Contestaţie la executare. Sentința nr. 5204/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5204/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 5204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5204
Ședința publică din 11 septembrie 2013
Președinte: C. H.
Grefier: P. S.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de M. A., în contradictoriu cu intimatul J. O. R..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorului, consilier juridic B. L. și reprezentantul intimatului, avocat Alb S. din Baroul A., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 29 și art. 30 din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depusă prin serviciul registru la data de 09.09.2013 copia dosarului de executare nr. 233/2013 a B. B. L. M..
Reprezentanta contestatorului depune la dosar delegație și învederează că menține excepția invocată prin contestație.
Instanța arată că momentul curgerii prescripției se determină după criteriile prevăzute de art.1 din OUG nr.71/2009, față de care termenul de prescripție nu s-a împlinit, astfel că excepția prescripției dreptului la executarea urmează a o respinge.
Reprezentanta intimatului depune la dosar extras Portal Judecătoria A. privind un dosar similar soluționat la această instanță.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației, să se constate nelegalitatea actelor, apreciind că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației și menținerea actelor de executare, pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare; solicită să se aibă în vedere dosarul nr._ . Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A. la data de 16.07.2013, contestatorul I. T. de M. A., în contradictoriu cu intimatul J. O. R. a solicitat anularea somației și a încheierii din 04.07.2013 din dosarul execuțional nr.233/2013 al Biroului executorului judecătoresc B. L. M., solicitând să se constate prescripția dreptului de a cere executarea silită, anularea actelor de executare ca fiind nelegale și nejustificate și anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În motivarea contestației se arată că, în baza sentinței civile nr.474/2008 a Tribunalului A., contestatorul a fost obligat să plătească intimatului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04._08, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale acestuia.
Sentința civilă nr.474/2008 a fost recurată și a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 76/2009 a Curții de Apel Timișoara.
În baza acestui titlu executoriu, intimații au solicitat Inspectoratului T. de M., prin B. B. L. M. să se conformeze dispozitivului sentinței civile nr. 474/2008, iar executorul judecătoresc, doar în baza solicitării reclamanților a emis către I. T. de M. somația și procesul-verbal aferent dosarului de executare nr.233/2013.
Contestatorul a invocat excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, conform art.705 Cod procedură civilă, cu motivarea că decizia nr. 76 a Curții de Apel Timișoara a fost obținută de către creditor în data de 22.01.2009, iar somația executorului judecătoresc a fost emisă în data de 04.07.2013, fiind astfel, la momentul emiterii somației împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
Față de actele de executare îndeplinite de B. B. L. M., contestatorul a solicitat să se constate nelegalitatea acestora, având în vedere că la baza emiterii somației și a procesului-verbal nu se regăsește un titlu executoriu, raportat la prevederile art.628 alin.1 Cod procedură civilă. Instanța a recunoscut doar existența drepturilor intimatului, dar nu le-a acordat și câtimea aferentă și nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este posibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu.
Un al doilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de B. B. L. M. este legal de faptul că în cadrul titlului executoriu nu se regăsește niciun element identificabil de natură a duce la executarea lui. Mențiunile ce pot fi completate în carnetul de muncă sunt guvernate de principiile statuate în Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă și ale Ordinului 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă.
Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet privind activitatea desfășurată vor cuprinde denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raporturilor de muncă, precum și precizarea modului de încadrare, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale în baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă. De asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensie.
Totodată, în normele de aplicare a Decretului 92/1976 se menționează că în coloana 6 a carnetului de muncă se înscrie retribuția tarifară de încadrare așa cum rezultă din actul organului competent care a stabilit aceasta.
Este evident astfel că prevederile sentinței civile nr. 474/2008 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute.
Un al treilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de B. B. L. M. este legat de onorariul pe care și-l atribuie prin procesul-verbal care nu se justifică, întrucât pentru acesta nu a depus niciun efort în executarea silită a titlului executoriu, încălcând în acest fel prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
I. T. de M. s-ar fi conformat dispozitivului deciziei nr. 76/2009 fără a fi necesară intervenția unui executor judecătoresc, în cazul în care în cuprinsul acesteia s-ar fi regăsit cuantificarea sumelor respective sau măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate, precum și modalitățile concrete de punere în aplicare a celor menținute în cadrul sentinței de fond.
