Contestaţie la executare. Sentința nr. 5019/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5019/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5019/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5019
Ședința publică din 29.10.2014
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea I. T. de Muncă T. în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc, B. L. M., A. A., A. T., A. M., B. A. C., B. M., B. V., C. O., C. T. M., C. C., C. D. C., C. A. C., C. O. V., D. A., D. F. G., D. I. V., D. C. O., E. S., F. I. A., F. A., F. I. R., G. F., G. H., G. S., H. S., H. C. A., I. M., I. C., Iercu D. M., I. M. P., I. M. S., I. M., J. E., J. E., J. M., J. L., K. R., M. E., M. F. M., M. V., M. R. V., M. V., M. S. M., M. D. S., M. C. P., N. M. M., N. D., N. C. M., O. L., P. M., P. L. S. I. R., P. E. M., P. M., P. I. A., P. I. A., P. E. D., P. M., S. C. R. Ș., S. L., S. M., S. A., S. C. M., S. I., S. A. F., T. P., T. E., T. I. A., T. I., T. I., T. S., U. O. L., V. C., Z. A. V., P. I. C., G. R., C. N., E. N., C. T., în dosar execuțional nr.446/2014.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei, consilier juridic L. B., reprezentanta intimaților, avocat D. –P. R.-L. din Baroul T. și intimata N. C. M., absenți fiind ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art.7 din O.G. 22/2002.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța se declară competentă în soluționarea prezentei cereri conform dispozițiilor art.94 pct.4 Cod procedură civilă raportat la art.650 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimaților depune la dosar delegație de reprezentare și practică judiciară.
Instanța, pune în discuție, excepția prescripției dreptului la executarea silită, invocată de contestatoare.
Reprezentanta contestatoarei susține excepția invocată și solicită admiterea ei.
Reprezentanta intimaților, solicită respingerea excepției
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din O.U.G.71/2009, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Astfel, momentul curgerii prescripției se determină după criteriile prevăzute de art.1 din OUG nr.71/2009, criterii în raport de care termenul de prescripție nu s-a împlinit, astfel că excepția prescripției dreptului la executarea urmează a fi respinsă.
Nemaifiind probe de administrat, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pentru dezbaterea în fond a cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea contestației la executare ca nefondată și menținerea actelor de executare. Solicită a se avea în vedere practica judiciară a Tribunalului A.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 25 august 2014, contestatoarea I. T. de Muncă T. a solicitat în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc, B. L. M., A. A., A. T., A. M., B. A. C., B. M., B. V., C. O., C. T. M., C. C., C. D. C., C. A. C., C. O. V., D. A., D. F. G., D. I. V., D. C. O., E. S., F. I. A., F. A., F. I. R., G. F., G. H., G. S., H. S., H. C. A., I. M., I. C., Iercu D. M., I. M. P., I. M. S., I. M., J. E., J. E., J. M., J. L., K. R., M. E., M. F. M., M. V., M. R. V., M. V., M. S. M., M. D. S., M. C. P., N. M. M., N. D., N. C. M., O. L., P. M., P. L. S. I. R., P. E. M., P. M., P. I. A., P. I. A., P. E. D., P. M., S. C. R. Ș., S. L., S. M., S. A., S. C. M., S. I., S. A. F., T. P., T. E., T. I. A., T. I., T. I., T. S., U. O. L., V. C., Z. A. V., P. I. C., G. R., C. N., E. N., C. T., să se dispună anularea Încheierii din 13.08.2014 prin care s-a stabilit de către Biroul Executorului Judecătoresc B. L. cheltuielile de executare silită în sarcina I.T.M T.; să se constate prescripția dreptului de a cere executarea silită și să se dispună anularea actelor de executare, ca fiind nelegale și nejustificate.
În motivare, contestatoarea arată că în baza sentinței civile nr.76/CA/2009 a Tribunalului T., I. T. de Muncă a fost obligat la plata către reclamanți a drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data începerii raportului de serviciu și până la data pronunțării sentinței. Sentința nr.76/CA/2009 a fost recurată și a devenit definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara, decizie conform căreia „în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, eventuala cuantificare de către instanță a acestor drepturi salariale în raport de diferite criterii, reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820 din 2008, (...) astfel că „instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare afectivă.
