Contestaţie la executare. Sentința nr. 4074/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4074/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 4074/2013
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4074
Ședința publică din 04 iunie 2013
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea D. R., în contradictoriu cu intimata S. E. E., în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu suma de 194 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate intimatei să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 04.06.2013.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depuse prin registratura instanței la data de 29.05.2013, respectiv la data de 03.06.2013, concluzii scrise formulate de ambele părți.
INSTANȚA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ /12.04.2013, contestatoarea D. R., în contradictoriu cu intimata S. E. E., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desființarea executării silite pornită împotriva sa în dosarul execuțional nr. 280/2013 al B. Palea M. V., respectiv anularea tuturor actelor de executare din acest dosar execuțional, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite, cu nr. 973/28.02.2013 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei A., întrucât, pe de o parte, creanța supusă executării nu mai există, iar, pe de altă parte, dreptul de a obține executarea silită s-a prescris, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că în baza deciziei civile nr. 198/A/17.05.2006 a Tribunalului A., irevocabilă și învestită cu formula executorie, creditorii F. M. și E. L. au învestit organul de executare cu punerea în executare silită a acestei decizii, urmare a cărui fapt s-a formulat dosarul execuțional nr. 190/2007 al B. P. H.. Titlul executoriu îl privea pe tatăl contestatoarei-D. D. R., care a decedat în decembrie 2009, astfel că în dosar au fost introduși moștenitorii acestuia, respectiv contestatoarea, mama acesteia-D. E. și fratele contestatoarei-D. R., de atunci executarea silită purtându-se împotriva acestora.
În timpul cât executarea silită în dosar era suspendată provizoriu, organul de executare a efectuat o licitație publică a imobilului supus executării, care s-a finalizat cu adjudecarea acestuia de către creditorii urmăritori și care au pus creanța în contul prețului. Pe calea contestației la executare s-a reușit anularea publicației de vânzare, a licitației și a actelor subsecvente și întoarcerea executării silite până la ultimul act valabil dinaintea suspendării executării.
Până la finalizarea contestației la executare în primă instanță, creditorii adjudecatari au vândut imobilul adjudecat intimatei din prezenta cauză, în ciuda faptului că procesul privind contestația la executare era notat în CF, la data vânzării.
Pe calea unui nou proces s-a obținut irevocabil desființarea vânzării dintre adjudecatari și intimată, întrucât aceasta a fost de rea-credință la momentul cumpărării, iar vânzătorii nu puteau vinde ceea ce nu aveau.
În timp ce contestația la executare privind anularea licitației și adjudecării era pe rolul primei instanțe, la propunerea creditorilor F. a intervenit o tranzacție între aceștia și mama contestatoarei, prin care ei primeau 10.000 euro și considerau stinse toate datoriile pe care mama contestatoarei și copii acesteia le aveau la data tranzacției față de ei, datorii care făceau obiectul dosarului exeucțional nr. 190/2007 al B. P., precum și al altor dosare.
Prin tranzacția încheiată la 10.11.2011, autentificată la BNP T. D. sub nr. 1924, creditorii F. au considerat stinse toate datoriile ce formau obiectul dosarului execuțional 190/2007, adică datoria pentru care intimata S. E. E. a depus cerere de executare silită în dosar execuțional nr. 280/2013 al B. Palea M. V..
Mai mult decât atât, creditorii F. au renunțat la executarea silită în toate dosarele execuționale ce se aflau în lucru la organul de executare, renunțând și la executarea din dosar execuțional 190/2007 al B. P. H.. Cererea de renunțare viza nu doar executarea silită, ci creditorii renunțau expres la însăși creanța ce forma obiectul dosarului execuțional (190/2007) la data de 11.11.2011.
Ulterior, adjudecatarii F. și intimata din prezenta cauză au formulat contestație la executare în cadrul dosarului nr._/55/2012 și cerere de intervenție, solicitând obligarea executorului la reluarea executării silite în dosar execuțional 190/2007, precum și anularea tranzacției, pe motiv că aceasta nu-i privește pe contestatoare și fratele său, ci doar pe mama sa.
Instanța a respins contestația la executare, menținând ca validă tranzacția și confirmând refuzul executorului de a redeschide dosarul execuțional. Organul de executare a respins cererea de reluare a executării ca fiind inadmisibilă, în baza art. 3716 Cod procedură civilă.
Contestatoarea a mai arătat că, imediat ulterior datei de renunțare la executarea silită, dreptul de a obține executarea silită era prescris, întrucât, în baza art. 4052 alin. 3 vechiul Cod de procedură civilă, prescripția nu este întreruptă dacă creditorii au renunțat la executare. Or, față de anul 2006 când s-a obținut titlul executoriu, în anul 2011, după renunțare la executare, trecuseră deja 5 ani.
