Contestaţie la executare. Sentința nr. 4822/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4822/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-08-2013 în dosarul nr. 4822/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4822
Ședința publică din 09 august 2013
Președinte: C. E. F.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare, formulată de contestatorul G. T. N., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. A..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei.
Cererea este legal timbrată cu 204 lei taxă judiciară de timbru și 10 lei timbru judiciar.
Reținând că au fost puse concluzii în ședința publică din 31 iulie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 07.08.2013 și ulterior pentru data de 09.08.2013, instanța procedează la judecarea în fond a cauzei.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele.
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2013, sub nr. de dosar_, contestatorul G. T. N. a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor P. a M. A., solicitând instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/14.05.2013 emis de A.F.P. A. – S. colectare și executare silită persoane fizice, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că, în primul rând, actele de executare indicate în conținutul procesului verbal atacat nu i-au fost comunicate contestatorului. Astfel, contestatorul relevă că, în cadrul procesului verbal de sechestru se face mențiune despre titlurile executorii nr. 1/27.01.2012 și nr._/04.12.2012, care nu i-au fost comunicate. De asemenea, se arată că același titlu executoriu cuprinde atât contribuții de asigurări sociale de sănătate, cât și amenzi, fiind cunoscut că în materie contravențională titlul executoriu îl constituie fie procesul verbal de contravenție neatacat în termen, fie hotărârea judecătorească irevocabilă, prin care s-a respins plângerea contravențională împotriva acestuia, conform art. 37 din OG nr. 2/2001. Se mai arată că nici somațiile nr. 1138/27.01.2012 și nr._/04.12.2012, menționate în cuprinsul procesului verbal de sechestru, nu i-au fost comunicate. Așa fiind, față de necomunicarea somațiilor, potrivit art. 145 C. pr. civ., contestatorul apreciază că executarea silită nu era legal începută la data procesului verbal de sechestru, acesta fiind lovit de nulitate. Totodată, întrucât nu i s-au comunicat titlurile executorii indicate în procesul verbal de sechestru, acestea nu produc efecte împotriva sa, conform art. 45 alin. 2 C. pr. fisc., neputând constitui temei pentru aplicarea măsurii sechestrului imobiliar.
În al doilea rând, contestatorul relevă că procesul verbal de sechestru a fost întocmit cu nerespectarea cerințelor expres prevăzute de art. 154 alin. 1 C. pr. fisc., care interzice executarea silită a bunurilor proprietate comună, cât timp acestea nu au fost încă partajate. Or, după cum reiese inclusiv din procesul verbal de sechestru, toate imobilele pentru care se indică un număr de carte funciară sunt bunuri pe care contestatorul le deține în coproprietate, procesul verbal de sechestru fiind lovit astfel de nulitate. Totodată, elementele de individualizare a imobilelor sunt greșit indicate, încălcându-se astfel și art. 152 alin. 1 lit. g) C. pr. fisc. Astfel, în conținutul procesului verbal de sechestru se indică cota de 1/1 în favoarea contestatorului, cu privire la terenurile din extravilanul localității Vinga, numărul topografic menționat în procesul verbal pentru imobilele înscrise în CF A. nr._ este eronat indicat, iar cotele indicate în cadrul actului contestat, pentru imobilele înscrise în CF A. nr._ nu corespund situației din extrasul anexat prezentei. Se mai arată că, dincolo de faptul că nu există niciun criteriu, în baza căruia a fost făcută evaluarea unora din imobilele indicate în actul contestat, pentru acelea în cadrul cărora nu există niciun fel de evaluare, lipsește mențiunea solicitată de art. 152 alin. 1 lit. h) C. pr. civ., că „evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul, deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate”.
Pentru toate acestea, contestatorul solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă disp. art. 172 și urm. C. pr. fisc..
Intimata formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației, ca netemeinică și nelegală, arătând că debitele pentru care s-a început executarea silită reprezintă debite restante la contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și provin din Decizia de impunere nr. 9653/12.08.2011 a Casei de asigurări de sănătate A., prin care contestatorul a fost obligat la plata sumei de 198.988 lei. Această decizie de impunere i-a fost comunicată contestatorului la data de 18.08.2011, existând în acest sens semnătura de primire a acestuia pe confirmarea de primire de la poștă. În temeiul art. 110 alin. 3 C. pr. fisc., decizia de impunere reprezintă titlu de creanță, în temeiul căruia se începe executarea silită. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. 2 C. pr. fisc., se arată cu claritate că titlul de creanță devine titlu executoriu la data când obligația devine scadentă. În aceste condiții, Casa de asigurări de sănătate a început executarea silită a debitului prevăzut în titlul executoriu (decizia de impunere), executare silită care a fost continuată de intimată, prin emiterea somației nr._/04.12.2012.