În raport cu cele arătate Curtea reține netemeinicia cererii reclamanților de obligare a autorității pârâte la acordarea sporurilor în litigiu în procent de 25 % din salariul de bază, această cerere urmând a fi respinsă’’.
Ca urmare a titlului executoriu de mai sus, reclamanții au solicitat I.T.M T., prin Biroul executorului judecătoresc B. L. M., să se conformeze dispozitivului Sentinței civile nr.76/CA/2009, anexată. executorul Judecătoresc Boșeac L. M., fără a ține cont de prevederile Codului de procedură civilă, doar în baza unei solicitări din partea reclamanților, a emis către I.T.M T. actele de executare aferente dosarului execuțional nr.446/2014.
Referitor la prescrierea dreptului la executarea silită, conform prevederilor art.705 din Codul de procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel (...). Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Astfel, după cum se poate observa, creditorii au obținut titlul executoriu prin decizia nr.1169 a Curții de Apel Timișoara în data de 22.10.2009, iar Somația executorului judecătoresc a fost emisă în luna iunie 2013, fiind astfel, la momentul emiterii somației, împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
În acest context, contestatoarea precizează și faptul că, prevederile O.U.G.71/2009, invocate pentru întreruperea dreptului de a cere executarea silită, nu sunt incidente în speță, întrucât acestea se referă la executările deja începute la momentul apariției actului normativ, iar nu la cele lăsate în nelucrare, cum este cazul de față.
Pe fondul cauzei, contestatoarea invocă un prim aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de Executorul Judecătoresc Bosneac L. M. legat de faptul că la baza emiterii actelor de executare nu se regăsește un titlu executoriu.
Potrivit prevederilor alin.1 al art.628 din Codul de procedură civilă, pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani (...) acest lucru implicând menționarea în cadrul sentinței judecătorești a sumelor efective ce urmează a fi acordate sau cel puțin criterii certe de identificare a lor.
Totodată, codul de procedură civilă statuează că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu și nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Este evident faptul că instanța așa cum și-a motivat decizia, a recunoscut doar existența dreptului reclamantei, dar nu a acordat și câtimea aferentă și nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este posibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu. În fapt, nici nu există titlu sub aspectul procentului de 25 % cerut de reclamantă Tribunalul T., respingând irevocabil acest aspect.
Un al doilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de Executorul Judecătoresc Bosneac L. M. este acela că, în cadrul titlului executoriu, nu se regăsește niciun element identificabil de natură a duce la executarea lui.
Este evident faptul că prevederile Sentinței civile nr.76/CA/2009 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute, fapt de altfel evidențiat chiar de Curtea de Apel Timișoara.
Un alt aspect de nelegalitate al actelor de executare este legat de onorariul pe care și-l atribuie prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, care nu se justifică întrucât pentru aceasta nu a depus nici un efort în executarea silită a titlului executoriu, încălcând în acest fel prevederile Ordinului ministrului justiției nr.2550/2006.
Simpla emitere a actelor susmenționate, în fapt două tipizate completate cu informațiile aferente speței, nu justifică onorariul de 8825 lei + TVA solicitat de executorul judecătoresc, onorariu nejustificat raportat la valoarea pricinii și munca depusă, la care se mai adaugă și suma de 500 lei + TVA, reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, în total_ lei.
Contestatoarea solicită a se avea în vedere aceste aspecte și față de solicitarea de anulare a Încheierii din13.08.2014 prin care au fost stabilite aceste sume.
În subsidiar, strict pentru cazul în care instanța ar aprecia că actele de executare silită trebuie menținute, contestatoarea solicită să se dispună reducerea onorariului judecătoresc la o sumă mai mică și mai apropriată de cheltuielile reale efectuate de acesta.
În drept au fost invocate art.662 și art.711 și următoarele din Codul de procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
Biroul Executorului Judecătoresc B. L. M., prin adresa depusă la dosar la data de 18.09.2014, a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive, cu motivarea că, executorul judecătoresc chiar dacă efectuează executarea silită, el nu acționează în nume propriu și pentru sine, ci în calitate de reprezentant al creditorului, părțile în procedura de executare silită fiind doar creditorul și debitorul conform prevederilor art.644 alin.1 Cod procedură civilă. Este inadmisibil ca executorul judecătoresc, respectând obligația instituită în sarcina sa de art. 6 din Legea nr. 188/2000 și de art. 627 Cod procedură civilă, să fie nevoit să achite cheltuieli de judecată pentru exercitarea abuzivă a unui drept de către o terță persoană, astfel pentru fapta altuia. Cererea de executare este formulată de creditor conform art. 663 Cod procedură civilă, astfel că organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces.