Contestatorul a solicitat și anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, dată fără îndeplinirea condițiilor legale, apreciind că instanța ar fi trebuit să observe faptul că nu este îndeplinită una dintre cerințele încuviințării executării silite, respectiv ca acea cerere să conțină la bază un titlu cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța de încuviințare limitându-se a încuviința acea încuviințare în limita a 5% dintr-o sumă care nu a fost și nu este cuantificată.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.628, art.662, art.705-706, art.711 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În probațiune contestatorul a depus: somația emisă la data de 04.07.2013 în dosar execuțional nr.233/_ al B. B. L. M., încheiere din 04.07.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare, sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, decizia civilă nr.76/22.01.2009 a Curții de Apel Timișoara, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită nr.4322/03.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., adresa Inspecției Muncii nr.1066/DE/29.10.2012, Adresa Mincisterului Muncii_/22.11.2012.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a contestației la executare și a solicitat înlăturarea apărării privind prescripția dreptului la executarea silită.
Învederează că încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită nr.4322/03.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., respectă dispozițiile legale și nu există motive de anulare a acesteia
Conform dispozițiilor art.1 alin.1 din OUG nr.71/2009 plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: în anul 2012 în cuantum de 5% din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10%, în 2014 și 2015 câte 25%, iar în 2016 diferența de 35% din valoarea titlului executoriu.
Dispozițiile art.1 alin.2 din același act normativ prevăd expres că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită se suspendă de drept, caz în care în mod evident intimații erau în imposibilitatea de a pune în mișcare în perioada 2009-2012 orice procedură de executare silită.
Potrivit art.705 Cod procedură civilă termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, ori potrivit prevederilor OUG nr.71/2009 în perioada anilor 2009-2012 acest drept a fost suspendat, iar potrivit art. 407 alin.1 pct.2, cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege. Modificările ulterioare ale OUG nr.71/2009, anual, au menținut această interdicție de a porni executarea silită.
Curtea Constituțională prin numeroase decizii pronunțate în materia OUG 71/2009 a statuat că dispozițiile acestui act normativ sunt constituționale, respectiv că plata drepturilor salariale se poate face doar eșalonat pe perioada anilor 2012-2016.
Pe de altă parte, intimatul a arătat că instanța de încuviințare a avut în vedere dispozițiile OUG 71/2009, a verificat prescripția dreptului de a cere executarea silită și a constatat că executarea este în termen, motiv pentru care a admis cererea de executare și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Intimatul susține că dacă hotărârile judecătorești care au stat la baza cererii de executare silită nu constituiau titlu executoriu, respectiv nu îndeplineau dispozițiile legale, instanța nu încuviința executarea silită.
Nu este fondată argumentația contestatorului, respectiv creanța născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu, respectiv că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. cuprinde o creanță certă, întrucât instanța obligă ITM la plata sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cuprinse între 01.04._08; lichidă, întrucât plata sumelor este determinată cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite, conform art.662 alin.3 Cod procedură civilă; exigibilă, întrucât este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadență.
De asemenea, intimatul arată că nu este reală nici susținerea că prevederile sentinței civile nr. 474/2008 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute, întrucât acestea au putut fi identificate.
Intimatul a solicitat și înlăturarea afirmației contestatorului că titlul executoriu nu cuprinde niciun criteriu pentru cuantificarea drepturilor acordate și să se aibă în vedere că în această situație criteriul primordial este salariul de bază pe perioada aprilie 2004 – august 2008 la care, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, era obligatoriu a se calcula suplimentul postului și a treptei de salarizare.
Prin contestația la executare contestatorul recunoaște posibilitatea debitorului (instituția publică angajatoare) de a stabili el însuși întinderea și aplicarea titlului executoriu.
În opinia intimatului menționarea în dispozitiv a unei creanțe determinabile nu duce la imposibilitatea executării obligației, chiar dacă nu este precizat cuantumul acesteia, astfel că argumentele invocate de contestator sunt „pur teoretice”, întrucât calculul se poate realiza de către contabilitate.
