Contestaţie la executare. Sentința nr. 617/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 617/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 617/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 617
Ședința publică din 24.01.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de către contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de C. O. și T. în contradictoriu cu intimații R. M., R. I. M. și SC ..
Văzând că mersul dezbaterilor a fost consemnat prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 24 ianuarie 2013.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A. la data de 29.11.2012, sub nr. dosar_, contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de C. O. și T. a solicitat, în contradictoriu cu intimații R. M., R. I. M. și SC ., anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 318/2012 al B. H. V..
În motivare, arată că executare silită este pornită de creditoarea SC . împotriva debitorilor R. M. și R. I. M., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare cu drept de ipotecă autentificat sub nr. 3106/14.12.2010 de BNP I. B. G. și de procesul-verbal nr. 318/01.11.2012 al B. H. V., pentru suma de 1.324,74 euro și 2.362,10 lei. La data de 14.11.2012 B. H. V. i-a comunicat publicația de vânzare la licitație publică a imobilului situat în A., ./C, .. 4, ., înscris în CF_-C1-U38 a localității A., nr. cadastral/nr. topografic_-C1-U38, compus din apartamentul nr. 38, proprietatea debitorilor. DIICOT-Biroul Teritorial A. a dispus prin ordonanța din data de 05.09.2012, din dosarul penal nr. 46/D/P/2012, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R. M. până la concurența valorii de 459.264,42 lei, deci și asupra imobilului ce face obiectul executării silite. Astfel, la data de 05.09.2012 s-a încheiat procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară asupra imobilului în valoare de 87.570 euro. Bunul a fost evaluat prin contractul de vânzare-cumpărare cu drept de ipotecă din data de 14.12.2010, iar în cauză nu a fost formulată plângere în contra măsurii asigurătorii luate. Prin rechizitoriul întocmit la data de 18 octombrie 2012 în dosarul penal nr. 46/D/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. M.. În prezent cauza se află pe rolul Tribunalului A., fiind înregistrată sub nr._, cu termen de judecată la data de 03 decembrie 2012.
Actele de executare au fost îndeplinite cu încălcarea dispozițiilor art. 500 alin. 3 C.proc.civ. deoarece executorul judecătoresc nu a procedat la înștiințarea D.I.I.CO.T. cu privire la demararea procedurii execuționale imobiliare asupra bunului imobil sechestrat și s-a limitat doar la a comunica publicația de licitație pentru vânzarea imobilului. În al doilea rând, executarea unui imobil sechestrat conduce la nesocotirea și lipsirea de efecte juridice a unei măsuri asigurătorii aflată în vigoare și luată în temeiul legii. Măsurile asigurătorii sunt măsuri de indisponibilizare și conservare, de natură să împiedice partea adversă să distrugă sau să înstrăineze bunurile ce formează obiectul litigiului, ori, după caz, să își diminueze activul patrimonial. Măsura asigurătorie dispusă în privința inculpatului R. M., în cadrul procesului penal, este o măsură procesuală cu caracter real ce are ca efect indisponibilizarea bunurilor existente în patrimoniul acestuia în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale. Potrivit art. 163 alin. 1 C.proc.pen. scopul unei atari măsuri îl constituie tocmai prevenirea stării de insolvabilitate a debitorului prin înstrăinarea bunurilor sale. Sechestrul asigurător dispus de procuror în faza urmăririi penale are caracter temporar, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei penale fiind cea care urmează a se pronunța asupra confiscării bunului sechestrat/indisponibilizat. Așadar, dispozițiile privitoare la sechestrul asigurător se mențin până la momentul în care organul judiciar abilitat va pronunța o hotărâre definitivă care să asigure repararea completă a prejudiciului. În prezent nu există o hotărâre definitivă prin care instanța penală competentă să fi dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit.
În drept, invocă disp. art. 399-402, 404, 488 și urm. Cod pr. civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune (f.11-13, 17).
În probațiune, se depun înscrisuri: publicația de licitație întocmită la data de 01.11.2012 de B.E.J. H. V. în dosarul execuțional nr. 318/2012 (f.7).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 318/2012 al B.E.J. H. V., conform art.402 alin. 1 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Imobilul situat în A., ./C, ., ., înscris în CF_-C1-U38 A., nr. cad./nr. top._-C1-U38 este proprietatea debitorilor R. M. și R. I. M., drept dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare cu drept de ipotecă autentificat sub nr. 3106/14.12.2010 de BNP I. B. G. (filele 2-17 și 29-30 d.e). La aceeași dată, dreptul de ipotecă constituit în favoarea vânzătoarei SC . a fost înscris în cartea funciară a imobilului în partea a III-a, sub C2.