Față de cele arătate solicită a se dispune scoaterea din cauză pentru lipsa calității procesual pasive.
În ce privește valoarea cheltuielilor de executare silită (denumirea de cheltuieli de executare silită incorporând cele două aspecte: onorariul de executare silită și toate celelalte cheltuieli de executare silită - taxe de timbru, cheltuieli de deplasare, cheltuieli cu întocmirea actelor execuționale, contravaloarea fotocopiilor xerox, contravaloarea comunicărilor poștale, etc.) se încadrează în prevederile Ordinului MJ nr. 2550/2006 respectiv Ordinul MJ nr. 2561/2012, cuantumul acestora fiind între limitele minime și maxime stabilite de legiuitor. Conform prevederilor Legii nr.188/2000, coroborate cu cele ale Regulamentului de aplicare a acestei legi, pentru serviciile prestate, executorul judecătoresc are dreptul la onorarii minimale și maximale. Dacă legiuitorul a aprobat un onorariu minim și maxim, în funcție de modalitatea de executare și activitatea prestată, lăsând la latitudinea executorului modul de stabilire a cuantumului acestuia (care poate fi și maximal), consideră că singurul aspect care poate fi avut în vedere de către instanță este dacă onorariul stabilit se încadrează în limitele prevăzute de lege. La cuantumul cheltuieli se adaugă TVA - ul care reprezintă o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o colectează și o virează de îndată la bugetul de stat, această taxă nefiind inclusă în cuantumul cheltuielilor de executare prevăzut de lege dar se impută tot celui care se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită (prin adăugarea la acest cuantum).
Prin întâmpinare intimații au solicitat să se dispună respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită; să se dispună respingerea contestației la executare ca netemeinică și nefondată; să se mențină ca temeinică și legală Încheierea prin care s-a investit cu formulă executorie titlul executoriu reprezentant de Decizia nr.1169/22.10.2009; să se mențină ca temeinice și legale actele de executare emise în dosarul execuțional, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, referitor la incidența prescripției dreptului de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu, intimații arată că, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din O.U.G. 71/2009, plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: „în anul 2012 în cuantum de 5 % din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10 %, în 2014 și 2015 câte 25 %, iar în 2016 diferența de 35 % din valoarea titlului executoriu”.
Arată că dispozițiile art.1 alin. 2 din același act normativ prevăd expres că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită se suspendă de drept, caz în care în mod evident a fost în imposibilitatea de a porni, în perioada 2009-2012, orice procedură de executare silită, având în vedere că potrivit prevederilor OUG 71/2009 în perioada anilor 2009-2012 acest drept a fost suspendat.
Pe de altă parte, intimații solicită să se rețină că instanța de încuviințare a executării a avut în vedere dispozițiile OUG 71/2009, a verificat prescripția dreptului de a cere executarea silită și a constatat că executarea este în termen, motiv pentru care a admis cererea de executare și a încuviințat executarea silită.
În ce privește legalitatea actelor de executare silită reprezentate de actele emise în dosarul execuțional al intimatului, argumentația contestatoarei, respectiv aceea conform căreia, creanța născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu, respectiv că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, este nefondată.
Prin Sentința civilă nr.76/CA din 23.02,2009, pronunțată în dosarul nr._, rămasa irevocabilă, Tribunalul T. a obligat pârâtul să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d), începând cu data începerii raportului de serviciu și pronunțării hotărârii (perioade distincte pentru fiecare funcționar). În atare situație, dovedește că la baza emiterii actelor de executare se regăsește un titlu executoriu, că în speță creanța este lichidă și exigibilă, îndeplinind așadar criteriile cerute de lege pentru a putea fi executată silit.