Prin urmare, dacă executarea era prescrisă în anul 2011, cu atât mai mult este prescrisă în anul 2013, când s-a deschis acest dosar execuțional, raportat la prevederile art. 708 alin. 3 noul Cod de procedură civilă.
Cu toate că a fost notificată în anul 2013 despre o așa-zisă cesiune de creanțe dintre F. și S., pentru cesionara S. nu curge un nou termen de prescripție pentru executarea creanței ce face obiectul cesiunii, de la data cesiunii, ci creanța-obiect al cesiunii, este preluată de cesionar așa cum a fost deținută de cedent, inclusiv în ceea ce privește termenul de prescripție. Astfel, executarea creanței este prescrisă. Mai mult, cedenții au vândut ce nu au avut, iar cesionara a cumpărat ceva ce nu exista la data cesiunii.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 alin. 1 și 3 și urm. noul Cod de procedură civilă, art. 703 Cod procedură civilă, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv somație imobiliară emisă în data de 29.03.2013 în dosar execuțional nr. 280/2013, încheierea nr. 973/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, încheierile din data de 29.03.2013 ale B. Palea M. V., decizia civilă nr. 198/A/17.06.2006 a Tribunalului A., tranzacție autentificată sub nr. 1924/10.11.2011 de BNP T. D., sentința civilă nr. 7937/11.08.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2011, sentința civilă nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2012, notificare nr. 2/26.02.2013.
Prin rezoluția din data de 24.04.2013, instanța a dispus comunicarea către intimată a contestației la executare și a înscrisurilor anexate acesteia.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că, la data de 18.12.2009 existau trei datorii distincte, privind trei debitori distincți, pentru creditorii F. fiecare debit având propria lui obligație de plată, existând astfel trei raporturi obligaționale distincte.
Cum ceilalți doi debitori, respectiv contestatoarea și fratele acesteia-D. R. nu au semnat tranzacția și aveau datorii distincte, intimata apreciază că este evident faptul că nu există vreo renunțare a creditorilor F. față de ei. Orice renunțare la o creanță față de cineva trebuie să fie expresă. În speță, lipsește înțelegerea expresă de renunțare la creanță dintre contestatoare și creditori. Creditorii au vândut creanța lor către intimată, prin cesiunea de creanță aceasta devenind noul creditor.
Intimata apreciază că tranzacția care a fost validată de instanță produce efect juridic doar între părțile semnatare, respectiv între soții F. și D. E., neavând relevanță în raporturile creditorilor F. cu ceilalți doi debitori nesemnatari, fiecare cu datoria lui proprie.
Cu privire la prescrierea dreptului de a cere executarea silită, intimata consideră că în speță nu are aplicabilitate art. 708 alin. 3 noul Cod de procedură civilă, cu vechiul Cod de procedură civilă, respectiv art. 4051, 4052, 4053, privitoare nu numai la întreruperea cursului prescripției, ci și la suspendarea ei.
Având în vedere dispozitivul titlului executoriu, decizia civilă nr. 178/A/17.05.2006 a Tribunalului A., creanța nu este o sumă fixă de bani, ci una crescătoare pe măsura întârzierii în plată, iar cât timp aceasta nu este achitată, din cauza caracterului ei crescător, care îi schimbă zilnic cuantumul, ea nu se prescrie.
Totodată, intimata apreciază că această creanță este supusă prevederilor vechiului Cod civil, mai precis art. 1885, potrivit căruia „prescripția unei creanțe condiționale sau cu termen nu poate începe decât din momentul în care s-a împlinit condiția sau a expirat termenul”, astfel că nu se poate pune problema împlinirii termenului de prescripție.
Intimata consideră că încheierea nr. 973/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, prin care s-a încuviințat executarea silită este legală, la fel și actele de procedură din dosarul execuțional, motiv pentru care solicită respingerea contestației la executare.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatoarea a solicitat respingerea apărărilor intimatei, arătând că prin tranzacția încheiată au fost stinse toate datoriile mamei sale și ale copiilor acesteia, soții F. renunțând și în fața executorului la creanța din dosar execuțional nr. 190/2007.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr. 198/A/2006 creanța stabilită a fost de 40.000 euro. Faptul că instanța a acordat și dobânzi legale până la plata efectivă, nu are nicio înrâurire asupra termenului de prescripție. Creanța nu era crescătoare, ea era certă, clară, în cuantum de 40.000 euro, dar purtătoare de dobândă legală, lucru care nu înseamnă că această dobândă era cu termen sau condițională.
