Anulare act. Sentința nr. 6372/2013. Judecătoria ARAD

Sentința nr. 6372/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 6372/2013

ROMÂNIA

JUDECÃTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6372

Ședința publică din 15 octombrie 2013

Președinte: F. V. B.

Grefier: C. B.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul V. Ș., în contradictoriu cu pârâta L. E., având ca obiect petiție de ereditate, în vederea pronunțării.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este legal timbrată cu suma de 2950 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.10.2013.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depuse prin registratura instanței la data de 11.10.2013, concluzii scrise formulate de reclamant.

INSTANȚA

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /15.06.2012, reclamantul V. Ș., în contradictoriu cu pârâta L. E., a solicitat instanței:

-constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1489/16.08.1990;

-obligarea pârâtei la restituirea prestației, în sensul achitării sumei de 15.000 euro, echivalentul a 64.500 lei, sumă reprezentând cota de ½ din imobilul asupra căruia s-a emis certificatul de moștenitor nul absolut, înscris în CF 144 Felnac, nr. top. 144/a;

-instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului proprietatea pârâtei înscris în CF 2161 Felnac, cu nr. top. 27;

-cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.

În motivare, reclamantul a arătat că este unicul fiu al defunctei V. Rujița, decedată la data de 21.02.1965, iar pârâta este sora acestei defuncte. Având în vedere principiul proximității gradului de rudenie, reclamantul, în calitate de fiu, are vocație succesorală și înlătură orice alte clase de moștenitori, cu excepția soțului supraviețuitor de la moștenirea defunctei V. Rujița.

Reclamantul a acceptat tacit succesiunea de pe urma defunctei, deoarece a rămas în imobilul în litigiu până în 1989, dată la care a părăsit țara și s-a stabilit în SUA. Ulterior acestei date, respectiv în următorii 3 ani, în imobil au rămas soția și copiii săi până în momentul în care s-au putut stabili și aceștia în SUA.

Astfel, pârâta, în calitate de soră, este înlăturată fără dubiu de la moștenire de fiul acceptant tacit al succesiunii defunctei sale mame V. Rujița.

Față de acestea, reclamantul apreciază că certificatul de moștenitor este nul absolut, deoarece a fost înlăturat de la moștenire fraudulos singurul moștenitor acceptant al defunctei, iar vătămarea drepturilor sale este evidentă.

Ca urmare a constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor, soluția firească ar fi restabilirea situației anterioare de CF, respectiv revenirea cotei de ½ în proprietatea defunctei V. Rujița pentru ca reclamantul să-și dezbată succesiunea.

Având în vedere că pârâta a înstrăinat această cotă în anul următor unui dobânditor de bună-credință, reclamantul înțelege să solicite obligarea acesteia la restituirea prestației în sensul achitării contravalorii acestei cote către reclamant.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1134, 1635 Cod civil, art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, invocând, pe cale de excepție, nulitatea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 112 Cod procedură civilă, raportat la lipsa mențiunilor privind domiciliul sau reședința părții reclamante.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, raportat la prevederile art. 67 Cod procedură civilă.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că acțiunea este neîntemeiată, reclamantul nerespectând termenul de opțiune succesorală după autorul său, în conformitate cu prevederile art. 1103 Cod civil.

Față de capătul de cerere nr. 2, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii în restituirea prestației, raportat la lipsa calității procesuale active a reclamantului, având în vedere faptul că nu a investit instanța cu judecarea unei acțiuni privind stabilirea masei succesorale sau a calității de moștenitor și nu a pretins repunerea în termenul de opțiune succesorală, acesta nefăcând acte de acceptare în conformitate cu prevederile art. 1108 Cod civil.

Referitor la instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului înscris în CF 2161 Felnac, cu nr. top., 27, pârâta apreciază că pretenția reclamantului este total nefondată raportat la situația proprietății acestui imobil, solicitând obligarea reclamantului la consemnarea cauțiunii corespunzătoare sumei de 15.000 euro.

În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 114-118 Cod procedură civilă.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă, iar cu privire la fondul cauzei a arătat că a acceptat tacit succesiunea prin faptul că, după decesul mamei sale, până în decembrie 1989, când a părăsit definitiv țara, a locuit în acel imobil, iar soția și copiii săi au mai locuit încă 3 ani în imobil până când s-au stabilit și ei în SUA alături de soț. În toată această perioadă, reclamantul și soția sa au achitat impozitul aferent imobilului în litigiu, ceea ce denotă fără dubiu acceptarea tacită a succesiunii. Abia după plecarea definitivă a tuturor membrilor familiei, pârâta a procedat la dezbaterea succesorală prin declarații false, însușirea abuzivă a imobilului în litigiu și înstrăinarea sa ulterioară către cumpărătorii de bună-credință.

