Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1104/2016. Judecătoria ARAD

Sentința nr. 1104/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 1104/2016

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1104

Ședința publică din 22 februarie 2016

Președinte: M. C. F.

Grefier: D. M.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții B. S. și B. F. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect constatare nulitate - clauze abuzive.

Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 29 lit. f) din OUG 80/2013.

Se constată că părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 08.02.2016, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel că instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 17.07.2015 sub nr._, reclamanții B. S. și B. F. în contradictoriu cu pârâta .,, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate ca fiind abuzive următoarele clauzele prevăzute în contractul de credit RM_ din data de 7.12.2007, să se constate nulitatea acestora și să se dispună înlăturarea lor, debitorii solicitând continuarea aplicării contractului fără aceste clauze abuzive: art. 4.3 teza a Ha raportat la art. 4.1, 4.2, 4.4, precum si art. 14.4; art. 6.1 raportat la art. 1.1 lit b - comisionul de procesare; art. 6.2 comisionul de plată anticipata; D. art. 6.3 comisionul de administrare; E. art. 11, art. 12, art.14.2, art. 14.3, 14.4; se solicită de asemenea modificarea clauzelor contractuale referitoare la variația ratei dobânzii raportat la fluctuația indicelui de referința LIBOR pe toata durata derulării contractului de credit începând cu cel de-al doilea an de creditare, de la data de 7.12.2008, restituirea tuturor sumelor încasate în mod abuziv, precum si recalcularea ratelor aferente creditului în conformitate cu variația indicelui LIBOR CHF, întocmirea unui nou grafic de rambursare a creditului si restituirea sumelor încasate in plus, la care să se adauge dobânda legală aferentă până la data plații efective; să se constate stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului - denominarea în moneda naționala a plaților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește în moneda naționala - și restituirea sumelor încasate în plus; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivare, se arată că potrivit Legii nr. 193/2000, orice contract încheiat intre profesioniști și consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, fiind interzisă în mod expres stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Reclamanții consideră ca fiind abuzive prevederile art. 4.3 teza a II a raportat la art. 4.1, 4.2, 4.4, precum si art. 14.4, învederând că între reclamanți, în calitate de împrumutat respectiv codebitor și pârâtă în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit RM_ din data de 7.12.2007, pentru suma de_,14 CHF, ce urmează a fi rambursată în 360 luni.

Prin art. 4 pct. 4.1 din contract, părțile au stabilit ca reclamanții datorează băncii dobânda curentă fixă pentru primul an de creditare și o dobândă curentă revizuibilă începând cu cel de-al doilea an de creditare, această dobândă acumulându-se zilnic, începând cu data acordării creditului până la data rambursării integrale a sumelor datorate și se calculează prin aplicarea ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului. Dobânda se calculează aplicând formula menționată in "Condiliile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare". Aceste „Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare" nu au fost aduse la cunoștința reclamanților nici până in prezent.

Potrivit pct. 4.2 dobânda curentă menționată la art.4.1.1 it. a sau, după caz, cea menționată la art. 4.1.1 it.b se datorează și se plătește de împrumutat și codebitor lunar, în ziua corespunzătoare scadenței fiecărei rate a creditului, valoarea sa fiind inclusa în mod corespunzător în cuantumul ratelor lunare.

Conform pct. 4.3 in primul an de creditare rata anuală a dobânzii curente este de 3,9% pe an. începând eu cel de-al doilea an de creditare, rata dobânzii curente devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia in funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii, urmând să aducă la cunoștința împrumutaților nou a rată a dobânzii in modalitățile menționate in „Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare"

La art. 4. 4 se referă la plata unei sume denumită dobânda majorată, datorată în situația în care debitorii nu-și îndeplinesc obligațiile de plată și al cărui cuantum nu este precis determinat și stabilit în contract, ci lăsat discreționar la latitudinea băncii.

Reclamanții menționează că prin articolul 4.3, teza a II a din contract, " începând cu cel de-al doilea an de creditare, rata dobânzii curente devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a Băncii, urmând să aducă la cunoștința împrumutatului noua rata a dobânzii în modalitatea menționată în „Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare".

In practica încheierii contractelor bancare sunt utilizate fără excepție formularele tipizate redactate de banci, cu clauze nenegociabile, care conferă acestora natura de simple contracte de adeziune, în consecință, în caz de litigiu, se verifică numai dacă la semnarea contractului clientul a avut cunoștința de clauza litigioasa și nu daca a convenit cu banca stipularea respectivei clauze.

