Contestaţie la executare. Sentința nr. 6174/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6174/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 6174/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6174
Ședința publică din 08.10.2013
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul B. V. D. în contradictoriu cu intimații C.-AR M. L. I. și B. executor J. H. V..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 26.09.2013, care face parte integrantă din prezenta, când a fost amânată pronunțarea pentru acest termen.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.07.2013, sub nr._, contestatorul B. V. D. a chemat în judecată intimații C.-AR M. L. I. și B. Executor J. H. V., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reducerea sumelor stabilite cu titlu de cheltuieli de executare silită. De asemenea s-a solicitat suspendarea executării acestor cheltuieli de executare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin Încheierea din data de 16.07.2013, comunicată de executorul judecătoresc H. V. la data de 19.07.2013, i s-a adus la cunoștință contestatorului că s-a pus în executare titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 456/07.02.2013 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ */a2 modificată prin admiterea în parte a recursului prin decizia 922/R/23.05.2013 a Curții de Apel Timișoara și s-au stabilit cheltuieli de judecată în dosarul execuțional nr.197/2013 în sumă de 6.344 lei, sumă ce se compune din onorariul execuțional în sumă de 5.332 lei și 620 lei și 372 lei reprezentând taxe de întocmire pentru fiecare act de executare în parte.
Taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei stabilită de lege pentru încuviințarea executării silite, contestatorul nu o contestă.
Contestatorul apreciază ca nelegale cheltuielile de executare.
Astfel, împotriva contestatorului, în calitate de administrator al GVT-MWB SRL, lichidatorul judiciar a formulat acțiune în atragerea răspunderii în temeiul art. 138 din legea nr. 85/2006. Tribunalul A. a respins această cerere, însă Curtea de Apel Timișoara a admis în parte recursul lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a contestatorului și obligarea sa la plata unei părți din pasivul debitoarei – societatea comercială menționată – în cuantum de 43.350 lei.
Lichidatorul judiciar a formulat o cerere de executare silită a acestei sume, dar în mod nelegal însă, executorul judecătoresc a stabilit un onorariu peste limita maximă stabilită de dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, care stabilește pentru executarea unor sume până la 50.000 lei inclusiv, un onorariu maxim de 10 % din valoarea creanței care face obiectul executării.
Mai mult, executorul judecătoresc a stabilit pentru fiecare act de executare în parte un onorariu separat, ajungând practic în situația de a încasa un onorariu dublu, ori, executorul judecătoresc a emis doar înștiințarea de plată, somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită pentru care cheltuielile nu se pot ridica la suma de 992 lei calculată de acesta, fiind evident că pentru întocmirea actelor de executare executorul judecătoresc a stabilit care este valoarea muncii sale, dar care nu se ridică, în aprecierea contestatorului, la suma totală de 6.324 lei, ceea ce depășește cu 2.000 lei maximul prevăzut de lege.
S-a mai arătata de către contestator că nelegalitatea onorariului și a cheltuielilor de executare rezultă și din faptul că au fost stabilite având în vedere texte de lege ce au fost modificate întrucât Ordinul MJ nr. 2550/2006 a fost modificat la data de 30.07.2012 prin OMJ nr. 2561/2012.
Față de acestea, contestatorul a arătat că toate aspectele menționate probează caracterul abuziv de stabilire al cuantumului onorariului de executare, iar în speță, executorul judecătoresc nu poate prejudicia, în mod nejustificat pe una din părțile procedurii de executare silită, fiind stabilit un onorariu cu 46 % mai mare decât onorariul legal.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art.669 coroborat cu art. 451 și 701 Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii, în cadrul probei cu înscrisuri, contestatorul a depus la dosar în copii certificate: dovada comunicării, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Prin rezoluția din data de 07.08.2013, instanța a dispus comunicarea către intimați a contestației și a înscrisurilor anexate acesteia.
Intimatul B. H. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea, ca fiind corectă, a modalității de stabilire a onorariului executorului judecătoresc, modul de calcul fiind corect și legal.
În motivare intimatul a arătat că prin Încheierea nr. 4417/09.07.2013 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._/_, a fost încuviințată executarea silită a Titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 456/07.02.2013 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ */a2 irevocabilă și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 197/16.07.2013 a B. H. V..
Având în vedere faptul că cererea de executare silită a creditoarei cuprinde capătul de cerere privind pretenții în sumă totală de_ lei, conform Ordinului 2550/2006 s-au efectuat mai multe adrese și s-au comunica înscrisurile în copii xerox, iar onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la suma de 4300 lei, la care s-au adăugat cheltuieli de executare în sumă de 800 lei, deci un total de 5100 lei, la care s-a adăugat TVA-ul în sumă de 1224 lei, totalul fiind de 6.324 lei.