Mai mult, faptul că creanța era purtătoare de dobândă legală nu înseamnă nici pe departe că nu putea să curgă prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței.
Pe de altă parte, chiar și în vechiul Cod de procedură civilă, la art. 4052 se vorbește clar despre întreruperea termenului de prescripție, iar nu de suspendarea lui, iar în alin. 3 se arată faptul că, în cazul renunțării la executare, termenul de prescripție nu este întrerupt.
În completarea probațiunii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în copie, respectiv cererea de renunțare la executarea silită în dosar execuțional nr. 190/2007 al B. P. H., sentința civilă nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2012, decizia civilă nr. 122/11.02.2013 a Tribunalului A., sentința civilă nr. 5403/05.06.2012 a Judecătoriei A., decizia civilă nr. 1407/R/17.10.2012 a Tribunalului A., sentința civilă nr. 7937/11.08.2011 a Judecătoriei A..
Din probele administrate în cauză, instanța reține în fapt, următoarele:
În dosar execuțional nr. 280/2013 al B. Palea M. V. a început executarea silită împotriva debitoarei D. R., la cererea creditoarei S. E. E. în baza titlului executoriu constând în Decizia Civilă nr. 198/A/17.05.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 3177/A/2006.
Prin decizia antemenționată D. D. R. a fost obligat să plătească numiților F. M. și F. E. L. suma de 40.000 de Euro, dobândă legală calculată la această sumă începând cu data de 25.11.2004 și până la data plății și suma de_,5 lei cheltuieli de judecată.
După decesul lui D. D. R., obligația de plată a sumelor antemenționate a revenit moștenitorilor acestuia: D. E., D. R. și D. R..
Intimata a solicitat punerea în executare a respectivului titlu executor ca urmare a cesiunii de creanță încheiată cu creditorii cedenți F. M. și F. E. L., cesiune notificată debitorilor cedați D. E., D. R. și D. R. prin Notificarea nr. 2 din 26.02.2013 emisă de B. Palea M. V..
Instanța consideră că executarea silită din dosar execuțional nr. 280/2013 al B. Palea M. V. a început cu încălcarea prevederilor art. 622 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă întrucât intimata nu deține împotriva intimatei vreo creanță rezultând din Decizia Civilă nr. 198/A/17.05.2006.
Astfel decizia antemenționată a fost pusă în executare de către creditorii F. M. și F. E. L. în dosarul execuțional 190/2007 al B. P. H..
La data de 10.11.2011, a fost încheiată între F. M. și F. E.-L., în calitate de creditori în mai multe dosare execuționale printre care și dosarul nr. 190/2007 al B. P. H., și D. E., în calitate de debitor, o tranzacție, autentificată de notarul public T. D. sub nr. 1924/10.11.2011, prin care părțile au convenit stingerea litigiilor dintre ele, ce fac obiectul dosarelor menționate expres în tranzacție, în următoarele condiții:
- D. E. a achitat creditorilor suma de 10.000 euro, și a renunțat la judecată în dosarele nr._/55/2011, aflat în recurs la Curtea de Apel Timișoara, și nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011 și nr._/55/2010 aflate pe rolul Judecătoriei A., cu condiția ca creditorii să considere stinse toate datoriile pe care ea și copiii săi D. R. și D. R. le aveau față de aceștia în dosarele execuționale menționate expres;
- F. M. și F. E.-L. au primit suma de 10.000 euro de la debitoarea D. E. și au considerat stinse toate datoriile pe care aceasta și copiii ei D. R. și D. R. le datorau și care formau obiectul dosarelor execuționale nr. 918/2010, nr. 623/2010, nr. 917/2010, nr. 919/2010, nr. 190/2007, nr. 925/2010 și nr. 920/2010 aflate pe rolul B. P. H., declarând că nu mai au niciun fel de pretenții bănești sau de altă natură față de debitoare și succesibilii acesteia.
Cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă_/04.12.2012 pronunțată în dosar_/55/2012, s-a stabilit valabilitatea respectivei tranzacții prin raportare la prevederile art. 2267-2278 din noul cod civil care reglementează contractul de tranzacție.
Respectivul contract, autentificat de notarul public T. D. sub nr. 1924/10.11.2011, are însă o natură juridică complexă reprezentând atât un contract de tranzacție cât și o stipulație pentru altul, de asemenea valabilă prin prisma dispozițiilor art. 1284-1288 din noul Cod civil.
