Contestaţie la executare. Sentința nr. 3010/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3010/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3010/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3010
Ședința publică din 18 iunie 2014
Președinte: D. L. C.
Grefier: C. N.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. TIMIȘOARA reprezentantă de ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. A JUDETULUI A. în contradictoriu cu intimata . împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 233/2014 B. C. G..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei cj P. B. și reprezentantul intimatei av. C. M. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială, în original acordată de contestator pentru prezenta cauză.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar răspunsul dat intimatei la data de 20.05.2014.
Instanța se va pronunța asupra excepțiilor invocate o dată cu fondul cauzei.
Instanța pune în vedere contestatoarei de a indica dacă marfa solicitată de intimată există sau a fost vândută.
Reprezentanta contestatoarei arată că marfa nu mai există. Arată deasemenea că trebuie respectată procedura legală, neexistând din partea sa un refuz de plată.
Instanța pune în discuție dacă există posibilitatea de a se încheia prezentul litigiu pe cale amiabilă, respectiv de a se încheia o tranzacție.
Reprezentantul intimatei arată că nu are disponibilitate în acest sens.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea excepțiilor invocate, admiterea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației, precum și respingerea excepțiilor invocate de către contestatoare fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. TIMIȘOARA reprezentantă de ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. A JUDETULUI A. și înregistrată la această instanță la data de 26.03.2014 în contradictoriu cu intimata . împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 233/ex/2014 B. C. G. s-a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită și excepția prematurității declanșării procedurii de executare silită cu consecința anulării somației și a actelor de executare emise de Birou executor Judecătoresc C. G. în dosarul execuțional 233/2014.
S-a mai solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de executare silită urmare a măsurilor de executare și anularea încheierii privind cheltuielile de executare silită din 21.02.2014. De asemenea s-a solicitat și anularea încheierii de încuviințare a executării silite 2218/3.03.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
S-a arătat că în fapt prin somația emisă în data de 7.03.2014 în dosarul execuțional s-a solicitat plata de către intimată a sumei de_,44 lei din care_,44 lei reprezentând contravaloarea fructelor, plata sumei de 3600 lei cheltuieli de judecată și 5803 lei reprezentând onorariu executare și cheltuieli de executare silită, executare ce a fost începută în baza sentinței civile_/9.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia civilă 1376/R/CA/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Contestatoarea a arătat că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este data când se naște dreptul de a cere restituirea sumelor respectiv de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile_/9.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia civilă 1376/R/CA/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor.
S-a arătat că avându-se în vedere faptul că somația a fost înregistrată la data de 11.03.2014 cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 9 al. 5 din HG 731/2007 s-a solicitat admiterea excepției.
Contestatoarea a invocat și excepția prematurității. Cu privire la excepția prematurității declanșării procedurii de executare silită, s-a solicitat anularea somației și a încheierii din 7.03.2014 emise de Birou Executor Judecătoresc C. G. în dosarul execuțional 233/2014.
S-a mai arătat că executarea silită este prematură și inadmisibilă.
Contestatoarea a arătat că prin hotărârile judecătorești ante-menționate s-a dispus anularea măsurii confiscării cantității nete de_ kg legume, fructe dispusă prin procesul verbal . nr._/16.03.2010 și s-a dispus restituirea acestora, în genul și cantitatea specificată în procesul verbal către petentă ori contravaloarea lor.
Întrucât bunurile erau perisabile s-a trecut la valorificarea acestora, astfel nu mai este posibilă restituirea acestora în natură. În aceste condiții în conformitate cu prevederile art. 40 din HG731/2007 contestatorul avea obligația ca după rămânerea irevocabilă a hotărârilor judecătorești de anulare a confiscării bunurilor să se formuleze o cerere de restituire a mărfurilor.
S-a arătat că cererea de restituire trebuie să fie însoțită de hotărârile judecătorești și de un certificat de atestare fiscală că societatea nu are datorii la bugetul de stat, situație în care după verificarea documentației s-ar fi restituit benevol contravaloarea bunurilor solicitate.
