2015 (f.48), dispoziția de plată nr. 8/21.01.2016 (f.49) și certificat de atestare fiscală nr. 311/28.01.2015 (f.50-51).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 1354/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M., conform art. 716 alin. 2 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 270/11.02.2014 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._ (rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 7793/26.09.2014 a Curții de Apel Timișoara), contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza acestui titlu executoriu, intimatul s-a adresat B. B. L. M. la data de 28.10.2014, care a constituit dosarul nr. 1354.
Conform adresei nr. 3761/25.11.2014 (f. 17), la data sesizării executorului, creditorul era la rândul său debitorul contestatoarei, înregistrând o restanță de 1.069,60 lei la bugetul local.
Având în vedere această situație, contestatoarea se adresează executorului cu o cerere de compensare, având în vedere că art. 24 din OG nr. 92/2003 prevede că „Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.”
Ulterior introducerii acestei contestații la executare (28.11.2014 – f. 26), intimatul-creditor achită creanța bugetar, anume la data de 09.01.2015 (f. 45-47).
D. urmare, la data de 21.01.2015, contestatoarea achită la rândul său suma de 400 lei urmărită silit.
Împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 10.11.2014 (f. 9 d.e), contestatoarea a formulat prezenta acțiune rezumându-se în final a invoca netemeinicia cuantumului cheltuielilor de executare.
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare instanța trebuie să se raporteze la fiecare din categoriile de cheltuieli menționate.
În primul rând, instanța reține aplicabilitatea termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002, ca beneficiu acordat instituțiilor publice. Acest termen se referă la imposibilitatea îndeplinirii de către executor a unor acte de executare efective (poprire, vânzare la licitație, etc.). Astfel termenul de 6 luni oprește pe executor, în mod legal, să îndeplinească acte de executare în vederea executării (recuperării) efective a creanței. Aceste aspect, care a fost de altfel expres relevat în cuprinsul somației (f. 6), obligă creditorul a aștepta ca instituția publică să dea dovadă de diligență în alocarea fondurilor necesare.
Prin urmare, în cazul în care debitor este o instituție publică ce intră sub incidența legii, executorul trebuie să se limiteze la a emite o somație de plată care marchează curgerea termenului imperativ de 6 luni. Ca o consecință evidentă, și cheltuielile de executare trebuie să circumscrie acestui text de lege deoarece, există posibilitatea, precum în speță, ca instituția să achite debitul datorat, iar executarea să rămână fără obiect.
Într-adevăr, executorul de față doar a format dosarul execuțional, a admis încuviințarea executării silite și a emis somația de plată pe care a comunicat-o debitoarei.
În speță, cheltuielile totale au fost stabilite în cuantum de 669,90 lei, din care 40 onorariu executor, 100 lei consultații, 300 lei cheltuieli de notificare și 100 lei cheltuieli cu alte operațiuni.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 prevede că onorariul maxim al executorului judecătoresc, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani în valoare de până la 50.000 lei, inclusiv, este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Acest cuantum este prevăzut și de anexa nr. 1 de la Ordinul 2550/C/2006. Având în vedere că suma supusă executării silite este de 400 lei, onorariul legal de 10% reprezintă 40 lei. Onorariile trebuie stabilite în funcție de complexitatea cauzei, cele prevăzute de lege fiind maximale. În speță, pe lângă faptul că executorul judecătoresc a stabilit onorariul la valoarea maximă, a și depășit această valoare prin adăugarea TVA-ului. Or, astfel cum s-a reținut mai sus, atât timp cât onorariile au fost stabilite prin lege cu o anumită limită maximă, iar această limită nefiind stabilită în favoarea executorului, ci a debitorului, instanța consideră că indiferent dacă executorul este plătitor de TVA, limitele stabilite prin art. 39 din Legea nr. 188/2000 nu pot sub nicio formă să fie depășite.
În ceea ce privește cheltuielile privind consultația, instanța arată că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 s-au aprobat onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Conform anexei din acest ordin, pentru fiecare activitate desfășurată de executor, acesta are dreptul la un onorariu stabilit între anumite limite. În situația în care se desfășoară o executare silită indirectă (astfel cum este cazul în speță), onorariul nu se stabilește în funcție de fiecare act de executare în parte, ci per ansamblu, la valoarea creanței, conform dispozițiilor Legii nr. 188/2000 care se completează cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, anexa 1 pct. 3. Astfel, în cadrul executării silite indirecte, chiar dacă se emit notificări și se comunică acte de procedură – fapt de altfel inerent activității de executare silită - pentru acestea nu se percep onorarii separate, ci doar un singur onorariu, cel stabilit la valoarea creanței. Notificarea și comunicare actelor procedurale este taxată separat în situația în care o persoană, spre exemplu, se adresează executorului judecătoresc cu o cerere de notificare a unei somații de punere în întârziere, ori în alte situații în care este necesară comunicarea unor acte prin intermediul executorului judecătoresc.
Instanța are în vedere și art. 669 C.proc.civ. care reglementează cheltuielile de executare și apreciază că suma stabilită cu titlu de consultații sau de redactare nu poate fi inclusă în categoria cheltuielilor cu îndeplinirea actelor de executare, și care privesc cheltuieli materiale efective, iar nu sume datorate pentru munca intelectuală a executorului și care se justifică prin perceperea unui onorariu.
În ce privește cheltuielile de executare efective, din cuprinsul art. 669 alin. 3 C.pro.civ. rezultă că celelalte cheltuieli de executare, cu excepția onorariilor, privesc strict cheltuieli materiale efective suportate de executor (taxe, cheltuieli de transport, de comunicare sau de publicitate), care, conform alin. 4 se stabilesc prin încheiere, pe baza dovezilor. La dosar nu există nicio dovadă cu privire la cheltuielile efective realizate de executor. Astfel, în dosar s-a realizat o singură comunicare cu debitorul, anume a somației de executare, fără însă a se justifica suma de 400 lei+TVA fixată de executor. Având în vedere acestea, din moment ce nu se regăsesc înscrisuri privind natura și cuantumul efectiv al acestor cheltuieli, instanța le va înlătura.
Pentru aceste considerente, găsind întemeiată contestația la executare, în baza art. 719 alin. 1 C.p.civ., instanța o va admite, dispunând reducerea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare nr. 1354/2014 al B. B. L. M. B. C. de la suma de 669,60 lei la suma de 40 lei.
În baza art. 453 alin. 1 C.p.c., va obliga intimatul la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei (f. 63).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea . în Ș., nr. 187, județul A. în contradictoriu cu intimatul A. G., CNP_, domiciliat în ., județul A..
Reduce cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare nr. 1354/2014 al B. B. L. M. B. C. de la suma de 669,60 lei la suma de 40 lei.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din 05.02.2014.
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/09.05.2015
5 ex./2 . comunică cu:
. în Ș., nr. 187, județul A.
A. G., domiciliat în ., județul A.
După rămânerea definitivă se comunică cu B.E.J. B. L. M., cu sediul în A., str. ., nr. 19, .. 719 alin. 4 C.p.c.
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 391/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 281/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
