Contestaţie la executare. Sentința nr. 4551/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4551/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 4551/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4551
Ședința publică din 26 iunie 2013
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea M. A., prin P. M. A. în contradictoriu cu intimatul C. M..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei, cj. S. – D. I. și reprezentantul intimatului, avocat P. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul intimatului depune factură și chitanță onorariu avocat.
Reprezentanta contestatoarei, la solicitarea instanței, arată că s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, însă pentru aceasta cauză nu s-a alocat vreo sumă.
Constatând că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai sunt probe de administrat instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației arâtând că s-a pus în executare o hotărâre neexecutorie și s-a impus acel termen de o zi pentru achitarea sumei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației, pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Invocă reaua creadință a contestatoarei și arată că nu s-a făcut alt act de executare decât somarea, iar la o lună de la primirea somației s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli. Arată că dispozițiile OGR 22/2002 le conferă posibilitatea de a beneficia de un termen de 6 luni, în cazul lipsei de fonduri bănești, însă contestatoarea nu a invocat acest motiv.
INSTANȚA,
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 03.04.2013, contestatoarea M. A., prin P. M. A. a chemat în judecată intimatul C. M., solicitând anularea Somației încheiate la data de 26 martie 2013 și a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiată la data de 21 martie 2013, emise în dosarul execuțional nr. 51/2013 de către B. C. B., precum și a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional ca fiind încheiate cu nerespectarea prevederilor legale; anularea încheierii nr. 1604 din 26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil cu nr._/55/2011 a Tribunalului A..
În motivare, a arătat că, prin Somația încheiată la data de 26 martie 2013 și a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită emise în dosar execuțional nr. 51/2013 de către B. C. B., înregistrată la Primăria M. A. cu nr._/29.03.2013 a fost somată ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se prezinte la sediul biroului execuțional pentru a achita suma de 363.675,44 lei, sumă reprezentând creanță și cheltuieli de executare datorate creditorului C. M..
A apreciat Somația încheiată la data de 26 martie 2013 și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită ca fiind nelegale invocând prevederile art. 2 și art. 3 din OGR nr. 22/2002 și art. 622 alin. 2 din Codul procedură civilă, creditorii nefăcând dovada faptului că debitorului i s-a solicitat executarea de bună voie a titlului și că acesta nu a executat obligația de bunăvoie.
A menționat că la somație a fost atașat o copie a Deciziei civile nr. 6 pronunțată la 23.01.2013 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul civil nr._/55/2011 care nu a fost certificată pe fiecare filă de către executor, fiind încălcate prevederile art. 666 Cod procedură civilă.
A arătat că demersul creditorului de executare a sentinței pronunțate în apel a fost nelegal atâta timp cât a încălcat dreptul debitorului, M. A., de a exercita în condițiile legale prevăzute de art. 300 alin. 2 Cod procedură civilă drepturile conferite prin lege de a suspenda executarea sentinței până la finalizarea irevocabilă a cauzei, cu atât mai mult cât în termenul legal a formulat recursul împotriva Deciziei civile nr. 6/23.01.2013, Decizie care le-a fost comunicată după data Notificării 12/2013 realizate de creditor prin B. C. B..
În ceea ce privește solicitarea de anulare a Încheierii nr. 1604 din 21 martie 2013, a arătat că instanța de executare a pronunțat o hotărâre fără cercetarea disponibilității debitorului și fără verificarea atitudinii creditorilor reclamanți, încălcând prevederile art. 655 alin. 3 Cod procedură civilă, iar soluția de încuviințare a executării silite a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. 2 OGR 22/2002.
A considerat că, în condițiile date, continuarea oricăror măsuri de executare silită constituie o încălcare a dispozițiilor imperative ale prevederilor ar. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 129 Cod procedură civilă.
Solicitarea de executare în termen de o zi a sumei din hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nu poate fi pusă în executare cât timp M. A. nu are buget aprobat pentru anul 2013 în care să fie prevăzută posibilitatea efectuării unor astfel de cheltuieli, cererea creditorului fiind nelegală, raportat la faptul că nu sunt în prezența unei hotărâri judecătorești irevocabile cât și la dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 și a art. 138 alin. 5 din Constituția României.