S-a mai arătat că executorul judecătoresc în mod nelegal, încălcând flagrant prevederile art. 2 din OG 22/2002 a trecut la executarea silită a contestatoarei. Somația emisă în dosarul execuțional 233/2014 nu poate fi asimilată cu somația de plată prevăzută la art. 2 din OG 22/2002, aceasta din urmă având rolul de punere în întârziere a debitorului.
D. după ce au trecut 6 luni de la momentul solicitării efectuării plății creditorul va solicita executorului judecătoresc începerea executării silite în temeiul Cod de Procedura Civilă. Astfel că încheierea din 7.03.2014 și somația au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Contestatoarea a mai arătat că la momentul pronunțării încheierii de încuviințare silită dreptul de a cere executarea silită era prescris. De asemenea s-a arătat că executorul judecătoresc nu a justificat cheltuielile indicate în ceea ce privește onorariul de avocat și cel de executor.
În drept s-au invocat prevederile art. 705, art. 706, art. 711 și art. 714 Cod de Procedura Civilă.
În probațiune s-au depus înscrisuri probatorii.
La data de 24.04.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită s-a solicitat respingerea acestei excepții ca fiind neîntemeiată.
S-a arătat că prevederile art. 9 al. 5 din HG 731/2007 nu sunt aplicabile întrucât se referă la bunuri mobile, aflate la organele de valorificare sau la deținător pentru care s-a dispus restituirea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și care nu au fost ridicate de proprietar sau de persoana îndreptățită în termen de 1 an.
Intimata a arătat că prin cererea de executare silită a solicitat contravaloarea bunurilor confiscate prin procesul verbal . nr._/16.03.2010 întrucât aceste bunuri au fost valorificate imediat după confiscare conform art. 6 al. 6 din OUG 14/2007. Aceste bunuri la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârilor judecătorești de restituire nu se mai aflau la organele de valorificare pentru a putea solicita restituirea lor. De asemenea s-a arătat că contestatoarea a interpretat greșit dispozițiile legale invocate în susținerea excepției, respectiv art. 9 al. 5 din HG 731/2007, apreciind că termenul de 1 an curge de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr._/9.12.2011 irevocabilă prin decizia civilă nr. 1376/R/CA/26.11.2012 prin care s-a dispus restituirea bunurilor.
Intimata a mai arătat că termenul de 1 an curge de la data comunicării notificării emise de organul de valorificare sau de deținătorul proprietarului, ori intimatei nu i-a fost comunicată nici o notificare în vederea restituirii bunurilor.
Intimata a mai arătat că a formulat și depus cerere de restituire a contravalorii bunurilor confiscate dar până în prezent nu a primit nici un răspuns, astfel că excepția prematurității e nefondată.
De asemenea susținerea contestatoarei că executorul judecătoresc în mod nelegal a trecut la executarea silită încălcând prevederile art. 2 din OG 22/2002 este nefondată.
S-a arătat că contestatoarea în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea ca reprezentantă a autorității statului de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Sentința a devenit executorie la data de 26.11.2012 și între acest moment și data formulării cererii de executare silită nu a existat nici un demers pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea s-a arătat că încheierea privind cheltuielile de executare silită este în legalitate, sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin procesul verbal ce constituie titlu executoriu. Sumele plătite cu titlu de onorar pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și onorariul executorului nu poate depăși un plafon determinat raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
La data de 20.05.2014 contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că își menține contestația la executare astfel cum a fost formulată.
Examinînd executarea silită contestată, din dosarul execuțional nr. 233/2014 B. C. G., în limitele investirii făcute, instanța reține:
În fapt, . a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr._/16.03.2010 de către Garda Financiară A. .
., în calitate de parte vătămată, a formulat plîngere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ /16.03.2010.
Prin sentința civilă nr._/9.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1376/R/CA/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis plîngerea intimatei și s-a anulat măsura confiscării cantității nete de_ kg fructe și legume, măsură dispusă prin procesul verbal . nr._/16.03.2010 de către Garda Financiară A.. S-a dispus de către instanță restituirea bunurilor confiscate în genul și cantitatea specificate în procesul verbal de către petentă sau a contravalorii lor.