Acest fapt este dovedit și de stipulația cuprinsă in art. 14.4 din contract, potrivit căreia „Modificările clauzelor prezentului contact se efectuează in baza acordului părților, urmând a fi consemnate in act adițional cu excepția celor privind valoarea ratelor de credit si rata dobânzii curente care se vor opera de către Banca, în condițiile prezentului contract" .

Apreciază reclamanții că atâta timp cât rata dobânzii curente nu poate constitui un obiect al negocierii părtilor care să ducă la modificarea respectivei clauze contractuale privitoare la dobândă (articolul 4), este indubitabil că clauza stipulată în articolul 4.3 din contract este o clauză impusă clientului, nefiind negociată cu acesta.

Cu referire la Art. 6.1 raportat la art. 1.1 lit b - comisionul de procesare în cuantum de 1,5% din valoarea totală a creditului, reclamanții îl consideră ca fiind abuziv, fiind în cuantum de 679,08 CHF și inclus in totalul sumei împrumutate asupra căreia se percep dobânzi, conform art. 1.1 lit b.

Prin includerea propriului comision de procesare în cuantumul creditului acordat scriptic, adică_,14 CHF, deși faptic debitorul a primit_.06 CHF, banca a efectuat un demers abuziv obligând consumatorii sa plătească prețul împrumutului pentru un serviciu deja prestat la care se adaugă si o alta dobânda impusa sub forma comisionului de administrare raportat lunar la valoarea inițiala a creditului.

Acest comision nu a fost negociat cu clienții și prin natura sa, a adus prejudicii reclamanților, acest comision fiind nejustificat de mare în comparație cu munca depusă de bancă pentru întocmirea dosarului de credit și mai mult, nu este clar pentru ce a fost perceput acest comision, în condițiile în care acesta crește cu suma împrumutată, și nu există nicio diferență între procentul perceput pentru un credit ipotecar, unde teoretic întocmirea dosarului necesită mai multe resurse, și cel perceput pentru un credit de consum.

Cu referire la Art. 6.2 raportat la art. 5.7, 5.8 comisionul de plată anticipata de 3%, apreciază reclamanții că este de asemenea ilegal și abuziv, întrucât nu a fost negociată cu consumatorul, un cost suplimentar, nenegociat cu împrumutatul.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, sunt clauze abuzive acele clauze care nu au fost negociate cu consumatorul și care creează între părți un dezechilibru semnificativ al prestațiilor, contrar cerințelor bunei-credințe, contractele de credit bancar de retail fiind contracte de adeziune, ne-negociate.

În privința art. 6.3 comisionul de administrare de 0,2% datorat lunar si calculat prin aplicarea procentului la soldul creditului de asemenea este considerat de reclamanți ca fiind abuziv.

Se arată că acest comision este de fapt o dobândă, dar este plătit pentru o prestație pentru care se plătește deja dobândă și este înregistrat ca atare în contabilitatea băncii ca venituri din dobânzi.

Comisionul de administrare este o dobândă ascunsă; el nu poate fi considerat un preț al banilor, căci „prețul" banilor este dobânda; iar dacă acest comision ar fi considerai un preț al banilor, prezumția de caracter abuziv ar fi și mai puternică. întrucât pentru aceeași prestație/serviciu banca încasează două preturi, practică pentru care banca a fost sancționată, în litigii similare, de instanțele de la nivel național, de A.N.P.C., de B.N.R. și de Comisia Europeană și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Cu referire la clauzele care permit băncii declararea scadenței anticipate a creditului –respectiv art. 11, art. 12, art.14.2, art. 14.3, 14.4, reclamanții le consideră deasemenea abuzive, lipsindu-le caracterul negociat, excluzând datorită modului în care au fost formuolate, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprind.

Reclamanții apreciază că unui număr excesiv de comisioane încalcă dreptul consumatorilor la o informare precisa și corectă, drept reglementat de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul Consumului (coroborat si cu calculul greșit al D., care nu includea toate costurile creditului), fiind, totodată, și o practică comercială incorectă, care are drept scop și ca efect deformarea substanțială a comportamentului economic al consumatorilor.

Cu privire la petitul privind stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului - denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională - și restituirea sumelor încasate în plus, reclamanții învederează că caracterul ilegal al clauzelor contractuale inserate în art. 1.1 raportat la art. 4.1.