În conformitate cu prevederile art.662 Cod procedură civilă, sentința civilă antemenționată cuprinde o creanța certă, întrucât instanța obligă I.T.M. la plata sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cuprinse între data începerii raportului de serviciu și data pronunțării, existența acestei creanțe rezultă din însuși actul de creanță și/sau din alte acte, chiar neautentice, iar debitoarea nu a contestat niciodată existența creanței născute.
Se mai arată că referirile privitoare la lipsa elementelor identificabile ale creanței sunt neavenite, atâta timp cât însăși contestatoarea este cea care emite documente de recunoaștere a creanței astfel cum a fost calculată de către un expert contabil. În ipoteza în care nu ar fi recunoscut aceste calcule efectuate de către un expert calificat ar fi fost în măsură să nu emită situațiile sumelor de plată corespunzătoare tranșelor care trebuie plătite în temeiul Legii 71/2009.
De asemenea, sentința civilă antemenționată cuprinde o creanța lichidă, întrucât plata sumelor este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau/și al altor acte neautentice, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite, conform art.662 alin.3 din Codul de procedură civilă. În atare situație, dovedește că în speță actele de executare sunt legale, întrucât creanța este lichidă și determinabilă prin înscrisuri recunoscute de contestatoare.
Creanța este și exigibilă, întrucât este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadență.
Intimații arată că nu este reală nici susținerea că prevederile Sentinței civile nr.76/CA/2009 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute, întrucât acestea au putut fi identificate.
În acest sens, intimații solicită a se avea în vedere că s-au făcut demersuri pe lângă forurile ierarhic superioare, respectiv Inspecția Muncii București și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pentru funcționarii publici din cadrul I.T.M T. ca aceste două instituții să aloce fondurile necesare reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ministerul Muncii, prin răspunsul nr._/20.11.2012, a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici.
Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială A., în subordinea Ministerului Muncii, a achitat în luna decembrie 2012 sumele aferente acestor suplimente în cuantum de 5%, pe o hotărâre judecătorească identică (Decizia nr. 688/2009) cu cea în care reprezintă o parte din creanța totală calculată la câte 25% pentru fiecare din suplimente.
În documentul cuprinzând calculul suplimentului postului respectiv suplimentul pentru treapta de salarizare în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, calculate pentru perioada 01.04._09 actualizate cu indicele prețurilor de consum, la 30.11.2012 este întocmit și semnat de expertul S. G., sunt determinate, respectiv identificate sumele solicitate prin cererea de executare.
Intimații solicită a se avea în vedere că Inspecția Muncii, prin adresele nr.15/DE/08.01.2013 si 253/DE/19.03.2013, a solicitat ITM T. să transmită situația hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pe care trebuie să le mai pună în executare, respectiv restul de plata aferent anului 2013 (10% conform O.U.G. nr.71/2009).
Urmare acestei solicitări I.T.M. T. a comunicat situația hotărârilor judecătorești precum și cuantumul sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, calculate potrivit expertizelor contabile depuse la registratură debitoarei I.T.M. T..
Pe de altă parte, învederează că prin Decizia civilă nr. 76/22.01.2009 existentă la dosarul cauzei, Curtea de Apel Timișoara constată: „Legea nr.188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d) din art.31 se stabilește în raport de treapta e salarizare. Este evident ca stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să mume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o sumă de bani.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele de drept abilitate, aspect reținut și în urma observării considerentelor soluțiilor CEDO reținute de Curtea de Apel.
Și aceasta întrucât, în caz contrar, s-ar afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.”
În confirmarea interpretării date textului legal, Curtea de Apel Timișoara invocă Decizia nr.XIV/18.02.2008 a Î.C.C.J., în recursul în interesul legii, în considerentele căreia se reține că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În susținerea celor antemenționate, intinații învederează că Inspecția Muncii a achitat aceste suplimente, în cuantum de 25% fiecare, pentru perioada 2004 - 2008, funcționarilor publici încadrați la alte I.T.M-uri: B., B., C.-S., O., etc., iar Ministerul muncii a aprobat plata a 25 % pentru fiecare supliment, celorlalte instituții deconcentrate.
În această situație, refuzul acordării acestor drepturi funcționarilor publici din cadrul I.T.M. T. rezida într-o inechitate vădita si presupune încălcarea prevederilor Constituționale.