În ceea ce privește mențiunea conform căreia singurul act de executare silită comunicat contestatorului a fost procesul verbal de sechestru bunuri imobile, intimata învederează că decizia de impunere care a devenit titlu executoriu începând cu data de 20.09.2011, a fost comunicată contestatorului. Pe de altă parte, somația nr._/04.12.2012 a fost comunicată debitorului, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, dar debitorul nu a ridicat-o de la poștă, procedându-se la publicarea somației pe pagina de internet, care reprezintă o modalitate de comunicare a actelor administrative fiscale, prevăzută de Codul de procedură fiscală, atunci când debitorul refuză primirea acestor acte. În aceste condiții, somația a fost comunicată, conform prevederilor art. 44 alin. 3 C. pr. fisc., întocmindu-se anunțul colectiv nr._ din data de 11.12.2012, iar la poziția nr. 593 se regăsește contestatorul, indicat cu nume, prenume, adresă, precum și cu mențiunea că i-a fost comunicată somația.
Se relevă că susținerile contestatorului cu privire la procesul verbal de sechestru nu pot fi luate în considerare, procesul verbal de sechestru fiind legal întocmit, din analiza acestuia se poate observa că au fost vizate doar cotele părți din imobile și anume cele deținute de contestator, arătându-se că deține: cota de 5/8 din apartamentul nr. 55 pentru clădirea din ., . 5/8 din demisolul apartamentului nr. 17 pentru clădirea de la aceeași adresă, cota de ½ și 1/8 din clădirea situată în ., ., .. De asemenea, în ceea ce privesc terenurilor din extravilanul localității Vinga, din analiza adresei nr. 1937/09.04.2013 emisă de organul competent și anume Primăria Vinga, rezultă că reclamantul figurează în evidența fiscală cu 3 suprafețe de teren, în total 55.200 mp, în cota de 1/1.
În ceea ce privește mențiunea referitoare la evaluarea bunurilor, prevăzută de art. 152 C. pr. fisc., intimata învederează că, din simpla lecturare a procesului verbal de sechestru se poate observa că acesta conține mențiunea conform căreia evaluarea se va face înaintea procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu poate evalua bunurile, deoarece ar necesita cunoștințe de specialitate.
Pentru toate acestea intimata solicită respingerea contestației la executare, invocând în drept disp. art. 115 C. pr. civ., art. 145 C. pr. fisc..
Contestatorul, prin răspunsul la întâmpinare, solicită respingerea apărărilor intimatei, arătând că decizia de impunere nr. 9653/12.08.2011 emisă de Casa de asigurări de sănătate A. nu este menționată în procesul verbal de sechestru, deși intimata arată că, potrivit art. 141 alin. 2 C. pr. fisc., are calitatea de titlu executoriu. În consecință, decizia de impunere este singurul act care putea sta la baza executării silite, neexistând niciun temei care să îndreptățească organul fiscal la emiterea altui titlu executoriu, pe baza deciziei de impunere. Între procesul verbal de sechestru și decizia de impunere nu se poate face legătura, din moment ce sumele indicate în cele două acte nu coincid. Mai mult, nu se explică prin întâmpinare cum în titlul executoriu sunt cuprinse și amenzi, deși în materie contravențională titlul executoriu este reprezentat de procesul verbal de contravenție sau de hotărârea judecătorească irevocabilă, prin care s-a respins plângerea contravențională împotriva acestuia.
Contestatorul învederează că dintre cele patru documente la care se face referire în procesul verbal de sechestru (două somații și două titluri executorii), intimata pretinde că i-a comunicat somația nr._/04.12.2012, fără a contesta faptul că nu i-a comunicat celelalte trei acte. În ceea ce privește somația menționată, intimata nu a făcut dovada publicării acesteia pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și a procesului verbal prevăzut de Anexa 1C din Ordinul MFP nr. 94/2006, privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate.
