Evicţiune imobil adjudecat. Art. 520 C.proc.civ.. Sentința nr. 6291/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6291/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 6291/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator de date cu caracter personal 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6291 / 2013
Ședința publică din 14 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. I. E.
GREFIER: D. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții C. R. și C. D. A. în contradictoriu cu pârâtele D. A. L., V. B. B. și Chihărean M. A., având ca obiect „evicțiune”.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților, avocat M. Hay din cadrul Baroului A. și reprezentantul pârâților, avocat Z. C., din cadrul Baroului A., lipsă fiind părțile și chematul în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției extinctive.
Reprezentantul pârâtelor solicită admiterea excepțiilor învederând că valoarea obiectului cererii nu este determinată, nefiind indicat în vreun document modul de calcul al indexării cu rata inflației a acesteia iar referitor la excepția prescripției la acțiune arată că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care reclamanții puteau să solicite prețul plătit către pârâți, în anul 2002 când au fost parte în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Reprezentanta reclamanților depune la dosar dovada onorariului avocațial și solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare de către pârâte, menționând că valoare obiectului cererii este determinată, iar termenul de prescripție a început să curgă de la data la care reclamanții au fost evinși.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus în cauză sau excepții de invocat, în baza art. 392, instanța acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost modificată, admiterea cererii de chemare în garanție apreciind că în cauză ar trebui să se facă o nouă analiză a conduitei părților, să se analizeze raporturile dintre vânzători cumpărători și chematul în garanție, să se țină cont de adresa emisă de Consiliul Județean A. din care a rezultat că imobilul putea fi vândut fără niciun impediment, în CF nu există vreo modificare pe Legea 10/2001.
Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătare prin întâmpinare și compensarea cheltuielilor de judecată.
În baza art. 394 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 30.04.2013, reclamanții C. R. și C. D. A. în contradictoriu cu pârâtele D. A. L., V. B. B. și Chihărean M. A. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 83.394 lei, actualizată la data plății în funcție de rata inflației, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că au cumpărat apartamentul situat în A., ., ., înscris în CF_ A., nr. top 259/7.259/6/c/VI de la D. G. și D. A. L. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7645/2007, arătând că moștenitoarele vânzătorilor sunt pârâtele.
Reclamanții arată că inițial, imobilul a fost preluat de Stat în temeiul Decretului 92/1950, moștenitorii foștilor proprietari de la care a fost preluat imobilul formulând cerere de restituire a acestuia, dar înainte de soluționarea acestei cereri, .-a înstrăinat numiților D. G. și D. A. L. prin contractul autentificat sub nr. 2596/15.10.1997.
Urmare a demersurilor judiciare a moștenitorilor foștilor proprietari de la care S. a preluat imobilul, instanțele de judecată au anulat toate convențiile translative de proprietate, stabilind că S. a preluat imobilul fără temei de drept, reclamanții considerându-se evinși de bunul care a format obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 7645/2007 și în temeiul art. 1337 și următoarele cod civil din 1864 consideră că sunt îmdreptățiți la restituirea prețului pe care l-au plătit pentru imobil.
În drept, reclamanții ivocă art. 1337 și următoarele Cod Civil și dispozițiile Legii 10/2001 raport la art. 194 NCPC.
În probațiune depun înscrisuri (filele 4-24), solicitând administrarea oricăror probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
În cauză reclamanții au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3.279 lei, cerere care a fost admisă prin Încheierea ședinței Camerei de consiliu din data de 22.05.2013.
Pârâtele, prin întâmpinare (filele 52-56) solicită respingerea acțiunii, invocând pe cale de excepție, excepția nulității cererii de chemare în judecată considerând valoarea obiectului cererii ca nefiind bine determinată întrucât se solicită actualizarea acesteia cu rata inflației, astfel competența, după valoarea obiectului cererii putând fi alta.