Conform art.669 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, respectiv contestatorul.
Mai mult, TVA-ul nu poate fi reținut ca fiind onorariul executor judecătoresc, suma reprezentând contravaloarea acestuia fiind virată către Statul Român.
Și intimata C.-AR M. L. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare.
Astfel, în contestația la executare formulată în speță, contestatorul apreciază că executorul judecătoresc, în mod nelegal, a stabilit un onorariu peste limita legală întrucât s-a stabilit un onorariu pentru fiecare act de executare.
Intimata a apreciat că executorul judecătoresc a individualizat și justificat fiecare sumă care a fost inclusă în onorariul total – astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă de executorul judecătoresc – astfel încât intimata a considerat că acesta a calculat în mod corect aceste sume de bani.
Prin încheierea ședinței publice din data de 05.09.2013, pentru motivele arătate, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite a cheltuielilor de executare stabilite în dosarul execuțional nr. 197/2013 al B. H. V..
La dosar a fost atașată copia certificată a dosarului execuțional nr. 197/2013 al B. H. V..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 992/R/23.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ */a2 s-a admis recursul formulat de C. AR M. L. I. și în consecință contestatorul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 43.350 lei.
În baza titlului executoriu intimata a inițiat procedura executării silite împotriva contestatorului, aceasta fiind încuviințată prin încheierea nr. 4417/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2013 (fila 17 dos. de ex.).
Prin încheierea din data de 16.07.2013, executorul judecătoresc a stabilit onorariul și cheltuielile de executare, la suma totală de 6.344 lei, compusă din: 992 cheltuieli cu verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date prin lege, 5.332 lei reprezentând onorariu executor și 20 lei, taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestatorul prezenta contestație, solicitând reducerea sumelor stabilite cu titlu de cheltuieli de executare întrucât acestea sunt nelegale.
Contestația la executare este întemeiată, pentru cele ce urmează:
În ce privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 5.332 lei, instanța constată că, într-adevăr, astfel cum a arătat și contestatorul, acesta depășește valoarea maximă stabilită de art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000. Astfel, debitul urmărit este de 43.350 lei, prin urmare, onorariul maxim pe care executorul judecătoresc poate să îl perceapă este de 10% din valoarea creanței. Or, în speță, onorariul a fost stabilit la suma de 5.332 lei. Executorul judecătoresc a justificat această sumă prin faptul că adăugat la maximul prevăzut de lege TVA-ul. Acesta a arătat că TVA-ul nu poate fi reținut ca onorariu executor judecătoresc întrucât suma reprezentând contravaloarea acestuia este virată către Statul Român.
Cu privire la susținerile executorului judecătoresc H. V., instanța reține că prin lege s-au stabilit onorarii maximale pentru protejarea debitorului împotriva stabilirii unor onorarii de executare nejustificat de mari și nu în favoarea executorului judecătoresc. De altfel, onorariile ar trebui stabilite în funcție de complexitatea cauzei, cele prevăzute de lege fiind maximale, ceea ce nu înseamnă că executorul trebuie întotdeauna, indiferent de împrejurări, să stabilească exact suma maximă prevăzută ca onorariu. În speță, pe lângă faptul că executorul judecătoresc a stabilit onorariul la valoarea maximă, a și depășit această valoare prin adăugarea TVA-ului. Or, astfel cum s-a reținut mai sus, atât timp cât onorariile au fost stabilite prin lege cu o anumită limită maximă, iar această limită nefiind stabilită în favoarea executorului ci a debitorului, instanța consideră că indiferent dacă executorul este sau nu plătitor de TVA, limitele stabilite prin art. 39 din Legea nr. 188/2000 nu pot sub nicio formă să fie depășite.
Ca atare, instanța va reduce onorariul executorului judecătoresc de la valoarea de 5.332 lei, la valoarea de 4.335 lei, conform art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000.
