Uzucapiune. Încheierea nr. 493/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 493/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 7987/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 493
Ședința publică din 29.01.2015
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare cererea civilă formulată de reclamanții L. I. și L. F. în contradictoriu cu pârâții S. A. și S. R., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților, av. R. S. din Baroul A., curatorul pârâților, av. S. E. R. din Baroul A. și martorii S. M. și C. V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 1.051,12 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 3 din OUG 80/2013.
S-a expus referatul cauzei, după care, se constată depus prin serviciul registratură al instanței, dovada achitării onorariului pentru curator în cuantum de 200 lei, precum și întâmpinare din partea pârâților, prin curator.
Instanța procedează, conform art. 321 C.p.c., la audierea martorilor S. M. și C. V., depozițiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea cererii astfel cum este formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea acțiunii.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /09.05.2014, reclamanții L. I. și L. F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. A. și S. R., să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. V., ., jud. A., înscris în CF nr._ V., nr. top. 621-622/b (provenit din CF. 4802), compus din casă cu teren și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că sunt proprietari ai imobilului din anul 1999 intravilan în cotă de 11/12 cote părți, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Consiliul Local V., urmare a faptului că anterior au avut calitatea de chiriași ai imobilului în cauză din anul 1995. De la data preluării imobilului de către reprezentanții statului Român 27.05.1983, imobilul a fost folosit doar de către aceștia, iar din anul 1999 doar de către reclamanți. Atât statul cât și reclamanții nu au avut cunoștință ca vreo persoană să-și manifeste dorința că este proprietar a imobilului și nici nu au venit alte persoane care să solicite vreun drept privind această cotă din imobil.
Persoana care este trecută în CF cu cota de 1/12 părți, S. A., a decedat la data de 28.03.1983, conform adeverinței emisă de către starea civilă a comunei V., deces înregistrat conform actului de deces nr. 28/28.03.1983 în localitatea V.. Posesia imobilului fiind utilă din anul 1983, sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor. Au trecut 30 de ani de când pârâta menționată în cartea funciară sau alte persoane nu și-au exercitat dreptul de folosință sau interes față de cota de 1/12 a imobilului în cauză. Posesia asupra imobilului este una neîntreruptă și netulburată, fiind achitate taxele și impozitele către stat, conform certificatului de atestare fiscală emis de către Primăria V..
În drept, au invocat art. 28 din Decret Lege nr. 115/1938, art. 1050 și 1051 C.pr.civ.
P. întâmpinare (f.59), pârâții S. A. și S. R., prin curator, arată că nu se opun în principiu admiterii acțiunii.
În motivare, au arătat că, așa cum rezultă din coala de carte funciară, încă din anul 1983 imobilul a fost în proprietatea statului și în anul 1999 statul a vândut în baza Legii nr. 112/1995 imobilul în cota de 11/12 reclamanților, iar în toată această perioadă nicio altă persoană nu a invocat vreun drept asupra imobilului. Mai mult decât atât, numita S. A. a decedat în anul 1983, iar cu ocazia dezbaterii succesiunii după aceasta nu a fost inclusă vreo cotă din imobilul din prezenta cauză.
S-a administrat proba cu înscrisuri: adeverința nr._/26.11.2013 emisă de Primăria V. (f.5), act emis de Camera Notarilor Publici nr. 270/25.03.2014 (f.6), certificat de moștenitor nr. 1262/27.03.1983 (f.7-8), adeverința nr._/02.12.2013 emisă de Primăria comunei V. (f.9), certificat fiscal nr._/03.12.2013 (f.10), plan de situație (f.11), extras CF nr._ V. (f.12-14), coala CF nr. 4802 V. (f.15-16), dovada afișării somației la sediul instanței (f.29, 38), dovada afișării somației la sediul OCPI A. (f.30-31, 52-53), dovada publicării somației în două ziare de largă răspândire (f.33), dovada afișării somației la sediul Consiliului Local V. (f.45-47). S-a administrat proba testimonială cu martorii S. M. (f.67) și C. V. (f.68).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit extrasului CF nr._ (nr. vechi 4802) V. (f.12-14), imobilul situat în Comuna V., ., nr. top 621-622/b, compus din teren intravilan în suprafață de 1.555 mp și casă este în proprietatea tabulară a reclamanților în cotă de 11/12 (dobândit prin cumpărare în anul 1999, în baza Legii nr. 112/1995) și a defunctei S. A. (înscrisă în carte funciară în anul 1981, ca urmare a moșteniri deschise în același an).
Defuncta S. A. a decedat la data de 27.03.1983, deces înregistrat sub nr. 28/28.03.1903 (adeverința nr._/26.11.2013 emisă de Primăria V. - f.5).
După această defunctă a fost deschisă succesiunea și a fost emis certificatul de moștenitor nr. 1262/27.03.1983 (f.7-8), în care sunt menționați pârâții S. A. și S. R.. Acești moștenitori nu au fost înscriși în cartea funciară și nici nu au indicat acest imobil ca făcând parte din moștenire, cu ocazia dezbaterii succesiunii.