Se arată că la data de 7.12. 2007, la care a fost încheiat Contractul de credit nr. RM_, prin art 1.1 Banca acorda debitorului un credit in suma de_,14 în moneda CHF creându-i-se în acest scop un cont curent, fapt precizat în art. 2 pct. 2.2., rambursarea creditului potrivit art. 5.1 urmând a fi făcută în moneda creditului, adică în CHF.

Reclamanții arată că potrivit contractului cadru încheiat de reclamanți, au fost obligați să deschidă un cont pentru a putea achita împrumutul într-o moneda străină, a cărei fluctuație în raport cu moneda națională nu le-a fost adusă la cunoștință la data încheierii contractului, spunându-li-se ca este cea mai stabilă și mai avantajoasă moneda de pe piața valutară, menționând că deși contractul nu precizează expres acest lucru, cu privire la moneda și modalitatea de plată, clauze considerate subînțelese de către Bancă, pe parcursul executării contractului și îndeplinirii obligației de plată a ratelor împrumutului, reclamanții au fost nevoiți să convertească moneda națională în CHF, la un preț progresiv din ce in ce mai ridicat.

Se mai arată că reclamanții nu a fost în nici un fel informați în cadrul negocierilor contractului că în viitor, costul creditului poate crește foarte mult din cauza evoluției pe piața valorilor mobiliare a cursului de schimb la vânzare și cursului de schimb valutar la cumpărare ale monedei străine CHF astfel, și să poată evalua consecințele economice, potențial semnificative, pentru ei. Inexistența informării este evidentă prin faptul că banca ca și profesionist nu a adus la cunoștință reclamanților cursului valutar al francului elvețian pe perioadele anterioare contractării creditului, un franc elvețian avea la data de 31.12.2004 o paritate de 4,24 lei iar ulterior, această paritate a scăzut, ajungând la data de 7.12.2007 la 2,12 lei. In același timp, o atare evoluție a acestei monede nu i se putea cere a fi fost cunoscută de către reclamanți ce erau neprofesioniști.

Se menționează că în speță, banca nici nu a informat reclamantul cu privire la instabilitatea valutară a francului elvețian și nici nu a prevăzut în contract o clauză privind suportarea eventualului risc valutar de către ambele părți, fiind evident faptul că dacă banca și-a fi îndeplinit aceste obligații legale, reclamanții ar fi cunoscut consecințele economice ce le-ar suporta și ar fi putut cântării oferta în cunoștință de cauză.

În drept: art. menționate din Legea 193/2000, OUG nr. 50/2010, Legea 363/2007, Legea 296/2004. Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar, Decizia CJUE in cauza C-26/13 Kasler vs OTP, art. 1271.

În probațiune s-au depus înscrisuri (f. 9-33).

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune față de pretențiile solicitate de reclamanți prin capătul de cerere nr. 3 (sume de bani plătite cu titlu de comision de procesare si comision de administrare, precum si sumele achitate in baza altor clauze a căror nulitate o solicita), pentru sumele achitate până la data de 17.07.2012, care sunt prescrise in raport de data promovării cererii de chemare in judecata (17.07.2015) și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind prescrisa cu privire la pretențiile pentru perioada menționata; a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamanți ca neintemeiată si nefondata și constatarea nulității capătului 2 de cerere ca fiind fără obiect raportat la modificarea clauzele-contractuale referitoare la varianta ratei dobânzii raportat la fluctuația indicelui de referința LIBOR.

Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta solicită admiterea acesteia, învederând că obligațiile de plată a sumelor a căror restituire este solicitată de reclamanți întemeiate pe contractul de credit, curg lunar conform contractului de credit, apreciind că la data introducerii cererii de chemare în judecată (17.07.2015), intervenise prescripția extinctivă pentru restituirea sumelor plătite de la data primei rate și până la data de 17.07.2012.

Arată pârâta că în momentul nașterii raportului juridic (2007), temeiul aplicabil pentru calculul termenului de prescripției îl reprezintă prevederile art.1(1) si art. 3 din Decretul 167/1958.

Cu referire la fondul cauzei pârâta expune un scurt istoric al creditelor arătând că comisionul de administrare 0.2% a fost aplicat la sold iar referitor la evoluția dobânzii: dobânda la data acordării ( 7.12.2007), dobânda era de 3,9%, la aniversarea creditului (7.12.2008) dobânda era de 4,9%, . OUG 50/2010 dobânda este de 4,9% în funcție de LIBOR, la 30.06.2015 dobânda 3,94% formata din 0,72%+marja de 4,66 deci la ora actuala dobânda este identica cu cea inițială din 2007.