Tot pe cale de excepție, pârâtele invocă excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, arătând că termenul prescripției începe să curgă de la data cunoașterii evicțiunii nu de la data la care cumpărătorul este evins, învederând că reclamanții au luat la cunoștință de existența evicțiunii din anul 2002.
Pe fondul cauzei, pârâtele arată în esență, că nu sunt îndeplinite cele trei condiții cumulative pentru a se putea angaja răspunderea pentru evicțiune, astfel necunoașterea pericolului evicțiunii de către cumpărător, condiție care nu este îndeplinită în cazul de față întrucât reclamanții cunoșteau pericolul evicțiunii din anul 2002 când au fost părți în dosarul 8806/2002 al Judecătoriei A. iar în sentința civilă pronunțată se menționându-se că aceștia știau despre pericolul evicțiunii.
Pârâtele apreciază că asumarea riscului de evicțiune a reclamanților a fost unul conștientizat, aceștia urmărind beneficiile aduse de imobil, prin închirierea acestuia, beneficii care au fost cel puțin acoperitoare vis a vis de arvuna plătită.
În drept pârâtele invocă art. 205 și urm. Cod pr. civ., art. 1337 Cod civil și dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În probațiune pârâtele depun înscrisuri și solicită administrarea oricăror probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Pârâtele formulează cerere de chemare în garanție a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. A. (fila 58-59), motivând că în cazul în care vor cădea în pretenții, chematul în garanție să fie obligat să le despăgubească cu întreaga sumă pe care o vor obține reclamanții precum și cu cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În data de 04.07.2013 reclamanții depun cerere adițională (fila 65) prin care își majorează cuantumul pretențiilor ce fac obiectul cauzei, cu prețul plătit pentru garajul achiziționat de la pârâte, respectiv suma 2000 lei actualizată cu rata inflației.
P. răspunsul la întâmpinare (filele 75-79) reclamanții solicită respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor invocate prin întâmpinare iar pe fondul cauzei consideră că susținerile pârâților sunt nefondate și de o vădită rea credință.
Reclamanții arată că la data la cere au contractat cu vânzătorii aceștia le-au prezentat o adeverință eliberată de Consiliul Județean A. – Comisia județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 care atesta faptul că fostul proprietar a fost deja despăgubit pentru imobilul pe care doreau să-l cumpere rezultând că nu exista niciun impediment ca imobilul să fie vândut iar reclamanții să pună la îndoială realitatea stării de fapt prezentată.
Reclamanții arată că în CF nu era notată nicio cerere de restituire a imobilului, formulată în temeiul dispozițiilor Legii 112/1995 nici la data încheierii promisiunii de vânzare cumpărare și nici la data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, arată că pârâții și-au asumat obligația de a-i garanta pe reclamanți pentru evicțiune, declarând expres în fața notarului acest lucru, indiferent de contextul și condițiile în care titlul de proprietate ar fi putut fi anulat.
Chematul în garanție, S. R. prin M.F.P. – D. A. formulează întâmpinare la cererea de chemare în garanție (filele 95-97) formulată de către pârâte, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată motivând că contractul de vânzare cumpărare nu s-a încheiat cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, imobilul fiind trecut fără titlu în posesia statului și nu intră sub incidența Legii 112/1995, iar pârâtele nu sunt îndreptățiți să solicite prețul de piață de la Ministerul Finanțelor Publice în baza Legii nr. 1/2009.
Pârâtele formulează răspuns la întâmpinarea chematului în garanție (filele 100-101), Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice insistând pe admiterea cererii de chemare în garanție arătând că nu au făcut demersuri pentru a se convinge de calitatea de proprietar al Satului R. și nici dacă acesta a încercat să ascundă anumite aspecte sau chiar o înșelăciune în raport cu cumpărătorii prin vânzarea unui imobil ce nu îi aparținea.