În drept a invocat dispozițiile art. 622, art. 665 art. 711 și următoarele din Cod procedură civilă, OGR nr. 22/2002.
P. întâmpinare, intimatul C. M. a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, la data de 01.03.2013 la mai mult de o lună de la pronunțarea hotărârii, titlul executoriu, văzând că M. A. nu face niciun demers pentru executare benevolă a obligațiilor sale, a trimis acestuia o notificare prin care a solicitat să se efectueze benevol plata datorată, notificare rămasă fără răspuns. Ulterior, s-a adresat executorului judecătoresc care a obținut încuviințarea executării silite și a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și somația din 26.03.2013.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 2 și 3 ale OG 22/2002 a susținut că este lipsită de temei, iar contestatorul nici măcar nu a explicat în ce ar consta încălcarea, limitându-se la a arăta că organul de executare nu a ținut cont de prevederile legale. Art. 2 al OG 22/2002 arată că instituția este obligată ca în termen de 6 luni de la data somării sale de către organul de executare să facă demersuri pentru îndeplinirea obligației de plată dacă executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri. A considerat că termenul de 6 luni nu reprezintă un termen preferențial de care se bucură unitățile bugetare în orice situație în care au calitatea de debitoare, ci doar în acele situații în care sunt la modul real și concret lipsite de fonduri pentru a-și achita obligațiile.
Pentru a dovedi reaua credință a contestatoarei a depus spre exemplificare contestația la executare înregistrată într-o speță cu obiect similar, unde M. a refuzat achitarea unor creanțe stabilite tot printr-un titlu executor – hotărâre judecătorească ulterioară titlului lor. Ulterior, ca urmare a încheierii unei tranzacții, contestatoarea a plătit sumele datorate, renunțând la contestația la executare, cu condiția renunțării de către partea adversă la cheltuielile de judecată. A susținut atitudinea nesinceră și duplicitară a M. A. care deși a invocat aceleași aspecte a plătit apoi o creanță mai nouă decât cea avută față de intimat, demonstrând că atunci când există intenție există și sumele disponibile pentru plata datoriilor sale.
A susținut ca neîntemeiată imposibilitatea de executare a creanței datorate lipsei aprobării bugetului pe anul 2013 deoarece în ședința din 08.04.2013 Consiliul Local Municipal a aprobat repartizarea excedentului bugetar al M. A., respectiv adoptarea bugetului general de venituri și cheltuieli al M. A. pentru anul 2013 (HCLM 67 și 68/2013).
A arătat că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 666 Cod procedură civilă, certificând pentru conformitate cu originalul copia titlului executoriu comunicate, iar susținerea faptului că certificarea nu s-a făcut pe fiecare filă este neîntemeiată, o astfel de exigență nefiind prevăzută de niciun text normativ.
Procedura de executare silită nu a încălcat dreptul M. A. de a exercita recurs în dosarul nr._/55/2011, ceea ce acesta a și făcut, solicitând și în fața instanței de recurs suspendarea executării hotărârii atacate, cerere care a fost respinsă.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite în temeiul art. 718 Cod procedură civilă, a apreciat că este inadmisibilă, cererea fiind de competența instanței de recurs care a soluționat-o.
În drept a invocat dispozițiile art. 711 Cod procedură civilă.
În probațiune s-a depus: somația și actele anexe, notificarea, HCLM 67 și 68/2013, contestația la executare și tranzacția din dosar_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul titlului executoriu constituit prin decizia civilă nr. 6/23.01.2013 a Curții de apel Timișoara, intimatul C. M. a demarat împotriva contestatorului executarea silită pentru o creanță de_ lei reprezentând despăgubiri, sumă la care se adaugă și cheltuielile de executare.
În cadrul dosarului execuțional nr. 51/2013, singurul act emis de executorul judecătoresc este somația prevăzută de art. 667 Cod procedură civilă, prin care contestatorului M. A. i s-a pus în vedere să execute, în termen de 1 zi, obligația stabilită în titlu executoriu, în caz contrar urmând a se face aplicarea dispozițiilor OG nr. 22/2002.