Din cauza neachitării prețului, la data de 16.08.2012 (fila 1 d.e), vânzătoarea SC . a demarat executarea silită pentru suma de 1.324,74 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare de 2.362,10 lei.
Anterior, la data de 11.12.2009, asupra aceluiași imobila fost instituit un drept de ipotecă în favoarea Pireus Bank România SA, înscris în cartea funciară sub C1 (fila 29 verso). La data de 10.12.2012 (fila 103 d.e), acest creditor notifică executorului judecătoresc calitatea sa de creditor ipotecar de prim rang (contract de ipotecă – filele 170-232) și solicită înregistrarea sa cu o creanță de 7.494.960,36 euro, în baza obligațiilor asumate de vânzătoarea SC . prin contractul de credit nr. 598/25.07.2007 (filele 105-166 d.e).
De asemenea, DIICOT-Biroul Teritorial A. a dispus prin ordonanța din data de 05.09.2012, din dosarul penal nr. 46/D/P/2012, instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului, în ce privește cota nedeterminată a intimatului R. M., până la concurența valorii de 459.264,42 lei. Măsura a fost înscrisă în cartea funciară la data de 10.09.2012 (fila 29 verso).
În urma comunicării publicației de licitație din data de 01.11.2012 (fila 70 și 74), contestatoarea informează organul de executare, prin adresa nr. 102 J/2012, înregistrată la executor la data de 29.11.2012 (filele 90-92), despre instituirea acestei măsuri și despre existența pe rol a procesului penal, solicitând stoparea vânzării silite a imobilului, iar în caz contrar, consemnarea sumei conform dispozițiilor art. 563 alin. 1 lit. a C.proc.civ.
D. urmare, prin procesul-verbal din data de 06.12.2012 (fila 93) executorul judecătoresc a dispus suspendarea executării silite până la comunicarea prejudiciului stabilit irevocabil.
În acest context, în principal, contestatoarea invocă ca motiv de nulitate imposibilitatea executării silite a imobilului asupra căruia este instituită o măsură asigurătorie cu justificarea că, contrar, s-ar aduce atingere efectelor și scopului acestei măsuri, instituite în temeiul legii.
În drept, art. 163 alin. 1 C.proc.pen. prevede că „Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii”, iar conform art. 168 C.proc.pen. „În contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal.”
Într-adevăr, normele de drept procedural penal instituie obligativitatea luării și respectării acestor măsuri, obligație care se impune tuturor subiectelor de drept, chiar și instanței civile. În speță, această măsură nu a fost ridicată. Instanța este de acord cu susținerea contestatoarei și recunoaște efectul sechestrului de indisponibilizare a bunurilor individualizate până la finalizarea judecății, scopul măsurii fiind de a asigura posibilitatea urmăririi acestor bunuri și îndestularea creanțelor creditorilor diligenți.
Totuși, fără a minimaliza aceste efecte și fără a pune în discuție existența și legalitatea sechestrului, instanța trebuie să analizeze situația concretă din dosar, raportându-se la situația juridică a drepturilor creditorilor implicați în executare. Cu alte cuvinte, trebuie analizat dacă, în speță, măsura sechestrului asigurător instituit de către contestatoare este de natură a împiedica îndestularea altor creditori urmăritori, respectiv dacă vânzarea imobilului are drept scop sustragerea de sub sechestru a acestui bun.
În cauză, instanța a reținut că asupra imobilului există drept de ipotecă constituit anterior sechestrului, drept conservat conform normelor legale, anume prin înscrierea în cartea funciară. Prin urmare, acest drept este opozabil oricărui creditor ulterior, urmând a se da aplicare dispozițiilor privind ordinea de preferință reglementată de art. 563 C.proc.civ. Astfel, creanța statului, în lipsa unui titlu executoriu, este doar o creanță condiționată (afectată de o condiție suspensivă constând în rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ), ce are izvorul în fapta ilicită al debitorului, creanță care se va plăti potrivit art. 567 alin. 3 și alin. 4 C.pro.civ. Astfel, un creditor nu se poate opune executării silite pornite de un alt creditor îndreptățit la recuperarea propriei creanțe, însă este îndreptățit a participa la distribuirea sumelor și, eventual contestarea eliberării lor în mâinile unui alt creditor, cu nerespectarea ordinii de preferință.