Intimatul invocă și jurisprudența CEDO, care a statuat că ,, dreptul de acces la justiție, garantat de art.6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatori care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți’’ (S. P. împotriva României 2005).
Intimatul a solicitat a se avea în vedere și faptul că Ministerul Muncii, prin adresa nr._/20.11.2012 a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici.
Agenția Județeană pentru plăți și inspecție socială A., în subordinea Ministerului Muncii, a achitat în luna decembrie 2012 sumele aferente acestor suplimente în cuantum de 5% pe o hotărâre judecătorească identică (decizia nr. 688/2009) cu cea în cauză, sume care reprezintă o parte din creanța totală calculată la câte 25% pentru fiecare din suplimente.
În plus, prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară se confirmă suma solicitată de intimat, precum și procentele acordate în cuantum de 25% pentru fiecare supliment.
Față de mențiunile de nelegalitate al actelor de executare cu privire la mențiunile privind completarea carnetului de muncă, intimatul solicită respingerea acestora, întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, fiind abrogate dispozițiile D. 92/1796 și ale Ordinului 136/1976, iar prin cererea de executare nu a solicitat completarea carnetului de muncă.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, intimatul apreciază că acesta a fost calculat în condițiile stabilite de lege.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele NCPC și ale celorlalte acte normative, iar în probațiune a depus extrase de pe portalul instanței și, în copie, adresa nr.1/2013 a Sindicatului Național al funcționarilor Publici, Grupa Sindicală ITM A., decizia civilă nr. 688/05.05.2009 a Curții de Apel Timișoara, buget de venituri și lista cuprinzând suplimentul postului respectiv suplimentul pentru treapta salarizare în cuantum de 25% fiecare din salariul de bază, calculate pentru perioada 01.04._09 actualizate cu indicele prețurilor de consum la 30.04.2013.
Prin răspuns la întâmpinare contestatorul a susținut excepția prescripției dreptului la a cere executarea silită, creditorul obținând titlul executoriu prin decizia nr. 76/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, iar somația a fost emisă de executorul judecătoresc la data de 04.07.2013.
Cu privire la inadmisibilitatea cererilor, contestatorul învederează că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar prin sentința civilă nr. 474/2009 pronunțată de Tribunalul A. s-a recunoscut doar existența dreptului intimatului, însă nu i s-a acordat câtimea aferentă și nici nu s-a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, creanța astfel născută neîndeplinind criteriile cerute de lege. Prin decizia nr. 20/21.09.2009 a ÎCCJ, s-a stabilit că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare, se poate vorbide intenția legiuitorului de a acorda funcționarilor publici două drepturi de natură salarială, astfel că în această situație, rămân doar drepturi „ virtuale”.
În concluzie, titlul executoriu ce face obiectul prezentei executări silite nu cuprinde suma la care ITM A. urmează a fi obligată, iar existența unui calcul pe care acesta nu îl recunoaște și pe care îl contestă, în mod evident, nu poate fi pus în executare.
Consideră în continuare că încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a fost dată fără îndepinirea condițiilor legale, motiv pentru care menține solicitarea de anulare a acesteia.
La dosar s-a depus și copia dosarului execuțional nr. 450/2012 al B. B. L. M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În conformitate cu art.248 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită instanța s-a pronunțat motivat, anterior acordării cuvântului în dezbateri, excepția fiind respinsă.
Referitor la fondul contestației se va reține că prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.76/2009 a Curții de Apel Timișoara, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului sumele reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cuprinse între 01.04._08, la actualizarea acestor sume cu rata inflației și la înscrierea respectivelor drepturi în carnetul de muncă.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu intimatul a pornit executarea silită împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr. 233/2013 al B. B. L. M..
Prin primul motiv al contestației la executare se solicită anularea executării silite pe considerentul că nu este certă lichidă și exigibilă creanța, întrucât în cuprinsul sentinței civile nu este indicat cuantumul sporurilor sau modalitatea de calcul a acestora.
În ceea ce privește motivele invocate de contestator privind lipsa unui titlu executoriu, lipsa unei creanțe certe, lichide, exigibile, instanța reține că în cauză există un titlu executoriu – sentința civilă sentința civilă nr.474/2008 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._, care, raportat la obiectul litigiului – este executorie potrivit art. 22 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ („Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii”),sens în care a și fost învestită cu formulă executorie.