În ce privește celelalte cheltuieli de executare, în cuantum de 992 lei, instanța reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 s-au aprobat onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Conform anexei din acest ordin, pentru fiecare activitate desfășurată de executor, acesta are dreptul la un onorariu stabilit între anumite limite. Astfel, în anexă sunt enumerate ca activități desfășurate: notificare și comunicare de acte procedurale, executare silită directă (evacuări, încredințarea minorului sau stabilirea domiciliului minorului, vizitarea minorului, puneri în posesie, grănițuiri, servituți,predări de bunuri etc., desființarea de lucrări sau construcții), executare silită indirectă (adică urmărirea silită mobiliară sau imobiliară - în acest caz onorariile fiind stabilite în funcție de valoarea creanței, la fel ca și în Legea nr. 188/2000), protestul de neplată la cambie, bilet la ordin și cecuri, constatarea unor situații de fapt și inventarierea unor bunuri (art. 239 din Codul de procedură civilă), vânzarea la licitație publică a bunului ce face obiectul împărțelii judiciare, sechestrul asigurător, sechestrul judiciar, poprirea asigurătorie, proces-verbal de ofertă reală, orice alte acte sau operațiuni date prin lege, confiscări, consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor prevăzute de ordinul indicat mai sus instanța reține că toate actele de executare enumerate acolo în mod expres sunt acte ce se îndeplinesc fie în cadrul executării silite directe, (evacuări, încredințarea minorului sau stabilirea domiciliului minorului, vizitarea minorului, puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc., desființarea de lucrări sau construcții), fie acte ce se îndeplinesc indiferent dacă există începută o executare silită (protestul de neplată la cambie, bilet la ordin și cecuri, constatarea unor situații de fapt și inventarierea unor bunuri, vânzarea la licitație publică a bunului ce face obiectul împărțelii judiciare, sechestrul asigurător, sechestrul judiciar, poprirea asigurătorie, proces-verbal de ofertă reală, orice alte acte sau operațiuni date prin lege, confiscări). În situația în care se desfășoară o executare silită indirectă (astfel cum este cazul în speță), onorariul nu se stabilește în funcție de fiecare act de executare în parte, ci per ansamblu, la valoarea creanței, conform dispozițiilor Legii nr. 188/2000 care se completează cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, anexa 1 pct. 3 în sensul că în acest ordin sunt prevăzute pe lângă limitele maximale și limite minimale. Astfel, în cadrul executării silite indirecte, chiar dacă se emit notificări și se comunică acte de procedură – fapt de altfel inerent activității de executare silită -, pentru acestea nu se percep onorarii separate, conform anexei 1 pct. 1 din ordin, ci doar un singur onorariu, cel stabilit la valoarea creanței. Notificarea și comunicare actelor procedurale este taxată separat în situația în care o persoană, spre exemplu, se adresează executorului judecătoresc cu o cerere de notificare a unei somații de punere în întârziere conform dispozițiilor art. 1522 alin. 2 C.civ., ori în alte situații în care este necesară comunicarea unor acte prin intermediul executorului judecătoresc, fără a fi începută executarea silită.
Ca atare, instanța reține că, în speță, având în vedere că s-a început executarea silită indirectă împotriva contestatorului, onorariul la care avea dreptul executorul judecătoresc este doar cel stabilit la valoarea creanței. În caz contrar, astfel cum a arătat și contestatorul, s-ar percepe de două ori onorariul pentru un singur serviciu prestat de executorul judecătoresc, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, executorul judecătoresc are dreptul la recuperarea cheltuielilor efectuate cu diversele acte de executare desfășurate de acesta, conform Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2007. Astfel, potrivit acestei hotărâri, cheltuielile pentru formarea dosarului pot fi stabilite până la valoarea de 10 lei, cele privind emiterea unei somații pot fi de până la 10 lei, cele privind emiterea adreselor de înființare a popririi, până la 10 lei, iar cele privind alte adrese emise de executor, până la 10 lei. În speță, executorul judecătoresc a emis 16 adrese de înființare a popririi, o somație și două adrese astfel că cheltuielile de executare nu pot fi mai mari de 300 lei, în care se includ și timbrele poștale folosite de executor pentru comunicarea actelor precum și taxa judiciară de timbru pentru încuviințarea executării silite.
Ca atare, instanța va reduce cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc de la valoarea de 992 lei, la 300 lei.
Astfel, pentru toate considerentele expuse mai sus, va admite contestația formulată de B. V. D. și în baza art. 719 C.pr.civ. va dispune îndreptarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 16.07.2013 (dosar de executare 197/2013) în sensul reducerii cheltuielilor de executare de la 6.344 lei la 4.655 lei (4335 lei onorariu executor și 300 lei cheltuieli de executare).
În baza art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 va dispune restituirea taxei de timbru achitată de contestator în valoare de 421,20 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. V. D., cu domiciliul în A., ., . cu intimații C. – AR M. L. I., cu sediul în A., .. 14, .>și B. E. J. H. V., cu sediul în A., ., .> Dispune îndreptarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 16.07.2013 (dosar de executare 197/2013) în sensul reducerii cheltuielilor de executare de la 6.344 lei la 4.655 lei.
Dispune restituirea taxei de timbru achitată de contestator în valoare de 421,20 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2013.
Președinte, Grefier,
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB – 12.11.2013
5 ex/3 comunicări
- B. V. D. – A., ., ., .> - C.-AR M. L. I. – A., .. 14, .> - B. H. V. – A., ., .>
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6999/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 6372/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