Pârâta raportat la art. 4.1, 4.2, 4.3 din Convenția de credit, arată că creditul nu a fost acordat cu dobânda fixă pe toata durata contractului, astfel că dobânda fixă în cuantum 3,9% a fost acordata doar pentru primul an de creditare urmând ca începând cu al doilea an de creditare, rata dobânzii curente să devină revizuibila in funcție de evoluția pieței financiare si de politica de creditare a băncii,urmând să aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare.

Indicele de referința LIBOR nu are un cuantum exact, având in vedere faptul că acesta se modifica la 6 luni, datorită unor situații independent de voința instituției de credit.

Variația dobânzii se raportează la criterii clare determinabile, respectiv un indice de referința, la o anumita perioada, în cazul de fata 6 luni, banca arătând că a respectat întocmai prevederile legale în materia contractelor de credit "încheiate cu consumatorii, astfel ca Băncile sunt obligate să exprime în contracte dobânda variabilă în funcție de un indice variabil la care se adaugă marja băncii, numai de la data intrării in vigoare a OUG 50/2010, dobânda actuala fiind raportată la un indice, clar determinabil, transparent în conformitate cu legea nr. 193/2000.

Formula de calcul aferenta dobânzii variabile, este aceeași cu formula de calcul prevăzuta de art. 37 din OUG nr. 50/2010.

Pârâta arată că reclamanții nu au produs nicio dovada că nu au fost negociate clauzele, banca neputând face dovada unui fapt negativ și anume că clientul nu și-a dorit o negociere si deci nu a solicitat-o.

Apreciază banca că „lipsa negocierii" ar fi putut fi probata în condițiile în care clientul ar fi făcut dovada unei solicitări de negociere, însă aceasta nu s-a făcut în niciun mod, nici măcar verbal.

Se menționează că banca este obligată de lege sa probeze negocierea doar in măsura in care „pretinde ca o clauza standard a fost negociata cu consumatorul" (art.4 alin.3 teza finala Legea 193/2000), iar in cazul contractelor preformulate, băncii îi revine obligația din art. 5 al Legii 193/2000, fiind în imposibilitatea de a face dovada faptului negativ că la data solicitării creditului reclamatul a înțeles ca dorește produsul nostru și ca a înțeles toate prevederile contractuale.

Se invocă prevederile art. 4 a Legii 193/2000, care prevăd că pentru declararea unei clauze ca fiind abuzive este necesar îndeplinirea cumulativa a mai multor condiții pe lângă lipsa negocierii, astfel fiind necesara condiția dezechilibrului semnificativ, iar acest dezechilibru semnificativ trebuie sa fie creat cu reaua - credința in detrimentul consumatorului condiții despre care nu poate fi vorba, fiind evident ca o instituție bancara are produse standard destinate mai multor categorii de persoane fizice si juridice - R. B. fiind o banca universală - si aceste produse sunt prezentate clienților iar daca aceștia nu au nicio obiecție si nu solicita negocierea lor, o astfel de inițiativa nu o poate avea banca, aceasta neputând solicita negocierea propriei oferte.

Cu privire la criticile privind comisionul de procesare din contractul de credit banca arată că comisionul de procesare este perceput pentru procesarea cererii de credit, ceea ce presupune (cu titlu de exemplu): analizarea documentelor, scorarea veniturilor, elaborarea aprobării si ulterior a contractului de credit - acțiuni de notorietate si pentru o persoana care nu deține cunoștințe in domeniu, acest comision fiind reținut cu ocazia primei trageri, deci momentul de început al relației contractuale, fiind cu alte cuvinte un comision de analiza a dosarului iar OUG nr. 50/2010 nu elimina comisionul de procesare, ba mai mult, din prevederile art. 36 alin. 1 din acest act normativ rezultă că legiuitorul a apreciat ca acest comision nu este abuziv si poate fi perceput.

Referitor la criticile privind comisionul de administrare vizând art. 6.3 din contract, pârâta arată că Comsionul de administrare este unui perfect legal a cărui definiție este dată chiar de legiuitor, iar pe de alta parte perceperea lui este pe deplin |justificată după cum rezulta din „Anexa 1 la procedura legată de comisionul de administrare pentru creditele negarantate", precum si .Anexa nr. 4 referitoare la comisioanele de procesare si administrare pentru creditele garantate si negarantate".

