Pretenţii. Sentința nr. 445/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 445/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 445/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 445
Ședința publică din 30.01.2014
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare, după disjungere, cererea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., având ca obiect daune morale pentru erori judiciare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în dosarul nr._/55/2013 al Judecătoriei A., reclamantul a formulat o modificare de acțiune prin care acesta arată că își susține pretențiile, respectiv solicită suma de 25.000 euro daune morale pentru tergiversarea dosarelor nr._ și nr._ . Cu privire la dosarul nr._, reclamantul a arătat că solicită 100 euro pe zi pentru fiecare zi în care a fost deținut ilegal în penitenciar, iar cu privire la dosarul nr._, reclamantul solicită daune materiale de 90.000 lei transformați în dolari la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală din anul 1998 și până la data plății efective, reprezentând marfă adusă din Italia și sustrasă de Direcția Regională Vamală A..
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale pentru arestare nelegală, cerere formulată de reclamant prin modificarea de acțiune depusă pentru acest termen de judecată și rămâne în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.01.2014, reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând suma de 25.000 euro daune morale pentru tergiversarea dosarelor nr._ și nr._ . Cu privire la dosarul nr._, reclamantul a arătat că solicită 100 euro pe zi pentru fiecare zi în care a fost deținut ilegal în penitenciar, iar cu privire la dosarul nr._, reclamantul solicită daune materiale de 90.000 lei transformați în dolari la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală din anul 1998 și până la data plății efective, reprezentând marfă adusă din Italia și sustrasă de Direcția Regională Vamală A..
Instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale pentru arestare nelegală
Asupra excepției necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale pentru arestare nelegală
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depusă la dosar prin serviciul registratură, din partea reclamantului prin avocatul desemnat din oficiu, I. M. D., o modificare de acțiune prin care reclamantul își susține pretențiile, respectiv solicită suma de 25.000 euro daune morale pentru tergiversarea dosarelor nr._ și nr._ . Cu privire la dosarul nr._, reclamantul a arătat că solicită 100 euro pe zi pentru fiecare zi în care a fost deținut ilegal în penitenciar, iar cu privire la dosarul nr._, reclamantul solicită daune materiale de 90.000 lei transformați în dolari la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală din anul 1998 și până la data plății efective, reprezentând marfă adusă din Italia și sustrasă de Direcția Regională Vamală A..
Instanța respinge excepția netimbrării acțiunii, excepție invocată de pârât prin întâmpinare, întrucât a fost soluționată cererea reclamantului de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 3320,30 lei prin încheierea camerei de consiliu din data de 19.11.2013.
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale pentru arestare nelegală, cerere formulată de reclamant prin modificarea de acțiune depusă pentru acest termen de judecată și rămâne în pronunțare atât cu privire la această excepție, cât și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pentru celelalte capete de cerere, cât și cu privire la fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15.11.2013, reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. motivat de faptul că prin sentința penală nr. 1565/12.06.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., rămasă definitivă, nu s-a judecat partea civilă, apreciindu-se de către reclamant că astfel este parte vătămată pentru tergiversarea dosarului menționat.
Față de aceasta, reclamantul arată că se constituie parte civilă cu suma de 25.000 euro, în lei la data plății, întrucât au fost încălcate prevederile art. 6, 3 și 13 CEDO.
Reclamantul a solicitat ajutor public judiciar în sensul acordării unui avocat din oficiu.
Prin încheierea din data de 19.11.2013, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant și a acordat acestuia ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 3.320,30 lei și sub forma asistenței prin avocat desemnat de Baroul A. pentru reprezentarea reclamantului în cauză.
Prin rezoluția din data de 20.11.2013 instanța a dispus comunicarea către pârât a acțiunii formulată de reclamant.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Cu privire la excepția netimbrării, pârâtul a arătat că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat despăgubiri morale de 25.000 euro, se impune obligarea acestuia la plata taxei judiciare aferente.
În ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul a arătat că reclamantul nu a invocat nici un temei legal care să justifice calitatea Ministerului Finanțelor P. de reprezentant al Statului R..
Astfel, art. 2 din Hotărârea nr. 34/2009, prevede la lit. c se arată că „...de reprezentare, prin care se asigură, în numele Statului R. și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate și în limitele stabilite prin actele normative în vigoare”.
Mai mult, faptele arătate de către reclamant nu se circumscriu domeniului de activitate al Ministerului Finanțelor P. și în consecință, acesta nu poate reprezenta S. R. în cauză, lipsindu-i calitatea procesuală pasivă.
În drept intimatul a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă, art. 33 din OUG nr. 80/2013, art. 2 și 3 din HG nr. 34/2009.
La data de 13.01.2014, reclamantul, prin avocat, a depus o modificare de acțiune, prin care acesta arată că își susține pretențiile, respectiv solicită suma de 25.000 euro daune morale pentru tergiversarea dosarelor nr._ și nr._ . Cu privire la dosarul nr._, reclamantul a arătat că solicită 100 euro pe zi pentru fiecare zi în care a fost deținut ilegal în penitenciar, iar cu privire la dosarul nr._, reclamantul solicită daune materiale de 90.000 lei transformați în dolari la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală din anul 1998 și până la data plății efective, reprezentând marfă adusă din Italia și sustrasă de Direcția Regională Vamală A..
Deliberând asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare și de instanță din oficiu, instanța reține următoarele:
1. În ce privește excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru arestare nelegală, instanța reține că aceasta este întemeiată, urmând a o admite. Astfel, conform art. 504 alin. 2 C.pr.pen. are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, iar potrivit art. 506 alin. 3 C.pr.pen. pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin M. Finanțelor P..