La data de 20.02.2014 contestatoarea . a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/9.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1376/R/CA/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, format fiind în aceste sens dosarul execuțional litigios nr. 233/2014 al B. C. G., în care a fost încuviințată executarea silită de Judecătoria A. prin Încheierea 2218/03.03.2014 în dosarul_ .
În cauză a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 6 alin 6 raportat la art. 3 alin. (2)din OG 14/2007 în sensul că fiind bunuri de consum alimentar cu grad ridicat de perisabilitate care, prin trecerea timpului, pierd din valoare, s-au valorificat de îndată, motiv pentru care la acest moment nu pot fi restituite în natură contestatoarei.
Raportînd starea de fapt decelată, la dispozițiile legale, instanța constată că acțiune este neîntemeiat formulată.
(1) Contestatoarea se prevalează de dispozițiile art. 9 alin 5 din HG 731/2007 care cu raportare la dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) vizează bunurile mobile găsite de persoane fizice și deopotrivă bunurile mobile părăsite în incinta punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat sau în apropierea acestora, precum și cele găsite în apropierea incintei acestora, în zona frontierei de stat.
În speță nu sînt incidente aceste dispoziții legale pentru că fructele și legumele ce au fost confiscate prin procesul verbal . nr._/16.03.2010 de către Garda Financiară A. nu sînt bunurile mobile găsite de persoane fizice sau bunuri mobile părăsite în incinta punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat sau în apropierea acestora sau găsite în apropierea incintei acestora, în zona frontierei de stat.
De altfel fructele și legumele ce au fost confiscate prin procesul verbal . nr._/16.03.2010 de către Garda Financiară A. nu intră, din punct de vedere legal nici în categoria bunurilor confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului în temeiul legii, al hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau al deciziilor organelor împuternicite să dispună confiscarea, întrucît art.1 lit a din HG 731/2007 lămurește ( în același sens cu dispozițiile art.3 alin 2 din OG 14/2007) că sînt „bunuri confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului în temeiul legii, al hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau al deciziilor organelor împuternicite să dispună confiscarea, dacă deciziile, respectiv procesele-verbale sau alte acte prin care s-a dispus confiscarea, nu au fost contestate în termenul legal sau au fost contestate și contestația a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabil; ori în speță procesul verbal . nr._/16.03.2010 a fost contestat în instanță, prin sentința civilă nr._/9.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1376/R/CA/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor fiind chiar admisă plîngerea și dispusă restituirea bunurilor confiscate.
(2) În cauză contestatoarea se apără prin aceea că intimata, nu a inițiat procedura de restituire a bunurilor și că nu s-a prezentat efectiv, în termen de un an de la data rămînerii irevocabile a sentinței civile nr._/9.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ – respectiv un an de la data de 26.11.2012 – pentru a obține bunurile înapoi.
Pretenția contestatoarei nu are bază legală.
Potrivit art.3 alin (3) din OG 14/2007 bunurile mobile aflate la organele de valorificare sau la deținător, pentru care s-a dispus restituirea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau prin ordonanța procurorului, se restituie proprietarului sau persoanei îndreptățite specificat fiind de legiuitor că în cazul bunurilor ridicate cu ocazia constatării și sancționării contravențiilor pe bază de proces-verbal, pentru care s-a dispus restituirea, eventualele cheltuieli de restituire sunt în sarcina organelor care au dispus măsura confiscării.
Potrivit art.3 alin (4) din OG 14/2007 în vederea restituirii bunurilor menționate la alin. (3), organul de valorificare sau, după caz, deținătorul trebuie să procedeze la notificarea proprietarului sau a persoanei îndreptățite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Potrivit art.3 alin (4) din OG 14/2007 hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau ordonanța procurorului prin care s-a dispus restituirea bunurilor se comunică de îndată deținătorului, în vederea notificării proprietarului sau persoanei îndreptățite.