Cu privire la solicitarea constatării nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 6.2 privind comisionul de rambursare anticipată, banca învederează că legislația în vigoare la momentul contractării creditului nu interzicea comisionul de rambursare anticipată a creditului și nici nu prevedea criterii de stabilire a cuantumului acestuia ca urmare, clauza contractuala ce stabilea comisionul în cuantum de 3% fiind legală.

Se menționează că comisionul de plată anticipată se percepe ca despăgubire pentru lipsirea creditorului de un profit prefigurat (dobânda aferenta capitalului rambursat anticipat), iar în prezent cuantumul comisionului este stabilit de lege.

Banca învederează că reclamanții nu au rambursat anticipat creditul, astfel că această clauză pe care acesta o contesta nu s-a aplicat niciodată, acesta nefiind prejudiciat niciodată de comisionul de plata anticipată.

Raportat la pretențiile reclamanților privind stabilizarea cursului valutar se arată că aceștia au avut posibilitatea de a negocia conținutul contractului privind moneda de acordare a creditului putând opta între mai multe tipuri de credite in diverse monede de schimb, alegând, in final din portofoliul de produse bancare oferite de către instituția de credit un credit care corespunde cel mai bine nevoilor sale personale.

Se arată că restituirea în CHF de la cursul de schimb de la data tragerii a creditului acordat, tras si încasat în CHF de la dala tragerii creditului si la costurile produsului de creditare în CHF nu echivalează cu restituirea creditului, banca are pierderi semnificative dacă se procedează la o astfel îndeplinire parțială a obligației provenită din diferența de curs valutar, raportată atât la sumă cât si la principal. Potrivit reglementărilor bancare (Regulamentul BNR nr. 22/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit si al firmelor de investisii), o banca, dacă se împrumută în CHF, este obligată să aibă finanțări în CHF (credite la rândul ei) suficiente pentru a acoperi activele denominate în CHF (creditele acordate către consumatori) astfel încât poziția netă dintre ele să nu depășească 10% din fondurile proprii. (Anexa - Pierderile suportate de banca, din perspectiva finanțărilor băncii, pentru creditele în CHF acordate consumatorilor datorită evoluției cursului de schimb).

Arată banca că cursul de schimb L./CHF nu este un element financiar determinat ori determinabil si, nici măcar, influențat ori influentabil de bancă, că niciun participant la viata valutară internațională nu poate influenta nivelul cursurilor de schimb. In principiu, pe piața valutară din România, cursul de schimb dintre L. si CHF este o rezultantă a cursul de schimb dintre L. si Euro si a cursului de schimb dintre Euro si CHF stabilit pe piața valutară interbancară. Acesta este influențat de o . factori care pot interveni pe piață (creșterea investițiilor financiare străine în România, închiderea unor investiții străine în România, creșterea exporturilor, creșterea sau descreșterea depozitelor, creșterea sau descreșterea datoriei publice a României, nivelul de cont curent etc). Acești factori pot determina o cerere mai mare de Euro, creștere care pune presiune pe aprecierea euro în raport de leu, ori o infuzie de Euro pe piața românească, infuzie care pune presiune pentru scăderea valorii euro în raport de leu. Acest aspect este mult mai relevant prin prisma evenimentelor din data de 15.01.2015, data la care francul elvețian s-a apreciat, cu aproape 30% în raport cu moneda euro, după ce Banca Naționala a Elveției (BNS) a abandonat pragul de 1,20 franci pentru un euro, pe care l-a practicat în ultimii trei ani. Așadar, nu creditoarea influențează sau stabilește cursul L./CHF, neputându-i-se imputa băncii - furnizorului de servicii financiare - că a cunoscut evoluția ascendenta a CHF fata de lei si a ascuns această informație de consumatori. Banca nu putea cunoaște cu certitudine pentru că nu banca determină această valoare, și nici nu putea previziona cursul CHF/Lei decât în raport de factori previzibili.