Prin urmare, pentru repararea prejudiciului cauzat în urma unei arestări nelegale, competența de judecată aparține tribunalului. Ca atare, în baza art. 506 alib. 3 C.pr.pen. și art. 99 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția și va declina competența de soluționare a acestui capăt de cerere formulat prin modificarea de acțiune depusă la data de 13.01.2014, în favoarea Tribunalului A., urmând să disjungă acest capăt de cerere și să îl trimită Tribunalului A. pentru competentă soluționare.
2. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța reține următoarele:
Conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, (1) S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
În speță, reclamantul invocă încălcarea dreptului său la un proces echitabil prin tergiversarea dosarului penal nr._, în sensul nesoluționării laturii civile din dosarul respectiv. Ceea ce se invocă de reclamant este de fapt o eroare judiciară, în sensul lăsării nesoluționate a laturii civile în dosarul penal indicat mai sus. În acest caz, devin aplicabile dispozițiile potrivit cărora S. răspunde pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, având deci calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, va respinge excepția invocată de pârât prin întâmpinare.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată că nu i s-a soluționat latura civilă din dosarul penal nr._, solicitând daune morale în cuantum de 25.000 euro pentru aceasta. De asemenea, prin modificarea de acțiune depusă la dosar la data de 13.01.2014 (intitulată „adresă”), reclamantul a mai indicat dosarul nr._ – în care a susținut că a fost arestat nelegal, solicitând daune morale pentru acest fapt, precum și dosarul_, în care a susținut că i-a fost sustrasă de către Direcția Regională Vamală A. marfă adusă din Italia, solicitând în acest sens suma de 90.000 lei (echivalentul acesteia în dolari) și dobânda legală începând cu anul 1998 și până în prezent.
Acțiunea reclamantului este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel cum s-a reținut mai sus, conform art. 96 din Legea nr. 303/2004, (1) S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.
(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.
(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
În speță, deși primul dosar indicat –_ – a avut ca obiect contestație împotriva încheierii pronunțată de judecătorul delegat cu executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță A., acesta nu se încadrează în dispozițiile art. 504 C.pr.pen. întrucât acestea se aplică în situația persoanelor condamnate definitiv sau arestate/reținute prin hotărârile ulterior desființate, or în speță nu este vorba de o astfel de hotărâre. Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 96 alin. 4 din Legea nr. 303/204, mai sus redat. Or, în această situație, pe lângă un eventual prejudiciu cauzat reclamantului, este necesară stabilirea, anterior introducerii acțiunii în reparație, răspunderii penale sau disciplinare a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului, iar această faptă să fie de natură să determine eroarea judiciară.
Întrucât în speță reclamantul nu a depus la dosar o hotărâre judecătorească definitivă din care să rezulte sancționarea disciplinară sau penală a judecătorilor care au pronunțat hotărârile atacate, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004, pentru antrenarea răspunderii Statului.
Pe de altă parte, reclamantul a invocat tergiversarea acțiunii civile formulate în dosarul penal nr._ . Tergiversarea unui proces presupune ca acesta să existe încă pe rolul instanțelor iar soluționarea acestuia să dureze o perioadă îndelungată, fiind amânată în mod repetat. În dosarul indicat mai sus, însă, instanța s-a dezinvestit de soluționarea cererii reclamantului, printr-o sentință definitivă. Prin urmare, nu se pune problema tergiversării dosarului. Dacă se consideră că lăsarea nesoluționată a cererii de reparare a presupusului prejudiciu moral cauzat de Penitenciarul de Maximă Siguranță A. reprezintă o eroare judiciară, devin aplicabile dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 care stabilesc obligativitatea existenței unei hotărâri definitive de aplicare a unei sancțiuni penale sau disciplinare împotriva judecătorului care a pronunțat hotărârea invocată de reclamant, ceea ce nu este cazul în speță, după cum s-a reținut mai sus.
Este de menționat, de asemenea că dosarul nr._, în care reclamantul a susținut că i-a fost sustrasă de către Direcția Regională Vamală A. marfă adusă din Italia, are un cu totul alt obiect și vizează o altă persoană decât reclamantul și anume, Bahn Richard, obiectul fiind pronunțarea unei hotărâri de exequator.
Față de toate acestea, instanța va respinge acțiunea reclamantului.
Întrucât prin încheierea pronunțată la data de 19.11.2013 în dosarul nr._/55/2013/a1 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant și sub forma asistenței prin avocat, în baza art. 19 din O.U.G nr. 51/2008 și având în vedere protocolul încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor avocaților pentru asistența judiciară acordată în cadrul sistemului ajutorului public judiciar, va stabili onorariul pentru asistența acordată de d-na avocat I. M. – D. la suma de 200 lei. Instanța apreciată ca suficient acest onorariu, având în vedere faptul că aceasta s-a limitat doar la a depune o „adresă” în numele reclamantului, fără însă a se și prezenta în fața instanței pentru a-i reprezenta interesele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării acțiunii.
Admite excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale pentru arestare nelegală și în consecință,
Disjunge acest capăt de cerere și declină competența de soluționare a acestuia în favoarea Tribunalului A..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P..
Dispune virarea sumei de 200 de lei din contul Ministerului de Justiție în contul Baroului A., reprezentând onorariu avocat desemnat în cauză pentru asigurarea asistenței juridice a reclamantului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2014.
Președinte, Grefier,
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB – 25.02.2014
4 ex./ 2 comunicări
- B. I. – Penitenciarul A.
- S. R. prin M. Finanțelor P. – București, .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 799/2014. Judecătoria ARAD | Fond funciar. Sentința nr. 804/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