Referitor la relevanța caracterului de bun comun al bunurilor vizate de procesul verbal contestat, contestatorul susține că art. 154 alin. 1 C. pr. fisc. interzice executarea silită a bunurilor proprietate comună, cât încă acestea nu au fost partajate. Prin întâmpinare intimata a arătat că obiectul procesului verbal de sechestru îl constituie doar cotele-părți ale contestatorului, însă o astfel de posibilitate, conform Codului de procedură fiscală nu există, textul menționat permițând executarea silită fiscală doar asupra bunurilor atribuite în urma partajului, nu asupra cotelor debitorului urmărit.
Pentru toate aceste considerente și pentru cele arătate prin contestația inițială, contestatorul solicită admiterea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În probațiune se depun înscrisuri semnate pentru conformitate cu originalul: extras CF (f.4-6),proces verbal de sechestru nr._/14.05.2013,(f.7-8), chitanța taxa jud. de timbru si timbru judiciar(f.9). la solicitarea instanței, intimata a depus la dosar copia dosarului de executare silită (f.29-50).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Împotriva petentului G. T. N., Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor P. A., Administrația Finanțelor P. a M. A. a început executarea silită în baza titlurilor executorii nr.1/27.01.2012 emis de Casa de Asigurări de Sănătate A., pentru suma de 198.988 lei reprezentând contribuție asigurat și nr._/04.12.2012 emis de ANAF, DGFP a Județului A., AFP a M. A., pentru suma de 11.013 lei reprezentând amenzi și contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri. În baza acestor titluri executorii au fost emise de către emitenții titlurilor, somații către contribuabil, în conformitate cu prevederile art.145 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv somația nr.1138/27.01.2012 pentru primul titlu executoriu și nr._/ 04.12.2012 pentru al doilea titlu executoriu. Ca urmare a inițierii executării silite a acestor titluri executorii a fost întocmit procesul verbal de sechestru nr._/14.05.2013, asupra unor bunuri imobile ale debitorului. Debitorul, prin prezenta contestație solicită anularea procesului verbal de sechestru amintit, invocând nelegalitatea sa. Petentul susține ca procesul verbal de sechestru nr. nr._/14.05.2013 a fost primul act de executare silită ce i-a fost comunicat, astfel că nefiindu-i comunicate titlurile executorii și somațiile emise anterior, executarea silită nu este legal începută împotriva sa, orice act efectuat în cadrul executării silite fiind lovit de nulitate.
Instanța constată următoarele: Potrivit art. Art.145 al (1) al OG 92/2003 Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Comunicarea actelor administrative fiscale este reglementată de art.44 al OG 92/2003 astfel: Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. ... (2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Efectele nerespectării procedurii de comunicare către contribuabil sunt stabilite la art.45 Opozabilitatea actului administrativ fiscal:
(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
#M27
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
În speța de față, organul de executare care efectuează executarea silită, emite somațiile nr.1138/27.01.2012 și nr._/ 04.12.2012 prin care solicită debitorului să achite sumele datorate în baza titlurilor executorii nr.1/27.01.2012 respectiv nr._/04.12.2012. Din analiza actelor cuprinse în dosarul execuțional depus de către intimată în cauză, rezultă că nu au fost respectate dispozițiile art.44 din OG 92/2003, în ceea ce privește comunicării acestor somații catre debitor.
Intimata susține că debitorului i-a fost comunicată somația nr._/ 04.12.2012 prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire prin Poșta Română, dar debitorul nu a ridicat-o de la poșta, aceasta returnând corespondența, ulterior, în temeiul art.44 al.2.2 cod Proc.fiscală fiind efectuată procedura de comunicare prin publicitate prin publicarea pe site-ul Ministerului Finanțelor, în cadrul anunțului colectiv nr._/11.12.2012 unde la poziția 593 se regăsește debitorul.
Cu privire la somația nr.1138/27.01.2012, corespunzătoare titlului executoriu nr. 1/27.01.2012, intimata nu contestă afirmațiile debitorului că această somație nu a fost comunicată.