Raportat la clauzele care permit băncii scadenta anticipata prevăzute în art 11,12,14.2,14.3,14.4 si pe care reclamanții le considera abuzive, pe considerentul ca, contactul de credit fiind titlu executoriu care absolvă banca de stresul unui proces de drept comun si ca este cesionabil către recuperatorii de creanța fără acordul împrumutatului, pârâta menționează că clauza privind declararea scadentei anticipate din contractul de credit încheiat cu reclamanții reprezintă o aplicare a art. 1584 Cod civil, potrivit căruia „ împrumutatul este dator sa restituit lucrurile împrumutate in aceeași cantitate si calitate, si la timpul stipulat.".

În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 Cod procedură civilă și textele de lege invocate.

Prin Răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea întâmpinării ca nelegală și neîntemeiată, reiterând motivele de admitere ale cererii de chemare în judecată.

Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune față de pretențiile solicitae la petitul 2 și 3, reclamanții solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, întrucât nefiind vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, ca atare, dreptul la acțiune neputând fi apreciat ca fiind prescris.

Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv Contractul de credit nr. RM_ din data de 7.12.2007, Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3505/07.12.2007 de către Biroul Notarial Public F. P. I. instanța reține următoarele:

În fapt între pârâta R. B. Sucursala A. și reclamanții B. S. și B. F. s-a încheiat Contractul de credit nr. RM_ din data de 7.12.2007, având ca obiect acordarea de către pârâtă a unui împrumut în sumă de_,14 CHF, pe o durată de 360 luni.

Pronunțându-se mai întâi pe excepții conform prevederilor art. 248 Cod procedură civilă, respectiv pe excepția prescripției dreptului material la acțiune față de pretențiile solicitate la petitul 2 și petitul 3 din cererea de chemare în judecată, instanța reține că prin Decizia nr. 1/2014, pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii, și s-adecis că în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5, art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 si art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileste ca prescriptiile extinctive incepute anterior datei de 1 octombrie 2011, implinite ori neimplinite la aceeasi data, raman supuse dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel incat atat instantele de judecata, din oficiu, cat si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii incepute dupa 1 octombrie 2011.

Astfel, față de pretențiile solicitate la petitul 2 și petitul 3 din cererea de chemare în judecată, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune deoarece cererile vizează declararea nulității absolute, nulități carte potrivit prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în speță, - sunt imprescriptibile.

Pe fondul cauzei se reține că destinația Contractului de credit RM_ încheiat de părți la data de 7.12.2007, viza dobândirea în patrimoniu a imobilului situat in A. . G etaj 1 . CFnr._ A. nr. cadastral 3907/4/CXXVII, în suprafață de 61 mp., iar prin Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3505/07.12.2007 de către Biroul Notarial Public F. P. I., s-a constituit în favoarea pârâtei creditoare ipotecară, ipoteca de prim rang asupra apartamentului nr. 7 situat in A. . A-11 scara G etaj 1 înscris în CFnr._ A. nr. cadastral 3907/4/CXXVII.

Prin art.4 pct. 4.1 din contract, părțile au stabilit ca reclamanții datorează băncii dobânda curentă fixă pentru primul an de creditare și o dobândă curentă revizuibilă începând cu cel de-al doilea an de creditare, această dobândă acumulându-se zilnic, începând cu data acordării creditului până la data rambursării integrale a sumelor datorate și se calculează prin aplicarea ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului. Dobânda se calculează aplicând formula menționată in "Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare". Aceste „Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare" nu au fost aduse la cunoștința reclamanților nici până in prezent.

Conform prevederilor stipulate la pct. 4.2 din contract, dobânda curentă menționată la art.4.1.1 lit. a sau, după caz, cea menționată la art. 4.1.1 lit.b se datorează și se plătește de împrumutat și codebitor lunar, în ziua corespunzătoare scadenței fiecărei rate a creditului, valoarea sa fiind inclusa în mod corespunzător în cuantumul ratelor lunare.

Conform prevederilor stipulate la pct. 4.3 din contract, în primul an de creditare rata anuală a dobânzii curente este de 3,9% pe an. începând eu cel de-al doilea an de creditare, rata dobânzii curente devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia in funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii, urmând să aducă la cunoștința împrumutaților nou a rată a dobânzii in modalitățile menționate in „Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare"

Prevederilor stipulate la art. 4. 4 din contract, se referă la plata unei sume denumită dobânda majorată, datorată în situația în care debitorii nu-și îndeplinesc obligațiile de plată și al cărui cuantum nu este precis determinat și stabilit în contract, ci lăsat discreționar la latitudinea băncii.

Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „ O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.”

Conform prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000 Republicată “ O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.”