Contrar aprecierilor contestatorului, executarea silită, în această modalitate este legală.
Astfel, cât privește pretinsa nerespectare a OG nr. 22/2002, instanța constată că executorul judecătoresc nu a emis niciun act de executare ulterior somației. Atât timp cât executorul judecătoresc respectă termenul de 6 luni, care curge, conform art. 2 din OG nr. 22/2002, de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare și, în acest interval nu efectuează niciun act de executare, nu se poate pune problema nelegalității executării. De altfel, instanța constată că, anterior deschiderii acestui dosar execuțional, intimatul a mai trimis contestatorului, la 01.03.2013, prin B. B. C., o somație simplă (f. 15) prin care solicita punerea în executare a dispozițiilor deciziei ce constituie titlu executoriu. La dosar nu există niciun răspuns la contestatorului și, prin urmare, culpa pentru declanșarea executării silite îi aparține exclusiv.
Nu este real nici motivul care vizează nerespectarea de către executorul judecătoresc, a dispozițiilor art. 666 Cod procedură civilă. Din dosarul de executare, f. 19, rezultă că executorul judecătoresc a comunicat debitorului contestator, odată cu somația, și copia încheierii de încuviințare a executării silite, împreună cu o copie a titlului executoriu.
Cât privește cuantumul onorariului de executare, având în vedere valoarea creanței dar și lipsa evidentă de cooperare a debitorului, nu poate fi apreciat ca disproporționat. Contestatorul poate însă obține reducerea onorariului executorului judecătoresc în condițiile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă execută obligația în termenul acordat de lege. În atare situație, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
De asemenea, este irelevant faptul că M. A. a declarat recurs împotriva deciziei Curții de apel Timișoara, ce constituie titlu executoriu. Decizia civilă nr. 6/23.01.2013 a Curții de apel Timișoara este, conform art. 377 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, sub imperiul căruia a fost pronunțată, una definitivă și, prin urmare, executorie conform art. 665 din noul Cod de procedură civilă. Din acest punct de vedere, nu pot fi primite susținerile reclamantului care consideră nelegală încheierea de încuviințare a executării silite nr. 1604/21.03.2013 a Judecătoriei A.. De asemenea, această încheiere nu este nelegală nici prin raportare la dispozițiile OG nr. 22/2002. Existența OG nr. 22/2002 nu determină ab initio nulitatea oricărui demers întreprins de creditor pentru a-și realiza creanța. Este perfect legală încuviințarea executării iar ceea ce ar contraveni dispozițiilor OG nr. 22/2002 ar fi doar continuarea executării silite fără respectarea acelui termen de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002. Chiar din cuprinsul acestui articol 2 („Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”) rezultă că, cel puțin până la momentul comunicării somației de executare, deci inclusiv momentul anterior al încuviințării executării silite, nu există impedimente legale la executare.
Ca urmare, constatând că executarea silită în cauză nu este, cel puțin prin prisma celor invocate de contestator, nelegală, instanța, în temeiul textelor de lege anterior menționate, va respinge contestația la executare. Cât privește cererea de suspendare a executării silite, aceasta a rămas fără obiect, în condițiile soluționării, prin prezenta, a contestației la executare deoarece, potrivit art. 718 Cod procedură civilă, suspendarea poate fi dispusă doar până la pronunțarea asupra contestației la executare.
Intimatul C. M. a efectuat cheltuieli de judecată de 1488 lei reprezentând onorariul avocatului. În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatorul, căzut în pretenții, la plata acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatorul M. A. reprezentat prin primar, cu sediul în A., ., având C._, împotriva intimatului C. M., cu domiciliul în București, Calea Crângași, nr. 22, ., . ales în A., ., ..
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 1488 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Cu apel, ce se depune la Judecătoria A., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2013.
Președinte pentru grefier L. M.,
R. A. aflată în concediu, semnează
grefier șef D. V.
Red. RA/LM
03.07.2013/4 ex/ 2 . comunică:
M. A., prin P. M. A., A., .
C. M., București, A., ., .
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 3545/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 4216/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