Astfel, reclamantul consideră că nu era nevoit să formuleze nicio cerere de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, având în vedere că succesiunea a fost acceptată tacit.

Reclamantul a mai arătat că a indicat în cuprinsul acțiunii că estimează valoarea întregului imobil la 25.000 de euro, solicitând contravaloarea cotei sale de ½, respectiv 12.500 euro.

De asemenea, reclamantul a arătat că solicită restabilirea situației anterioare anulării actului, prin obligarea pârâtei la plata către acesta a contravalorii imobilului în litigiu.

Prin precizare de acțiune, reclamantul a solicitat instanței să constate calitatea sa de unic moștenitor de pe urma defunctei sale mame V. Rujița, în temeiul art. 669 Cod civil.

Ulterior, reclamantul a depus note de ședință, prin care a arătat că, raportat la data întocmirii certificatului de moștenitor, incidente în cauză sunt temeiurile de drept ale vechiului Cod civil, respectiv art. 88 din Legea 36/1995 pentru anularea certificatului de moștenitor și art.1073 Cod civil, pentru cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii cotei de ½ din imobil.

Cu privire la excepția prescripției, pusă în discuție din oficiu de către instanță la termenul de judecată din data de 02.10.2012, reclamantul a arătat că a aflat despre existența certificatului de moștenitor în anul 2012, în momentul în care a intenționat să dezbată succesiunea de pe urma defunctei sale mame și să înstrăineze imobilul.

Având în vedere faptul că reclamantul este stabilit în SUA din 1989, iar soția și copiii săi din 1991, nu avea de unde să cunoască situația faptică efectivă a imobilului, fiind astfel incident în cauză art. 9 alin. 2 din Decret 167/1958, potrivit căruia termenul de prescripție curge de la data când păgubitul cunoștea cauza de anulare, apreciind astfel că acțiunea este formulată în termen.

La termenul de judecată din data de 13.11.2012, pârâta, prin reprezentant, a arătat că nu mai susține excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității de reprezentant.

Prin încheierea din data de 13.11.2012, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a calificat acțiunea ca fiind o petiție de ereditate și având un caracter imprescriptibil, potrivit considerentelor acelei încheieri.

Prin concluzii scrise, reclamantul a solicitat admiterea în parte a acțiunii precizate și obligarea pârâtei la plata sumei de_,45 lei sau echivalentul în lei la data plății a sumei de 2912 Euro, reprezentând contravaloarea imobilului dobândit în mod fraudulos de către aceasta și înstrăinat ulterior dobânditorului de bună-credință M. M., cu cheltuieli de judecată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri în copie, respectiv certificat de moștenitor nr. 1489/16.08.1990, coala CF 144 Felnac, extras din registrul de deces pentru uz oficial, certificat de naștere, sentința civilă nr. 6142/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, extras CF_ Felnac, procură specială, coala CF 2502 Felnac, act de acceptare de donație autentificat sub nr. 14.446/27.06.1990, extras CF_ Felnac, contract de vânzare-cumpărare autentifica sub nr. 19.774/02.12.1991, proba cu martorii P. T., P. M., M. M., M. M., M. I., P. M., precum și proba cu expertiza în domeniul construcții.

Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

Prin încheierea interlocutorie din data de 13.11.2013 instanța a calificat prezenta acțiune ca fiind o petiție de ereditate.

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, petiția de ereditate este o acțiune prin care o persoană (reclamantul) cere instanței de judecată recunoașterea titlului său de moștenitor legal sau legatar și obligarea la restituirea bunurilor succesorale pe care o altă persoană (pârâtul) le deține, pretinzându-se, de asemenea, ca fiind moștenitor legal sau legatar. Noul Cod Civil, la articolul 1130, reglementează expres petiția de ereditate, dându-i o definiție similară.

Conform art. 91 din Legea 71/2011 legea aplicabilă prezentului litigiu este vechiul Cod civil, în vigoare la data deschiderii succesiunii și la momentul stabilirii calității de moștenitoare a pârâtei.