Conform art.1 lit. a) din Anexa Legii 193/2000, - Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, - "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat in contract.”

Astfel, pentru identificarea unei clauze abuzive sunt determinate: lipsa negocierii directe a clauzei între creditorul profesionist și consumator, crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractului, ca efect al clauzei, și încălcarea bunei-credințe de către profesionist prin inserarea clauzei respective. Dealtfel prin inserarea aspectului potrivit căruia „eventualele diferențe de curs valutar vor fi suportate de împrumutat / codebitor” se crează un dezechilibru semnificativ doar reclamanților.

În ceea ce privește cerința negocierii, se constată că clauza este una preformulată și, deși sarcina probei revine pârâtei, conform art. 4 alin. 3 teza II din Legea 193/2000 Republicată care stipulează că “, Dacă un profesionist pretinde ca o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”

Întrucât în cauză pârâta nu a făcut nici-o dovadă a negocierii clauzelor indicate în cuprinsul Contractului de credit nr. RM_89/07.12.2007, la art. 4.3 teza a IIa raportat la art. 4.1, 4.2, 4.4 precum și art. 14.4. se constată caracterul abuziv și pe cale de consecință fiind întrunite cerințele art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, va constata nulitatea absolută a acestor clauze.

Clauza stipulată la art. 6.1 raportat la art. 1.1 lit. b – vizează comisionul de procesare în cuantum de 1,5% din valoarea totală a creditului,, conform art. 1.1 lit. b., clauza stipulată la art. 6.2 raportat la art. 5.7, 5.8, - vizează comisionul de plată anticipata de 3%,, iar clauza stipulată la art. 6.3, - vizează comisionul de administrare de 0,2% datorat lunar si calculat prin aplicarea procentului la soldul creditului.

Cu privire clauza stipulată la art. 6.1 raportat la art. 1.1 lit. b din contract cu privire la comisionul de administrare în cuantum de 679,08 CHF și inclus in totalul sumei împrumutate asupra căreia se percep dobânzi, nefiind clauză negociată este potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză abuzivă.

Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada negocierii clauzelor stipulate la art. 6.1 raportat la art. 1.1 lit. b cu privire la comisionul de procesare în cuantum de 1,5% din valoarea totală a creditului, conform art. 1.1 lit. b., a clauzei stipulată la art. 6.2 raportat la art. 5.7, 5.8, - cu privire la comisionul de plată anticipata de 3%, și a clauzei stipulată la art. 6.3, - vizează comisionul de administrare de 0,2% datorat lunar si calculat prin aplicarea procentului la soldul creditului, conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, constituie clauze abuzive și pe cale de consecință constată nulitatea absolută a acestor clauze.

Cu privire la clauzele indicate în cuprinsul Convenției de credit nr. RM_89/07.12.2007 prevăzute la art. 11, art. 12 art.14.2, art. 14.3 art. 14.4. care permit băncii scadenta anticipata, a creditului –se constată faptul aceste clauze sunt abuzive, întrucât nu au fost negociate potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 deoarece prin aceste clauze se creează, în detrimentul reclamanților un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.

Prin urmare va dispune modificarea clauzelor contractuale referitoare la variația ratei dobânzii raportat la fluctuația indicelui de referință LIBOR pe toată durata derulării contractului de credit începând cu cel de-l doilea an de creditare de la data de 07.12.2008, restituirea tuturor sumelor încasate în mod abuziv precum și recalcularea ratelor aferente creditului în conformitate cu variația indicelui LIBOR CHF, întocmirea unui nou grafic de rambursare a creditului și restituirea sumelor încasate în plus, la care se adaugă dobânda legală aferentă până la data plății efective, precum și la calcularea și rambursarea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor abuzive, începând cu data plății fiecărei astfel de sume și până la plata efectivă, sume actualizate cu dobânda legală de la data plății.

Referitor la petitul cu privire la stabilizarea, înghețarea cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării conractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului - denominarea în moneda naționala a plaților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește în moneda naționala - și restituirea sumelor încasate în plus; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere, - instanța constată că acesta nu este întemeiat, deoarece nu sunt incidente în speță prevederile art. 3 alin.1și 2 din Regulamentul nr. 4/2005 Republicat, privind regimul valutar, -potrivit căruia (1) Plățile, încasările, transferurile si orice alte asemenea operatiuni care decurg din vânzări de bunuri si prestări de servicii intre rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai in moneda naționala (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute in anexa nr. 2 "Categorii de rezidenți care pot efectua operatiuni in valuta", care se pot efectua si in valuta. (1^1) Plățile, încasările, transferurile si orice alte asemenea operatiuni intre rezidenti care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai in moneda naționala (leu).(2) Toate celelalte operațiuni intre rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) si (1^1) pot fi efectuate, in mod liber, fie in moneda națională (leu), fie in valuta.