Reclamanții prin notele de ședință depuse (filele 102-103) își exprimă poziția față de întâmpinarea chematului în garanție arătând că acesta nu poate imputa niciunei părți că a eludat dispozițiile legale în vigoare în condițiile în care chiar acesta a interpretat asemeni reclamanți conținutul adresei nr. 3951/1997, acționând în același mod ca și reclamanții.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2596/15.10.1997, încheiat în baza prevederilor Legii nr. 112/1995 (fila 6), pârâta D. A. L. împreună cu soțul acesteia – D. G. (decedat în anul 2011, moștenitori fiind pârâtele V. B. B. și Chihărean M. A.), au dobândit de la . situat în A., ., ., înscris în CF_ A., nr. top. 259/7, 259/6/c/VI.
P. promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1566/27.12.1999 de BNP S. N. (fila 57), pârâta D. A. L. împreună cu soțul acesteia – D. G. au convenit vânzarea imobilului dobândit de aceștia în temeiul Legii 112/1995, situat în A., ., ., înscris în CF_ A., nr. top. 259/7, 259/6/c/VI către reclamantul C. R., la un preț de 90.000 DM, peste 10 ani, respectiv după interdicția legală prevăzută de legislația în vigoare - Legea 112/1995.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7645/30.10.2007 de BNP M., pârâta D. A. L. împreună cu soțul acesteia – D. G., au înstrăinat reclamanților C. R. și C. D. A., imobilul situat în A., ., apart. 4, înscris în CF_ A., la un preț de 83.394 lei (fila 4).
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 445/05.05.2001 de BNP S. N., pârâta D. A. L. împreună cu soțul acesteia – D. G., au înstrăinat reclamantului C. R., imobilul – garaj, situat în A., ., la un preț de 2.000 lei, imobilul fiind dobândit de la R.A.L.L. A. (fila 66).
În anul 2002, numitele B. M. E. (în prezent decedată, având ca moștenitori pe B. M. C. și B. D.) au atacat în instanță, contractele de vânzare-cumpărare nr. 1947/16.07.1997 și nr. 2596/15.10.1997, acțiunea fiind soluționată în mod irevocabil prin Decizia nr. 663/R din 23.04.2012 a Curții de Apel Târgu M. pronunțată în dos._ (în urma strămutării dosarului), care a constatat nulitatea absolută a acestora, reținând încălcarea dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 și reaua credință a părților contractante (filele 7-19). P. aceeași decizie a Curții de Apel Târgu M., făcându-se aplicarea principiului desființării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis), a fost constatată și nulitatea absolută a promisiunilor de vânzare-cumpărare, asupra apartamentelor nr. 4 și nr. 5 din imobilul situat în A., ., încheiate în favoarea lui C. R..
Ulterior, prin sentința civilă nr._/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (filele 21-24), făcând aplicația principiului desființării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis), reținând reaua credință a cumpărătorilor C. R. și C. D. A., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7645/30.10.2007 de BNP M., și s-a dispus revenirea la situația de carte funciară anterioară.
Reclamanții C. R. și C. D. A., în calitate de subdobânditori al imobilelor din litigiu (apartamentul nr. 4 și garajul situate în A., .), de la vânzătorii D. A. L. împreună cu soțul acesteia – D. G. – care au cumpărat de la Stat (prin . A.) imobilele în calitate de chiriași, în temeiul Legii 122/1995, solicită în prezenta cauză, obligarea pârâților – vânzători (respectiv moștenitori al defunctului D. G.), la restituirea prețului achitat, cererea fiind întemeiată pe obligația de garanție a vânzătorului pentru evicțiune.
În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată, derivând din obiectul nedeterminat al cererii, invocată prin întâmpinare, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, conform art. 248 NCPC, instanța reține că obiectul cererii este obligarea pârâților la plata sumei de 83.394 lei (prețul vânzării), actualizată la data plății, obiectul cererii fiind corect determinat, în raport cu exigențele art 194 lit. c NCPC, motiv pentru care instanța va respinge excepția invocată.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți, instanța reține, că termenul de prescripție pentru cumpărătorul evins începe să curgă de la data când s-a produs evicțiunea, respectiv de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat - astfel cum dispune art. 2525 Noul Cod Civil (sub imperiul căruia s-a produs fapta – evicțiunea, generatoare a litigiului). Având în vedere că hotărârea judecătorească de constatare a nulității a devenit irevocabilă în anul 2012, rezultă că reclamanții au promovat înăuntrul termenului legal de prescripție (de 3 ani), cererea, excepția invocată nefiind dată în prezenta cauză, urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că în cauză, raportat la data producerii faptului generator al litigiului dintre părți – respectiv evicțiunea survenită în anul 2012, sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil (Legea 287/2009), având în vedere disp. art. 6 al. 5 și 6 din NCC, care arată că: „Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”.
Instanța, reține, că în cauză cumpărătorii nu pot beneficia de prevederile Legii 10/2001, întrucât art. 501 din Lege arată că „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.”, condițiile esențiale ale dreptului de restituire a prețului fiind: încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu respectarea Legii 112/1995, și desființarea acestora prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În speță, a doua condiție este îndeplinită, prin pronunțarea Deciziei nr. 663/R din 23.04.2012 a Curții de Apel Târgu M. pronunțată în dos._ (filele 7-19) și a sentinței civile nr._/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (filele 21-24), însă referitor la prima condiție, instanța reține că prin Decizia nr. 663/R din 23.04.2012 a Curții de Apel Târgu M. pronunțată în dos._ (filele 7-19), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare al autorilor reclamanților (D. A. L. împreună cu soțul acesteia – D. G.), tocmai pe considerentul că titlul acestora (contractul) încalcă prevederile legale în vigoare, respectiv ale art. 9 ind. 1 din HG 11/2007, și ale art. 9 din Legea 112/1995 – care prevede o interdicție de înstrăinare a imobilului pe perioada soluționării cererii de revendicare, interdicție reiterată și prin HG 20/1996.
Din lecturarea Deciziei nr. 663/R din 23.04.2012 a Curții de Apel Târgu M. pronunțată în dos._ (filele 7-19), rezultă că instanța a reținut reaua credință a reclamanților C. R. și C. D. A. atât cu ocazia încheierii promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, cât și în cazul încheierii contractului de vânzare cumpărare, nefiind respectată condiția preluării cu titlu a imobilului (de către Stat), și nici condiția înstrăinării – imobilul neputând fi vândut fără soluționarea în prealabil a cererii de retrocedare. P. Decizia nr. 663/R din 23.04.2012 a Curții de Apel Târgu M. pronunțată în dos._, s-a reținut faptul că reclamanții, cu un minim de diligență ar fi putut afla că imobilul este revendicat, încă din 30.04.1996.
P. urmare, prima condiție – al încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu respectarea Legii 112/1995 nu este îndeplinită, imobilul cumpărat de reclamanți neputând face obiectul Legii 112/1995, motiv pentru care nu sunt incidente disp. art. 501 din Legea 10/2001.
Mai mult, reaua credință a reclamanților a fost reținută și în considerentele sentinței civile nr._/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (filele 21-24), instanța reținând faptul că aceștia cunoșteau despre existența litigiului privind constatarea nulității contractului, fiind părți în proces.
În altă ordine de idei, în ceea ce privește răspunderea vânzătorului (în speță pârâții) pentru evicțiune, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, instanța reține referitor la condițiile evicțiunii, că potrivit art. 1695 N.C.C. (aplicabil în cauză, conf. art. 6 al. 5,6 din NCC, raportat la momentul producerii evicțiunii – anul 2012), „(1) Vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii care l-ar împiedica total sau parțial în stăpânirea netulburată a bunului vândut.
(2) Garanția este datorată împotriva evicțiunii ce rezultă din pretențiile unui terț numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării și care nu a fost adus la cunoștința cumpărătorului până la acea dată.