În același sens, instanța arată că în speță se pune în discuție și concursul dintre sechestrul asigurător instituit în procesul penal și dreptul de ipotecă (garanția) constituit anterior.
Astfel, pentru bunul urmărit și ipotecat anterior în favoarea unui creditor, se poate constitui o altă ipotecă sau o altă măsură asigurătorie (precum sechestru) în favoarea altui creditor, diferența dintre aceștia fiind dată de ordinea înscrierii, care va determina rangul ipotecii și, pe cale de consecință, ordinea de preferință la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului respectiv. Astfel, art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma existentă la data înscrierii dreptului de ipotecă al creditorilor urmăritori) prevede că „Înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor”, dispoziție reluată în Noul cod civil la art. 2.241 care prevede că „rangul ipotecilor imobiliare este determinat de ordinea înregistrării cererilor de înscriere în cartea funciară.”
Astfel, în situația în care imobilul supus sechestrului a fost anterior ipotecat în mod legal, drept înscris în cartea funciară cu efect de opozabilitate, acest din urmă creditor va fi plătit cu prioritate din prețul bunului ipotecat. În speță, având în vedere că sechestrul a fost instituit pentru plata amenzii sau confiscării, deci o creanță fiscală, ordinea de preferință este stabilită de art. 170 din OG nr. 92/2003, în condițiile art. 171 alin. 1 și 147 alin. 7, care prevăd că „Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii și care îndeplinesc condiția de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condițiile prevăzute la art. 142 alin. 7, la distribuirea sumei rezultate din vânzare față de alți creditori care au garanții reale asupra bunului respectiv”, respectiv „Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.” De asemenea, art. 171 alin. 3 din același act normativ prevede expres că „Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunoștință în condițiile art. 152 alin. 6 și ale art. 154 alin. 9, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 170 alin. 1 lit. b.” Prin urmare, în această situație, privilegiul statului, de a fi preferat altor creditori, nu va funcționa față de creditorii anteriori care și-au conservat și înscris în carte funciară drepturile de urmărire.
Prin urmare, instanța de față apreciază că urmărirea silită pornită chiar anterior de instituirea sechestrului asigurător (16.08.2012 față de 05.09.2012) nu urmărește scoaterea de sub sechestru a acestui imobil, ci recupera unei creanțe născute și garantate anterior. De altfel, măsura sechestrului rămâne în ființă asupra sumele rămase din îndestularea creditorilor ce trebuie să fie achitați cu preferință.
În ce privește aplicarea art. 500 alin. 3 C.pro.civ., instanța arată executorul a înștiințat contestatoarea despre vânzarea imobilului la data de 02.11.2011, conform dovezii de comunicare de la fila 74 d.e. Prin această comunicare a publicației de vânzare s-a realizat, implicit, și o înștiințare în sensul legii. De altfel, o nulitate procedurală presupune existența unei vătămări și care nu poate fi înlăturată altfel. În speță, cu privire la acest imobil, executorul a solicitat doar efectuarea unei expertize de specialitate pentru determinarea prețului (filele 42-64 d.e), iar după primirea notificării din partea contestatoarei a suspendat procedura de executare silită, fără a se organiza vreo licitație de vânzare (fila 93). Prin urmare, contestatoarea nu a suferit nici o vătămare sub acest aspect.
Față de toate acestea, instanța urmează a respinge contestația la executare formulată.
În cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de C. O. și T., cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimații R. M., R. I. M., ambii cu domiciliul în A., ./C, ., . și SC ., cu sediul în A., ./C, jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.01.2013.
Președinte Grefier
H. Ș. M. J.
Red./dact/HȘ/MJ/20.01.2013
Ex.6/4 . de I. a Infracțiunilor de C. O. și T., cu sediul în București, ., sector 5
R. M.
R. I. M., ambii cu domiciliul în A., ./C, ., .
SC ., cu sediul în A., ./C, jud. A..
| ← Validare poprire. Sentința nr. 251/2013. Judecătoria ARAD | Sechestru asigurător. Sentința nr. 20/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