Atât timp cât legiuitorul nu s-a pronunțat asupra acestui drept, iar ordonatorii de credite refuză a acorda aceleași drepturi funcționarilor publici din subordine, consideră că numai prin punerea în executare a hotărârilor judecătorești pot beneficia efectiv de dreptul recunoscut prin Sentința civilă nr.76/CA/2009, întrucât potrivit art.1 la Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului”. Ori, în acest caz, utilitatea publică se definește expres de art. 53 din Constituția României.
În ce privește legalitatea încheierii de investire cu formula executorie a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca irevocabilă, intimații arată că instanța de încuviințare a executării este obligată a verifica daca cererea de încuviințare a executării îndeplinește condițiile prevăzute la art.3731 Cod procedură civilă, astfel cum este modificat prin L.202/2010, respectiv dacă hotărârea constituie titlu executoriu și dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Având în vedere cererea de anulare a încheierii de admitere a cererii de investire cu formula executorie, intimații solicită a se observa prevederile art. 3733 alin. 1, ind. 1 Cod procedură civilă, aplicabile la momentul investirii cu formulă executorie a titlului executoriu, care statuează că această încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.
Referitor la nelegalitatea actelor de executare raportat la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, având în vedere faptul că nu înțeleg să formuleze apărări în numele biroului executorului judecătoresc, intimații solicită, ca în ipoteza în care instanța va aprecia fondate aceste critici emise în dosarele execuționale ale creditorilor și eliminarea dispozițiilor prin care contestatoarea este obligată și la plata onorariului execuțional, având în vedere că tergiversarea punerii în executare a drepturilor câștigate de creditori ar prejudicia intimații.
Din înscrisurile depuse la dosar, în copie: somație în dosar execuțional nr.446/2014 (f.8,9); Încheierea de înregistrare a executării silite din data de 13.08.2014 (f.12- 14); Încheierea de încuviințare a executării silite nr.8041/12.08.2014, dată în dosar nr._ de către Judecătoria A. (f.15-16); Sentința civilă nr.76/CA, pronunțată la data de 23.01.2009, în dosar nr._ de către Tribunalul T. (f.17,18); Decizia civilă nr.1169/22.10.2009, pronunțată în dosar nr._ de către Curtea de Apel Timișoara (f.19-24); Încheierile de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 76/CA, pronunțată la data de 23.01.2009, în dosar nr._ de către Tribunalul T. (f.25,26); copia certificată a dosarului execuțional nr.446/2014 a Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M. (f. 201-335); adresa nr.15/DE/08.01.2013 (f.343); situația hotărârilor judecătorești care mai sunt puse în executare de către ITM (f.344); adresa nr.253/DE/19.03.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice Inspecția Muncii București (f.345), adrese emise la 23.04.2013 (f.346-351); sentința civilă nr.2421/25.03.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._ (f.352-359); sentința civilă nr.2251/19.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. (f.360-367), instanța reține în fapt următoarele:
În conformitate cu art.248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța, cu precădere asupra excepțiilor invocate, respectiv asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroului executorului judecătoresc B. L. M.. Ca urmare, se constată că organul de executare silită are calitate procesuală pasivă într-o singură ipoteză, acea prevăzută de dispozițiile art.711 alin.1 teza finală Cod procedură civilă, în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Întrucât în speță nu se pune o astfel de problemă, contestația vizând exclusiv interesele contestatorului-debitor, instanța apreciază că Biroul Executorului Judecătoresc B. L. M. nu justifică legitimare procesuală pasivă, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia urmând a fi admisă.
Pe fond, se va constata că prin sentința civilă nr.76/CA/2009 a Tribunalului T., I. T. de Muncă T. a fost obligat la plata către reclamanți a drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data începerii raportului de serviciu și până la data pronunțării sentinței. Sentința nr.76/CA/2009 a fost recurată și a devenit definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu intimatul a pornit executarea silită împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr.446/2014 al B. B. L. M..
Prin primul motiv al contestației la executare se solicită anularea executării silite pe considerentul că nu este certă lichidă și exigibilă creanța, întrucât în cuprinsul sentinței civile nu este indicat cuantumul sporurilor sau modalitatea de calcul a acestora.
Instanța va reține că, în conformitate cu art.632 Cod procedură civilă ,,(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.’’