În primul rând instanța observă că, la dosarul cauzei, în cadrul dosarului execuțional depus de către intimată, la fila 30, există o recipisă poștală de confirmare a primirii corespondenței pe numele petentului, având data emiterii 13.12.2012, returnată de către Oficiul poștal la data de 28.12.2012. În primul rând această recipisă nu conține nici o mențiune cu privire la conținutul corespondenței, putându- se deduce prin compararea datelor că ar putea fi somația în cauză, emisă în data de 04.12.2012. Deasemenea, anunțul colectiv nr._/11.12.2012 (f.42),unde la poziția 593 se regăsește debitorul, publicat pe situ-ul Ministerului Finanțelor, este întocmit în data de 11.12.2012, deci anterior expedierii somației către debitor prin scrisoarea recomandată arătată de către intimată, care poartă data de 13.12.2013, deși art. 44 al.2.2 al OG 92/2003, condiționează efectuarea demersurilor pentru comunicarea întâi prin scrisoare recomandată sau alt mijloc de comunicare directă și personală cu debitorul, și doar dacă acest lucru se dovedește imposibil, se apelează la procedura de comunicare prin publicitate. Efectuând întâi comunicarea prin publicitate, prin emiterea anunțului colectiv în data de 11.12.2012, și ulterior expediind scrisoarea recomandată în data de 13.12.2012, intimata a încălcat prevederile exprese ale OG 92/2003.
În al doilea rând, instanța observă că intimata nu face dovada comunicării somației nr.1138/27.01.2012, corespunzătoare titlului executoriu nr. 1/27.01.2012, către debitor, nici prin scrisoare recomandată, nici prin publicitate, necontestând în nici un fel susținerea acestuia că respectiva somație nu i-a fost comunicată.
În acest fel, se constată că procedura de comunicare a celor două somații nu a fost respectată, fapt care atrage aplicarea prevederilor art.45 ale OG 92/2003, respectiv inopozabilitatea și lipsirea de orice efecte juridice față de debitor a somațiilor nr.1138/27.01.2012 și nr._/ 04.12.2012.
În consecință, văzând prevederile art.145 al (1) al OG 92/2003 Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu, continuarea formelor executării silite fiind condiționată de trecerea unui termen de 15 zile de la data comunicării somației, termen în care debitorul are timp să stingă de bunăvoie debitul, instanța constată că în speță, efectuarea oricăror forme de executare silită nu poate avea loc decât după trecerea unui termen de 15 zile de la data când debitorului îi vor fi comunicate în mod legal, somațiile nr.1138/27.01.2012 și nr._/ 04.12.2012. Orice act de executare silită îndeplinit înaintea acestui termen încalcă regulile de procedură privind executarea silită și urmează a fi anulat, implicit înființarea sechestrului asupra bunurilor debitorului prin procesul verbal de sechestru nr._/14.05.2013.
Cât privește celalalt aspect de nelegalitate invocat de către debitor referitor la procesul verbal de sechestru nr._/14.05.2013, respectiv sechestrul unor bunuri pe care le deține în coproprietate, instanța consideră că din acest punct de vedere, intimata a respectat dispozițiile legale, înființând sechestrul asupra bunurilor mobile asupra cotei de proprietate deținută de către debitor, și nu asupra imobilului, urmând ca după efectuarea partajului, să fie executate silit bunurile atribuite debitorului sau eventuala sultă, în conformitate cu prevederile ar.145 al.1 C proc.fiscală.(procesul verbal nr._/14.05.2013- f14,15).
În consecință instanța va dispune admite contestația la executare formulată de contestatorul G. T. N. și va anula procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/14.05.2013 emis de Administrația Finanțelor P. a M. A.-S. de colectare și executare silită persoane fizice.
Cu privire la cheltuielile de judecată, conform art. 451 și art. 453 C.proc.civ, instanța va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 199 lei constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. T. N., cu domiciliul în A., ., ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. A.-S. de colectare și executare silită persoane fizice cu sediul în A., ., jud.A..
Anulează procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/14.05.2013 emis de Administrația Finanțelor P. a M. A.-S. de colectare și executare silită persoane fizice.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 199 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 09.08.2013.
Președinte Grefier
C. E. F. N. B.
Red./tehn./CEF/NB/05.09.2013
4 ex./2 . comunică cu:
- contestatorul G. T. N., cu domiciliul în A., ., .
- intimata Administrația Finanțelor P. a M. A., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4943/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4925/2013. Judecătoria... → |
|---|