Potrivit art.711 alin.1 Noul Cod de procedură civilă se poate face contestație la executare împotriva executării silite propriu-zise, la alin.2 al aceluiași articol reglementându-se o acțiune cu finalitate diferită, respectiv contestația la titlu. Contestația la executare propriu-zisă, reprezintă un instrument pus la dispoziția debitorului, creditorului sau terților vătămați prin care aceștia pot obține modificarea sau anularea actelor de executare ori a executării efectuate nu nerespectarea prevederilor legale.
Contestația la titlu poate fi formulată atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Scopul acesteia nu este de a anula actele de executare, ci de a stabili limitele în care trebuie să se desfășoare executarea silită.
Așadar în situația în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar este îndreptățită să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare, fără ca anterior să obțină lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În cazul de față, fără a formula un petit în sensul investirii instanței cu o contestație la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare, ori nu aceasta a fost soluția avută în vedere de legiuitor prin reglementarea celor două tipuri de contestație la executare, astfel că primul motiv va fi respins ca neîntemeiat.
Referitor la cuantumul creanței pentru care s-a început executarea silită, acesta este cert, deoarece rezultă din titlul executoriu, și exigibil – potrivit art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr.71/2009. Pe baza criteriilor stabilite de instanță în titlul executoriu, drepturile salariale cuvenite intimatului J. O. R. au fost calculate de către expertul contabil S. G., la data de 30.04.2013 – fiind cuprinse în lista privind suplimentul postului respectiv suplimentul pentru treapta salarizare în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, calculate pe perioada 01.04._08, actualizate cu indicele de inflație la data de 30.04.2013 (fila 48, dosarul instanței și 10 dosar execuțional).
În acest context, intimatul a solicitat executarea silită pentru suma de 4734 lei, reprezentând 5% din creanța ce totalizează suma de_ lei, pe care intimata o are față de contestator, executarea silită fiind încuviințată în mod temeinic și legal, prin încheierea nr.4322/03.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., prin care s-a încuviințat executarea a 5% din suma datorată în baza titlului executoriu.
Încheierea de încuviințare a executării silite s-a dat cu respectarea dispozițiilor legale, nicio cerință prevăzută de art.665 Cod procedură civilă raportat la art.1 din OUG nr.71/2009 nefiind omisă, astfel încât solicitarea intimatului de a fi anulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța va respinge și cel de al doilea motiv de contestație privind efectuarea completărilor în carnetul de muncă având în vedere că prin cererea de executare nu s-a solicitat completarea carnetului de muncă, acest lucru nemaifiind necesar întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, fiind abrogate dispozițiile D. 92/1796 și ale Ordinului 136/1976.
Referitor la critica adusă executării silite pe motiv că onorariul executorului nu ar fi fost calculat corespunzător, instanța contată că onorariul de 500 lei + TVA, raportat la valoarea creanței de recuperat de_ lei, se înscrie între limita minimă și maximă stabilită în Anexa 1 pct. 3 lit. d) din Ordinul MJ nr. 2550/2006, astfel că se vor respinge criticele formulate.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.711 Cod procedură civilă, contestația la executare va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. T. DE M. A., CUI_, cu sediul în A., .-13, jud. A. în contradictoriu cu intimatul J. O. R., CNP_, cu domiciliul în A., ., . și domiciliul procesual ales în A., ..14-16, ., la sediul Cabinetului de avocat ,,Alb S.’’.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
C. H. P. S.
Red/dact/CH/PS
4 ex/2 .
Se comunică: - contestatorului I. T. DE M. A., CUI_ - în A., .-13, jud. A.
- intimatului J. O. R. - la domiciliul procesual ales în A., ..14-16, ., la sediul Cabinetului de avocat ,,Alb S.’’.
În temeiul art.719 alin.4 din noul Cod de procedură civilă, după rămânerea definitivă, hotărârea va fi comunicată Biroului executorului judecătoresc ,,B. L. M.’’
| ← Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 5632/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4943/2013. Judecătoria... → |
|---|