(3) De asemenea, garanția este datorată împotriva evicțiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării.”.
Din analiza textului de lege, se observă că condițiile răspunderii vânzătorului pentru evicțiune sunt:
- să fie vorba despre o tulburare de drept, provenit din partea unui terț;
- tulburarea de drept din partea terțului să aibă o cauză anterioară vânzării;
- necunoașterea cauzei evicțiunii de către cumpărător la momentul încheierii contractului.
Analizând condițiile răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, raportat la situația de față, instanța reține, că în cauză, sunt îndeplinite primele două condiții, fiind vorba de o tulburare de drept – prin constatarea nulității absolute a contractelor prin Decizia nr. 663/R din 23.04.2012 a Curții de Apel Târgu M. pronunțată în dos._ , și a sentinței civile nr._/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos._, la cererea foștilor proprietari, cauza fiind anterioară - deposedarea foștilor proprietari, prin preluarea fără titlu valabil a imobilelor de către Stat.
În ceea ce privește a treia condiție - necunoașterea cauzei evicțiunii de către cumpărătorii – reclamanți, instanța reține, că imobilele erau revendicate încă din 30.04.1996 de către fostul proprietar Radovan I., reclamanții putând afla situația juridică a imobilului cu un minim de diligență, la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare în anul 1999.
Mai mult, reclamanții erau părți, fiind chemați în judecată în procesul pornit de foștii proprietari, în anul 2002, reclamanții cumpărând imobilele aflate în litigiu, în anul 2007, pe parcursul derulării procesului – având ca obiect constatarea nulității titlului vânzătorilor.
Astfel, prin Decizia nr. 663/R din 23.04.2012 a Curții de Apel Târgu M. pronunțată în dos._ (filele 7-19), instanța a reținut cu putere de lucru judecat, reaua credință a reclamanților C. R. și C. D. A. atât cu ocazia încheierii promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, cât și în cazul încheierii contractului de vânzare cumpărare, reaua credință a reclamanților fiind reținută și în considerentele sentinței civile nr._/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (filele 21-24).
Astfel, instanța observă că reclamanții au avut cunoștință de pericolul evicțiunii, fiind părți în procesul pornit încă din 2002, apartamentul fiind cumpărat în 2007, având posibilitatea să afle sutuația juridică a imobilelor (apartament și garaj) încă anterior cumpărării, astfel că reclamanții au acceptat riscul, cumpărând practic un drept litigios, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia căpătând un caracter aleatoriu, soarta acestuia depinzând de modul de soluționare a litigiului privind constatarea nulității titlului autorilor reclamanților, astfel că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. A., având în vedere că în cauză nu se poate angaja răspunderea vânzătorilor – pârâți, pentru evicțiune, cererea de chemare în garanție rămâne practic fără obiect, urmând a fi respinsă.
Astfel fiind, instanța va respinge ca nefondată cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Respinge excepția prescripției extinctive.
Respinge ca nefondată cererea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect „evicțiune” formulată de reclamanții C. R. și C. D. A., prin SCPA V. & Asociații, din A., .. 23, ., în contradictoriu cu pârâții D. A. L., V. B. B., C. M. A., toate cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Z. C. G., din A., ., ., jud. A..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții D. A. L., V. B. B., C. M. A. împotriva STATULUI R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 14.10.2013.
Președinte Grefier
B. I. E. D. M.
Red. B.I.E./Tehnored/DM./ 06.11.2013/ 8 ex. / 6 .>
Emis 6 . C. R. și C. D. A., prin SCPA V. & Asociații, din A., .. 23, .,
- pârâții D. A. L., V. B. B., C. M. A., toate cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Z. C. G., din A., ., ., jud. A..
- STATULUI R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. A., cu sediul în A., ., jud. A..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6260/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5862/2013. Judecătoria... → |
|---|