Potrivit art.3 alin (7) din OG 14/2007 bunurile menționate la alin. (3) din OG 14/2007 se consideră abandonate dacă proprietarul sau persoana îndreptățită nu se prezintă pentru a le ridica în termen de 3 luni de la data la care a fost notificată de către deținător.
Probațiunea prezentată instanței spre examinare, vădește că în cauză, nu s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, respectiv sentința civilă nr._/9.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1376/R/CA/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor nu a fost comunicată de îndată deținătorului fructelor și legumelor confiscate prin procesul verbal . nr._/16.03.2010, pentru ca acesta din urmă să notifice proprietarul, respectiv pe intimata din cauză, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire că aceasta din urmă este îndreptățită la restituire.
Precum se apără intimata, doar dacă, după notificarea sa – a intimatei aceasta din urmă nu s-ar fi prezentat pe durata a trei luni (nu un an cum pretinde contestatoarea cu raportare la art. 9 al. 5 din HG 731/2007) - care ar fi început să curgă de la data comunicării efective a notificării – s-ar fi putut invoca, întemeiat, prescripția specială, a dreptului intimatei de a cere restituirea.
În absența, amintitei notificării, împotriva intimatei curge, doar termenul de prescripție de drept comun, termen în care intimata a înțeles de altfel, să inițieze executarea silită a contestatoarei.
În raport cu aceste constatări instanța va respinge ca fiind neîntemeiat invocată excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită și excepția prematurității declanșării executării silite pentru lipsa formulării cererii de restituire.
(3) În cauză contestatoarea s-a mai apărat prin aceea că instituție publică fiind, în cauză în mod nelegal s-au transgresat față de ea dispozițiile OG 22/2002 care o protejează, respectiv nu a beneficiat de păsuirea legală de 6 luni prevăzută de actul normativ amintit.
Și aceste apărări ale contestatoarei sînt fără fundament legal.
Se reține de către instanță, în primul rînd că dispozițiile OG 22/2002 nu sînt incidente în speță întrucît sumele de bani care trebuie restituite intimatei, există, fiind conservate în urma valorificării bunurilor, potrivit art.36 și următorii din HG 731/2007
Pe de alte parte, chiar dacă s-ar considera printr-o interpretare excesiv de permisivă că dispozițiile OG 22/2002 se aplică în speță, tot nu s-ar putea reține că există temei pentru anularea executării silite litigioase, întrucît așa cum s-a apărat și intimata, în absența altor acte de executare, somația adresată contestatoarei la 07.03.2014 se asimilează cu somația prevăzută de art. 2 din OG 22/2002.
(4) În ceea ce privește cererea contestatoarei de anulare a Încheierii de încuviințare silită - Încheierea 2218/03.03.2014 în dosarul_ – instanța, ca o consecință a neconstatării vreunui motiv de nelegalitate al executării silite ce se derulează în dosarul execuțional nr. 233/2014 B. C. G., reține că este neîntemeiat formulată. Cererea se va respinge ca atare.
(5) Referitor la critica adusă executării silite pe motiv că executorul nu ar fi justificat cheltuielile de executare instanța reține că este neîntemeiată de vreme ce există Încheierea executorului judecătoresc din data de 21.02.2014.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate instanța va respinge contestația la executare formulată.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara .. 9B jud. T. reprezentantă de ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. A JUDETULUI A. cu sediul ales în . – 79, jud. A., Cod fiscal_ în contradictoriu cu intimata . cu sediul în Timișoara ., jud. T. ORC A. J_ C. RO_ și sediul ales Cabinet de Av. C. M. I. din A., . nr. 5 – 7, ., împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 233/2014 B. C. G.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2014.
Președinte Grefier
D. L. C. C. N.
Red. DLC/CN/16.07.2014/7 ex./5 . . R. A FINANȚELOR P. TIMIȘOARA - Timișoara .. 9B jud. T. - ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. A JUDETULUI A. – A., . – 79, jud. A.
-. - Timișoara ., jud. T.
- - la Cabinet de Av. C. M. I. din A., . nr. 5 – 7, .
1 ex din prezenta definitivă se va comunica cu B. C. G.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 912/2014. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 2944/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