De la data decesului defunctei înscrisă în cartea funciară, imobilul a fost dat în chirie de către . în imobil de peste 25 de ani, fără a exista vreo tulburare în posesia acestuia (declarații martori – f. 67-68). De asemenea, reclamanții sunt cei care plătesc impozitul aferent către Primăria V. pentru întreg imobilul (certificat de atestare fiscală nr._/03.12.2013 – fila 10), considerându-se în consecință proprietari asupra întregului imobil. În anul 1999, reclamanții au cumpărat cota de 11/12 de la . continuare posesia asupra cotei de 1/12 din acest imobil, posesie exercitată anterior de vânzător.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, care reglementează prin art. 28 uzucapiunea extratabulară, respectiv cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. În același sens este și RIL nr. LXXXVI (86) din 10.12. 2007 care dispune că „în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.” P. urmare, instanța trebuie să verifice îndeplinirea a trei condiții, respectiv: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat, uzucapantul să posede imobilul de cel puțin 20 de ani și posesia exercitată să fie utilă.
Cu privire la prima condiție, așa cum s-a reținut mai sus, decesul proprietarului tabular a avut loca la data de 27.03.1983.
În ce privește durata posesiei, de la această dată au trecut peste 20 de ani, reclamanții fiind îndrituiți la invocarea joncțiunii posesiilor în baza art. 1860 C.civ. de la 1864, conform căruia „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”
În ceea ce privește calitățile posesie, dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 se completează cu dispozițiile art. 1847 C.civ. de la 1864 care impune obligativitatea existenței unei posesii utile, adică îndeplinirea unor calități pentru ca posesia să aibă efect achizitiv, respectiv o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Instanța observă că obiectul cauzei îl constituie uzucapiunea unei cote părți dintr-un imobil. Cu privire la acest aspect, art. 1853 C.civ. prevede că „Actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.” Față de acest text de lege, în jurisprudență și în doctrină s-a arătat că, în principiu, posesia exercitată de către coproprietar este precară sau echivocă, fapt ce echivalează chiar cu lipsa unei posesii propriu-zise. Totuși, această posesie precară trebuie raportată și la factorul subiectiv, respectiv intenția și credința interioară a acestuia. Față de datele speței, instanța reține că reclamanții nu au cunoscut niciodată pe proprietarul tabular și că au locuit în întreg imobil, fără a fi existat intenția de a poseda pentru alte persoane, pe care nici nu le cunoșteau. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că aceștia s-au comportat ca unici proprietari ai întregului imobil. În ceea ce privește uzucapiunea unei cote ideale din dreptul de coproprietate, instanța arată că această posibilitate nu a fost negată de către doctrină și jurisprudență. Astfel, s-a susținut ideea că, întrucât poate forma obiectul unei posesii comune exercitate în mod concurent asupra aceluiași obiect de către mai multe persoane, dreptul de coproprietate, deci implicit cota-parte din acest drept, trebuie inclus în domeniul de aplicare al uzucapiunii. De asemenea, din moment ce legea oferă posibilitatea unei coproprietar, de rea credință, să intervertească posesia precară în posesie utilă pentru a fi invocată o eventuală uzucapiune asupra unei/unor cote-părți, instanța nu poate să înlăture de la acest beneficiu un terț de bună credință care a stăpânit imobilul în întregime, dar care invocă doar uzucapiunea unei cote-părți. Instanța apreciază, față de comportamentul și intenția declarată a reclamanților și autorului acestora, că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 1858 pct. 2 C.civ. Conform probelor amintite mai sus, instanța apreciază că viciul precarității a fost înlăturat, reținându-se în sarcina reclamanților o posesie conformă rigorilor legii, respectiv sub nume de proprietar și neîntreruptă, publică, continuă, netulburată și neechivocă.
Față de cele precizate, instanța constată că reclamanții a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de 1/12 din imobilul situat în loc. V., ., jud. A., înscris în CF nr._ V. (nr. vechi 4802), nr. top. 621-622/b.
Pe cale de consecință, va dispune ca OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții L. I., având CNP_ și L. F., având CNP_, ambii domiciliați în V., ., jud. A., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Avocat R. S., situat în A., .. 9, . având ca obiect uzucapiune în contradictoriu cu pârâții S. A. și S. R., ambii prin curator S. E. R. din A., .. 310, jud. A..
Constată că reclamanții a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de 1/12 din imobilul situat în loc. V., ., jud. A., înscris în CF nr._ V. (nr. vechi 4802), nr. top. 621-622/b.
Dispune OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni după rămânerea definitivă a hotărârii.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea se depune la Judecătoria A..
Pronunțată in ședința publică din data de 29.01.2015.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./Tehn. HȘ/MJ/17.02.2015
Ex.6/4 . I.
L. F., ambii cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Avocat R. S., situat în A., .. 9, .
S. A.
S. R., ambii prin curator S. E. R. din A., .. 310, jud. A.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 498/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 56/2015.... → |
|---|
