Contestaţie la executare. Sentința nr. 799/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 799/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 799/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 799
Ședința publică din 19 februarie 2014
Președinte: C. B.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor P. A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei, avocat L. A. în substituirea avocat M. G., ambele din Baroul A., și reprezentantul intimatei, consilier juridic F. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu 1.000 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța se constată competentă sub aspect general, material și teritorial, potrivit art. 131 raportat la art. 650 și 713 Cod procedură civilă.
Reprezentanții părților depun delegații de reprezentare juridică, iar instanța, văzând că nu sunt alte cereri, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentanta contestatoarei pune concluzii de admitere a contestației, astfel cum a fost formulată și pentru motivele arătate pe larg în cerere, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației pentru motivele expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /17.12.2013, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor P. A., a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5/26.11.2013 emisă de intimată asupra conturilor bancare deschise la Raiffeisen Bank.
În esență, în motivarea cererii, contestatoarea arată că, potrivit dispozițiilor legale, pentru a se justifica instituirea măsurii asigurătorii, organul de control trebuie să dețină convingerea că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, pericol ce trebuie analizat prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare, de istoria comportamentului fiscal al societății, astfel cum rezultă din prevederile pct. 5.1.1 și 5.6 lit. f) din Ordinul nr. 2605/2010 emis de ANAF. În schimb, în motivarea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii, luarea acestei măsuri este justificată pe considerente ce nu conduc la stabilirea existenței pericolului de sustragere, singura justificare fiind aceea că au fost stabilite sume suplimentare de plată, fără a se menționa dacă societatea s-a sustras de la plata obligațiilor legale de plată a TVA-ului sau impozitului pe profit.
În drept, invocă prevederile art. 172 din OG nr. 92/2003.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea contestației, arătând, pe de-o parte, că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii poate fi emisă chiar și în condițiile în care creanța nu este încă individualizată, certă și scadentă, iar pe de altă parte, poprirea asigurătorie instituită la Raiffeisen Bank SA nu reprezintă o măsură de executare propriu-zisă, ci este doar o măsură preventivă întrucât există pericolul ca debitoarea-contestatoare să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor la bugetul statului.
Intimata arată că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost motivată atât în drept cât și în fapt, respectiv pe existența pericolului ca debitorul să-și risipească averea, fiind vorba despre suplimentarea măsurilor asigurătorii dispuse în prealabil conform deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.04.2012 emisă de Garda Financiară A., motivele invocate de contestatoare nefiind în măsură să conducă la desființarea formelor asigurătorii instituite.
Prin decizia nr._/26.04.2012 emisă de Garda Financiară A. nu a fost dispusă poprirea conturilor și la Raiffeisen Bank, ci numai la alte bănci, contestatoarea-debitoare deschizându-și ulterior cont și la această bancă, prin care a efectuat decontări fără riscul de a-i fi poprite conturile.
Situația petentei a fost apreciată avându-se în vedere natura, gravitatea, complexitatea și impactul fiscal al operațiunilor considerate a fi fictive, derulate de contestatoare în perioada decembrie 2010 - decembrie 2012 și redate atât în raportul inspecției fiscale cât și al sesizării penale trimise către DIICOT A., cuantumul ridicat al creanțelor fiscale suplimentare stabilite în sarcina debitorului fiind rezultatul comiterii unor posibile fapte de evaziune fiscală.
Ulterior controlului efectuat de Garda Financiară A., în cursul lunii aprilie 2012 și finalizat cu emiterea deciziei nr._/2012, activitatea contestatoarei a fost preluată total de Mauriziaro Meat SRL, persoană afiliată cu . (debitoarea-contestatoare declarând în perioada 01.06._12 un TVA de plată în sumă de 74.914 lei în condițiile în care în perioada 01.01._12 cuantumul TVA de plată declarat a fost în sumă de 5.095.502 lei). Prin urmare, comportamentul fiscal adoptat de debitoare ulterior instituirii inițiale a măsurilor asigurătorii justifică măsurile dispuse, existând pericolul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori risipească patrimoniul.
În drept, intimata invocă dispozițiile OG nr. 92/2003 și HG nr. 520/2013.
În replică, prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea arată că a fost nevoită să-și reducă drastic activitatea ca urmare a faptului că prin decizia nr._/26.04.2012 emisă de Garda Financiară A. au fost instituite măsuri asigurătorii asupra întregului său patrimoniu, iar nu în scopul de a se sustrage ori de a-și ascunde sau risipi patrimoniul.
În probațiune s-a depus copia dosarului execuțional nr. 665M/2013 al intimatei.
Analizând actele și lucrările aflate la dosar, instanța reține în fapt că, în baza deciziei de impunere nr. 74/26.11.2013 și în vederea realizării unei creanțe fiscale în sumă totală de 12.754.474 lei, reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată și accesorii aferente, intimata-creditor a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5/26.11.2013, prin care s-a dispus, în completarea măsurilor asigurătorii dispuse anterior prin decizia de instituire nr._/2012 a Gărzii Financiare A., poprirea asigurătorie asupra disponibilităților din conturile contestatoarei-debitor deschise la Raiffeisen Bank și asupra sumelor datorate acesteia de către clienții neîncasați.
Contrar susținerilor contestatoarei, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii s-a întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură fiscală raportat la art. 125.1 și urm. din HG 1050/2004, actul fiind motivat atât în fapt cât și în drept în ceea ce privește justificarea măsurilor, organul fiscal constatând existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își risipească patrimoniul, îngreunând colectarea creanței, decizia fiind emisă de altfel în suplimentarea măsurilor asigurătorii dispuse prin decizia nr._/26.04.2012 prin care s-a instituit sechestrul bunurilor mobile și imobile ale contestatoarei și poprirea conturilor bancare, altele decât cele deschise la Raiffeisen Bank.
Prin instituirea măsurilor asigurătorii se tinde la conservarea patrimoniului debitorului-contribuabil, ca măsură de precauție în vederea asigurării colectării creanțelor fiscale, iar câtă vreme din totalul creanței fiscale urmărite, care se cifrează la 12.754.474 lei, suma de 8.415.691 lei reprezintă tva datorat până la data de 25.04.2012, decizia privind instituirea măsurilor asigurătorii nu poate fi apreciată ca prejudiciabilă sau nelegală, fiind evidentă îngreunarea colectării creanței. De altfel, potrivit art. 129 alin. 4 Cod procedură fiscală, măsurile asigurătorii pot fi ridicate chiar în situația în care sunt legal instituite, cum este cazul în speță, în acest sens contestatoarea având posibilitatea constituirii unei garanții la nivelul creanței menționate.
Ca urmare, față de considerentele ce preced și reținând că motivele invocate de contestatoare nu pot atrage anularea actului contestat, instanța, în temeiul art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul procesual ales în A., .. 24-26, ap. 2 (CUI_), în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor P. A. (CUI_), cu sediul în A., ..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2014.
Președinte,Grefier,
C. BrancRamona M.
CB/RM/ 14.03.2014/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:
- . – A., .. 24-26, .> - DGRFP Timișoara-AJFP A. – A., .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 723/2014. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 445/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