În fapt, reclamantul este unicul fiu al defunctei V. Rujița, decedată la data de 21.02.1965, iar pârâta este sora acestei defuncte.

Prin certificatul de moștenitor nr. 1489/16.08.1990 s-a stabilit că pârâta L. E. este unica moștenitoare a defunctei V. Rujița, astfel că masa succesorală, compusă din cota de ½ din imobilul înscris în CF 144 Felnac sub nr. top 144/a, a fost transmisă către aceasta. Ulterior pârâta a înstrăinat imobilul, în prezent acesta fiind înscris în CF_ Felnac (provenit din conversia de pe hârtie a CF 144 Felnac) avându-i ca proprietari tabulari pe soții M. M. și M. M. posedând numărul administrativ 591/a.

Conform regulilor statuate de art. 659, art. 669 și art. 670 din vechiul Cod civil, descendenții, care fac parte din clasa I de moștenitori, înlătură de la moștenire colateralii privilegiați (frații și surorile defunctului și descendenții acestora) care fac parte din clasa a II-a de moștenitori.

Pentru ca o persoană cu vocație succesorală să dobândească moștenirea rămasă de pe urma defunctului este necesar ca acesta să accepte respectiva moștenire.

Potrivit art. 689 acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită. Acceptatea este tacită atunci când eredele face un act care pe care nu l-ar putea face decât în calitate de moștenitor și care lasă a se presupune intenția sa neîndoielnică de acceptare.

Din declarațiile martorilor audiați rezultă că după decesul mamei sale în anul 1965 reclamantul a continuat să locuiască în imobilul situat actualmente la numărul administrativ 591/a.

La data decesului nu existau numerele administrative 591/a și 591/b existând un singur număr administrativ 591 la care figura o casă (cea situată actualmente la nr. administrativ 591/a) și terenul aferent de aproximativ 2800 mp.

Pe terenul respectiv reclamantul a edificat un corp nou de clădire, cea situată actualmente la numărul administrativ 591/b, în care s-a mutat după căsătorie împreună cu soția sa și unde a locuit până la data plecării sale din țară, anterior anului 1989, iar ulterior acolo a continuat să locuiască încă câțiva ani soția și copilul său. Și după mutarea în noul corp de clădire reclamantul a fost cel care a cultivat întreaga grădină care în prezent este aferentă celor două numere administrative.

Față de această stare de fapt instanța consideră că reclamantul a acceptat tacit succesiunea rămasa după mama sa astfel că, în conformitate cu regulile devoluțiunii succesorale expuse anterior, a înlăturat-o de la moștenire pe pârâtă.

În aceste condiții pârâta este obligată să restituie reclamantului moștenirea primită sau contravaloarea acesteia.

Conform raportului de expetiză efectuat în cauză contravaloarea cotei de ½ din imobilul situat la numărul administrativ 591/a, raportat la starea imobilului din momentul în care pârâta a intrat în posesia moștenirii este de 2050 Euro.

În concordanță cu cele expuse anterior instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 2050 Euro cu titlu de despăgubirii.

Referitor la cererea de instituire a unui sechestru asigurător instanța o va respinge în temeiul art. 591 alin 2 din Cod de procedură civilă (1865), având în vedere că nu a fost depusă cauțiune în valoare de ½ din creanța pretinsă.

În baza art. 276 din Cod de procedură civilă (1865) instanța va compensa în întregime cheltuielile de judecată având în vedere că pretențiile fiecărei părți au fost admise doar în parte în sensul că reclamanta nu a obținut suma de 15.000 Euro ci doar 2050 Euro și i-a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului, iar pârâta a obținut a fi obligată doar la plata unei sume de 2050 Euro în loc de 15.000 Euro.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul V. Ș., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 42, .(la av. V. N.), împotriva pârâtei L. E., cu domiciliul procesual ales în A., ., corp A, ., județul A. (la cab. Av. M. A.), pentru petiție de ereditate.

Obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 2050 Euro cu titlu de despăgubirii.

Respinge cererea de instituire a unui sechestru asigurător.

Compensează în întregime cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 15.10.2013.

Președinte, Grefier,

F. V. B. C. B.

FVB/CB/ 05.12.2013/ 4 ex. din care 2 ex. se .> - V. Ș.-A., ., nr. 42, .(la av. V. N.)

- L. E.-A., ., corp A, ., județul A. (la cab. Av. M. A.)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 6372/2013. Judecătoria ARAD