Astfel stipulația pentru altul reprezintă operațiunea juridică prin care o persoană, numită promitent, se obligă (cu titlu gratuit sau în schimbul unei sume de bani) față de o altă persoană, numită stipulant, să dea, să facă, sau să nu facă ceva în favoarea unei alte persoane numite terț beneficiar. Specific stipulației este faptul încheierii convenției de stipulare doar între stipulant și promitent, terțul beneficiar dobândind drepturi și posibilitatea de a cere executarea convenției direct de la promitent, fără a fi parte a convenției.
În cazul de față, în cadrul tranzacției, D. E. are calitatea de stipulant, F. M. și F. E.-L. au calitatea de promitenți, iar D. R. și D. R. calitatea de terți beneficiari.
Potrivit art. 1615 din noul Cod civil obligațiile se sting prin plată, compensație, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuită de executare și în alte cazuri prevăzute expres de lege.
Prin tranzacția încheiată, obligația de plată a debitorilor D. E., D. R. și D. R. s-a stins ca urmare a remiterii de datorie cu titlu oneros, făcută de creditorii F. M. și F. E.-L., conform art. 1630 alin. 2 din noul Cod civil. Față de debitoarea D. E., creanța s-a stins prin remitere de datorie direct în baza tranzacției încheiate, iar față de debitorii D. R. și D. R. remiterea de datorie s-a produs prin mecanismul stipulației pentru altul.
Întrucât, conform art. 1568 din noul Cod civil, ca urmare a cesiunii de creanță cesionarul nu dobândește decât acele drepturi pe care le are și cedentul asupra debitorului cedat, și fiindcă, așa cum s-a arătat mai sus, dreptul de creanță al creditorilor F. M. și F. E.-L. împotriva debitorilor lor s-a stins prin remitere de datorie, rezultă că aceștia nu a putut transmite, pe calea cesiunii, nici un drept de creanță intimatei.
Chiar dacă s-ar considera că prin tranzacția încheiată nu a operat o remitere de datorie și că nu au renunțat la dreptul lor de creanță creditorii F. M. și F. E.-L., oricum dreptul ce a cere executarea silită a Deciziei Civile nr. 198/A/17.05.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 3177/A/2006 este prescris.
Potrivit art. 705 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă „dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.”
Atât art. 708 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă cât și art. 4052 alin. 3 din Cod procedura civilă (1865) prevăd că prescripția nu este întreruptă dacă s-a renunțat la executarea silită.
În conformitate cu aceste prevederi legale, Decizia Civilă nr. 198/A/17.05.2006 și-a pierdut caracterul executoriu la 3 ani de la data pronunțării, iar executarea silită pornită în baza acesteia, în dosar 190/2007 al B. P. H., nu are efect întreruptiv de prescripție întrucât, prin cererea din 11.11.2011, creditorii F. M. și F. E.-L. au renunțat la ea (fila 53 dosar).
Susținerea intimatei, că, conform art. 4051 alin. 1 lit. d) din Cod procedură civilă (1865), ar fi suspendat cursul prescripției executării silite ca urmare a faptului că prin Decizia ante-menționată debitorii ar fi fost obligați atât la plata creanței cât și la plata dobânzii legale calculate până la data plății, este eronată.
Astfel, textul legal ante-menționat, care prevede că se suspendă cursul prescripției „în alte cazuri prevăzute de lege”, vizează acele situații în care, prin legi speciale sunt indicate în mod expres alte situații decât cele prevăzute la literele a)- c), ca evenimente ce suspendă prescripția executării (de exemplu art. 1 alin. 2 din OUG 71/2009).
În cazul titlurilor executorii care prevăd obligarea debitorului atât la plata unei creanțe principale, clar determinate, cât și la actualizarea acelei creanței cu dobânda legală, rata inflației sau cuprind orice alt criteriu de indexare, la data prescrierii dreptului de a solicita executarea silită a creanței principale se prescrie și dreptul de a solicita executarea silită a creanței accesorii conform principiului accesorium sequitur principale.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate și a dispozițiilor art. 711 din noul Cod de procedură civilă, instanța va admite contestația la executare formulată.
În baza art. 451 noul Cod de procedură civilă va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea D. R., CNP_, cu domiciliul în A., .. 52, județul A., în contradictoriu cu intimata S. E. E., CNP_, cu domiciliul în A., P-ța Gării, nr. 11, ., ., județul A. și în consecință:
Dispune anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 280/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Palea M. V..
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 04.06.2013.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 28.06.2013/4 ex. din care 2 ex. se .> - D. R.-A., .. 52, județul A.
- S. E. E.-A., P-ța Gării, nr. 11, ., ., județul A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3772/2013. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4142/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