Intimații apreciază că un astfel de titlu îl constituie sentința civilă nr.76/CA/2009 a Tribunalului T., sentință devenită irevocabilă prin Decizia nr.1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara, chiar în absența unor elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute, în faza executării silite putând fi suplinite prin răspunsul Ministerul Muncii care, în adresa nr._/20.11.2012, a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici.
Cu referire la cuantumul drepturilor bănești la plata cărora a fost obligat pârâtul, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sau la stabilirea unei alte modalități de determinare a acestuia, chiar reclamanții au solicitat o lămurire a hotărârii care solicită a se executa silit.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 08.10.2010, Tribunalul T. – Secția Comercială și de C. Administrativ a respins cererea intimaților, apreciind că prin cuantificarea sporurilor bănești nu s-ar lămuri dispozițiile sentinței civile nr.76/CA/2009 a Tribunalului T., ci s-ar dispune adoptarea unor noi dispoziții, cu nesocotirea celor expres menționate în considerentele sale, respectiv că ,,instanța nu se poate substitui legiuitorului în cuantificarea acestora’’.
Prin aceiași încheiere s-a statuat și că ,,...raportat la dispozițiile mai sus enunțate ale sentinței adoptate de Tribunalul T., se poate conchide că aceasta nu conține dispoziții susceptibile de executare silită, instanțele limitându-se la recunoașterea unei posibilități de acordare a drepturilor bănești care, însă, nu este însoțită de posibilitatea reclamanților de a recurge la forța coercitivă a statului pentru realizarea acestora’’.
Având în vedere cele de mai sus și faptul că, atât dispozitivul, cât și considerentele hotărârii se opun deopotrivă părților și instanței cu autoritate de lucru judecat potrivit art.430 alin.2 Cod procedură civilă, prin prezenta hotărâre aceste statuări nu pot fi contrazise.
Se remarcă, de asemenea, că un astfel de efect l-a avut încheierea încă de la data pronunțării ei, când în vigoare erau vechile dispoziții de drept material și procedural, întrucât și Codul civil de la 1864 a consacrat principiul puterii lucrului judecat prin art. 1201. Acesta împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că, drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară pronunțată într-un alt proces (...)”.
Față de cele ce preced, instanța va constata că hotărârea ce se urmărește a fi executată silit nu constituie titlu executoriu în sensul dispozițiilor art.632 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, în temeiul lui nu poate fi declanșată procedura executării silite reglementată la art.622 și următoarele Cod procedură civilă, intimații urmând a-și valorifica drepturile pe cale administrativă.
D. urmare, temeiul art.719 alin.1 Cod procedură civilă, contestația la executare formulată de I. T. de Muncă T. va fi admisă și în sensul că executarea silită pornită împotriva sa va fi anulată.
Se va lua act că nu au cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea I. T. de Muncă T., cu sediul în Timișoara, Splaiul N. T., nr.12, județ T., CF._, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc ,,B. L. M., cu sediul în A., ..19, ., A. A., domiciliată în Timișoara, ., ., A. T., domiciliată în Sânicolaul M.,P-ța 30 Decembrie, nr.3, județ T., A. M., domiciliată în Timișoara, ..2A, ., județ T., B. A. C., domiciliat în Timișoara, ., ., ., B. M., domiciliată în Timișoara, ., nr.10, ., B. V., domiciliat în Timișoara, ., ., C. O., domiciliat în sat B. M., ., . T., C. T. M., domiciliat în Timișoara, ., nr.12, ., județ T., C. C., domiciliată în Timișoara, . P., nr.139, ., ., C. D. C., domiciliată în Timișoara, ..60, ., județ T., C. A. C., domiciliată în Timișoara, ., ., C. O. V., domiciliată în Timișoara, ..17, ., județ T., D. A., domiciliată în Timișoara, ., județ T., D. F. G., domiciliat în Timișoara, . P. P., nr.131, județ T., D. I. V., domiciliat în Timișoara, ..36, ., D. C. O., domiciliat în Timișoara, Int. D., nr.31, ., județ T., E. S., domiciliată în Sânicolaul M., ., nr.74, județ T., F. I. A., domiciliat în Timișoara, ., ., ., F. A., domiciliat în Timișoara, ..C4, ., județ T., F. I. R., domiciliat în Timișoara, ., nr.27, județ T., G. F., domiciliată în Lugoj, Spl. 1 Decembrie 1918, ., G. M. - H., domiciliată în Timișoara, ., ., G. S., domiciliată în Timișoara, ., ., ., H. S., domiciliată în Timișoara, ., ., ., H. C. A., domiciliată în Timișoara, ., nr.37 A, județ T., I. M., domiciliată în Timișoara, ., nr.68/A, ., I. C., domiciliată în Timișoara, ., ., Iercu D. M., domiciliată în Timișoara, ., ., ., I. M. P., domiciliat în Timișoara, ., nr.7, ., județ T., I. M. S., domiciliată în Timișoara, ., ., județ T., I. M., domiciliată în Timișoara, ., județ T., J. E., domiciliată în Timișoara, ., ., ., J. E., domiciliat în Timișoara, ..35 A, ., județ T., J. M., domiciliată în Timișoara, ., ., ., J. L., domiciliată în Timișoara, ..10, județ T., K. R., domiciliată în Timișoara, ., județ T., M. E., domiciliată în D., ., nr.37, ., ., M. F. M., domiciliată în Timișoara, Calea A., nr.38, ., ., M. V., domiciliat în Timișoara, ., ., M. R. V., domiciliat în Timișoara, ., județ T., M. V., domiciliat în Timișoara, ..3, ., ., M. S. M., domiciliată în Timișoara, ., ., județ T., M. D. S., domiciliat în ., ., M. C. P., domiciliat în Timișoara, ., ., ., N. M. M., domiciliată în Timișoara, ., ., N. D., domiciliat în Timișoara, ., nr.63, județ T., N. C. M., domiciliată în Timișoara, ..2, ., ., O. L., domiciliată în ., nr.56, ., P. M., domiciliată în Timișoara, ..6, ., P. L. S. I. R., domiciliat în Timișoara, ., județ T., P. E. M., domiciliată în Timișoara, ., județ T., P. M., domiciliat în Timișoara, ..31, ., P. I. A., domiciliat în Timișoara, ..26, ., ., P. I. A., domiciliată în Timișoara, ., ., P. E. D., domiciliată în Timișoara, . A, județ T., P. M., domiciliată în Timișoara, ., ., ., S. C. R. Ș., domiciliat în Timișoara, ..3, ., județ T., S. L., domiciliată în sat Chisoda, ., ., S. M., domiciliată în Timișoara, ..16, ..B, ., S. A., domiciliată în ., ., S. C. M., ., ., S. I., domiciliat în G., nr.1090 A, județ T., S. A. F., domiciliat în Timișoara, ..2, ., ., T. P., domiciliat în Timișoara, ., ., județ T., T. E., domiciliată în G., ., județ T., T. I. A., domiciliată în Timișoara, ., ., județ T., T. I., domiciliată în Sînicolaul M., ..7-9, ., ., T. I., domiciliată în Timișoara, ..10, județ T., T. S., domiciliată în Timișoara, ., județ T., U. O. L., domiciliată în Timișoara, ., nr.2, ., județ T., V. C., domiciliată în Timișoara, ..4, județ T., Z. A. V., domiciliat în Timișoara, ..B -130, ., P. I. C., domiciliată în Timișoara, ., nr.2, ., județ T., G. R., domiciliată în Timișoara, ., ., C. N., domiciliat în Timișoara, ., ., ., județ T., E. N., domiciliată în Timișoara, ..4, ., ., C. T., domiciliat în Timișoara, Calea A., nr.22, ., toți cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ..31, ., la Cabinet Avocat D. – P. R. –L., și, în consecință:
Anulează actele de executare silită întocmite în dosar execuțional nr.464/2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2014.
Președinte, Grefier,
C. H. A. P.
Red. CH/. .
Se comunică: - contestatoarei I. T. de Muncă T., cu sediul în Timișoara, Splaiul N. T., nr.12, județ T.,
- intimaților A. A., s.a., într-un singur exemplar, la domiciliul procesual ales în Timișoara, ..31, ., la Cabinet Avocat D. – P. R. –L.,
- Biroul Executorului Judecătoresc ,,B. L. M., cu sediul în A., ..19, ..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5093/2014. Judecătoria... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5033/2014.... → |
|---|