Deasemenea Directiva 17/2014 prevede la art. 23 din Capitolul 9 intitulat - “ Împrumuturile în moneda străină,”- faptul că statele membre au obligația de a adapta un cadru de reglementare corespunzător care să permită limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul în temeiul contractului de credit, prin convertirea creditului printr-o monedă alternativă sau instituirea unui sistem de adaptare a contractului.

Întrucât potrivit voinței părților s-a stabilit ca plata să se efectueze în valută sunt incidente în speță prevederile art. 3 alin.3 din Regulamentul nr. 4/2005 Republicat, privind regimul valutar, potrivit căruia „Operațiunile prevăzute la alin. (2) și in anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua si in valuta, numai pe baza acordului de voință al părților, fiind incidente și prevederile art. 1270 cod civil potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, ori în speță părțile contractante au încheiat sub acest aspect un contract în consens cu prevederile art. art. 3 alin.3 din Regulamentul nr. 4/2005 Republicat, privind regimul valutar.

Conform prevederilor art. 1578 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data încheierii contractului de credit și care este aplicabil în speță în temeiul art. 3 și 102 din Legea nr. 71/2011 “ Obligația ce rezulta din un împrumut in bani este totdeauna pentru aceeași suma numerica arătată in contract. Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie sa restituie suma numerica împrumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decât in speciile aflătoare in curs in momentul plății.”

Astfel, restituirea creditului în moneda contractată este o aplicare a principiului nominalismului monetar prevăzut de art. 1578 din Codul civil de la 1864, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația acesteia, și prin urmare sunt valabile clauzele contractuale care stabilesc că împrumutatul restituie exact ce și cât aluat cu titlu de împrumut în moneda în care s-a acordat creditul ( franci elvețieni CHF )

În contextul stării de fapt și de drept reținută, va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. S. și B. F. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A..

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune față de pretențiile solicitate la petitul 2 și petitul 3 din cererea de chemare în judecată.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. S. având CNP_ și B. F. având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D. A. din A. . nr. 5/B în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle nr. 15 sector 1 înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ cod unic de înregistrare_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-40-009/1999.

Constată caracterul abuziv și pe cale de consecință nulitatea absolută a clauzelor indicate în cuprinsul Convenției de credit nr. RM_89/07.12.2007 prevăzute la art.4.3 teza a II a raportat la art. 4.1, 4.2, 4.4 precum și art. 14.4.

Constată caracterul abuziv și pe cale de consecință nulitatea absolută a clauzelor indicate în cuprinsul Convenției de credit nr. RM_89/07.12.2007 prevăzute la art. 6.1 raportat la art. 11 litera b), comisionul de procesare, prevăzute la art.6.2 ), comisionul de plată anticipată, art. 6.3 ), comisionul de administrare și art. 11, art. 12 art.14.2, art. 14.3 art. 14.4.

Dispune modificarea clauzelor contractuale referitoare la variația ratei dobânzii raportat la fluctuația indicelui de referință LIBOR pe toată durata derulării contractului de credit începând cu cel de-l doilea an de creditare de la data de 07.12.2008, restituirea tuturor sumelor încasate în mod abuziv precum și recalcularea ratelor aferente creditului în conformitate cu variația indicelui LIBOR CHF, întocmirea unui nou grafic de rambursare a creditului și restituirea sumelor încasate în plus, la care se adaugă dobânda legală aferentă până la data plății efective.

Obligă pârâta la calcularea și rambursarea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor abuzive, începând cu data plății fiecărei astfel de sume și până la plata efectivă, sume actualizate cu dobânda legală de la data plății.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. care se depune la Judecătoria A..

Pronunțată în ședința publică din 22.02.2016.

Președinte,Grefier,

M. C. F. D. M.

MCF/DM/ 24.03.2016/5 ex. din care 3 ex. se .> - B. S. și B. F. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D. A. din A. . nr. 5/B, jud A.

- S.C. R. B. S.A.-București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 246C, sector 1

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1104/2016. Judecătoria ARAD