Obligaţie de a face. Sentința nr. 3055/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3055/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 3055/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3055
Ședința publică din 15.04.2013
Președinte: C. C. A.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă precizată de către reclamantul D. D. C. în contradictoriu cu pârâta . – U. T. A. având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reclamantul, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depus la dosar din partea pârâtei, contractul nr._/23.03.2006.
Reclamantul depune la dosar note de ședință, arătând că nu are alte cereri sau probe.
Nemaifiind alte cereri sau probe, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 20.12.2013, reclamantul D. D. C. în contradictoriu cu pârâta . – U. T. A. a solicitat anularea facturii 2F_/03.12.2012 ca fiind netemeinică și nelegală; rebranșarea în cel mai scurt timp la rețeaua de energie electrică imobilul din ..l. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâta a reziliat unilateral același contract de furnizare a energiei electrice având nr._/23.03.2006 de două ori: în data de 03.09.2009 și 28.11.2012, acționând astfel fără a-i trimite o notificare prealabilă pentru a prezenta motivele acestei acțiuni. Arată că a fost debranșat de la rețeaua de energie electrică în data de 28.11.2012, fără a primi vreun preaviz de debranșare, la sediul pârâtei comunicând motivul ca fiind neplata facturilor. În perioada 21.12._12 nu s-a mai eliberat nicio factură, iar ultima factură primită de reclamant din data de 25.08.2009, a fost achitată. Potrivit evidențelor pârâtei, ultima plată a fost efectuată în martie 2010. Dacă deconectarea nu s-a efectuat până la data plății integrale a facturilor restante, consideră că furnizorul nu mai are motive de a debranșa consumatorul.
Reclamantul arată că nu a păstrat chitanța ultimei facturi întrucât termenul de trei ani al prescripției facturii este epuizat. De asemenea, apare factura cu nr._ în valoare de 8,95 RON emisă în data de 21.12.2009, de care nu are cunoștință, nu a primit-o și nici nu a fost notificat pentru a o plăti, nu reprezintă niciun consum, doar alte obligații despre care nu are cunoștință ce ar putea reprezenta. Dacă rezilierea contractului s-a efectuat în 03.09.2009, nu înțelege de ce s-au mai emis facturi după această dată. Deși contractul de furnizare a energiei electrice a fost reziliat a doua oară în 28.11.2012, nu a fost emisă nicio factură până la acea dată, mai mult, ultima factură primită în data de 10.12.2012 a fost emisă în data de 03.12.2012, deci după rezilierea contractului și după debranșarea de la rețeaua de energie electrică. În plus, a fost obligat să depunem o nouă documentație pentru încheierea unui nou contract de furnizare a energiei electrice, ceea ce demonstrează rezilierea contractului. Pe factură se observă perioade de facturare prescrise, de asemenea factura nr. 2F09052391/03.12.2012 nu are temei legal, având în vedere că se bazează pe un contract reziliat, motiv pentru care refuză plata facturii și să cere instanței de judecată soluționarea competentă a cauzei.
În drept, reclamantul invocă dispozițiile art. 969 și 1067 cod civil vechi, art. 1517, 1534 și 1556 Cod Civil nou, art. 7 alin.2, 82, 83, 274, 581 și 720 indice 1 C. proc. civ., art. 46-48 Cod Comercial, art. 33 și 34 din HG nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori.
În probațiune a depus la dosar: Factura nr. 2F09052391/03.12.2012 recepționată în data de 10.12.2012; Evidență facturi imprimată de pe site-ul .; Petiție cu privire la neacceptarea facturii nr. 2F09052391/03,12.2012 adresată ..
Prin notele de ședință, reclamantul arată că vinovăția pârâtei constă în sistarea furnizării energiei electrice și debranșarea imobilului din .. 1 în data de 28.11.2012. Aceasta se bazează, potrivit adresei pârâtei nr. 24734E/17.12.2012, faptului că nu aș fi achitat facturile în termen. De asemenea, pârâta, prin adresa mai sus menționată, arată că trebuia să mai ia o măsură și anume, transmiterea unui preaviz de sistare a livrării energiei electrice și că acest contract cu nr._/23.03.2006 a fost reziliat.
Pârâta nu a transmis un preaviz de sistare a livrării energiei electrice cum prevede HG 1007/25.06.2004. Aceasta a emis factura nr. 2 F_ în data de 03.12.2012 după ce a fost sistată energia electrică la imobilul mai sus amintit, contractul fiind reziliat din data de 03.09.2009;
Potrivit desfășurătorului de facturi depus la dosar se poate observa faptul că nu există nicio factură neachitată la data la care s-a executat sistarea energiei electrice și debranșarea imobilului și că timp de mai mult de 3 ani nu a fost emisă nicio factură.
Potrivit art. 7 din ordinul nr. 5/2003 emis de ANRE « corespunzător tipului de tarif stabilit, furnizorul emite o factură în primele 5 zile ale perioadei de facturare ».
Potrivit art. 33 din HG 1007/25.06.2004 „furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul”.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la dezbateri.
Analizând cererea de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține, în fapt, următoarele:
Cererea de chemare în judecată, formulată de reclamant este neîntemeiată în întregime, urmând a fi respinsă punctual, pe fiecare capăt de cerere, după cum urmează:
În ce privește capătul din cererea reclamantului, vizând anularea facturii nr. 2F_/03.12.2012, instanța îl apreciază ca nefondat, urmând a-l respinge.
Astfel, instanța reține că, pe spatele facturii nr. 2F_/03.12.2012 se menționează faptul că, reclamantul datorează pârâtei suma înscrisă pe factură pentru perioada de consum 26.07._09; 27.11._12. Așadar, reclamantul datorează o sumă de bani pârâtei, constând în consumul de energie electrică, realizat până în data de 28.11.2012, deci până la data rezilierii contractului de furnizare a energiei electrice, încheiat între părți, data rezilierii contractului, 28.11.2012, fiind recunoscută de reclamant, prin cererea de chemare în judecată. În condițiile în care, pârâta a depus la dosar contractul de furnizare a energiei electrice nr._ din 23.03.2006, ce stă la baza raportului juridic născut între părți și la baza emiterii facturii din litigiu (fiind consemnat pe spatele facturii) și în condițiile în care, factura a fost emisă pentru o creanță născută în baza contractului, înainte de rezilierea acestuia, cererea de anulare a facturii este nefondată.
Mai mult, cererea reclamantului este și inadmisibilă. Aceasta întrucât factura, ce se solicită a fi anulată, este un instrumentum probationis și nu un act juridic în sens de negotium ce poate fi lovit de nulitate. Din moment ce factura nu este o manifestare de voință, făcută în scopul de a produce efecte juridice, ci este un instrument de probă a creanței născute dintr-un act juridic, rezultă că, prin ipoteză, nu poate fi admisă o acțiune în anulare a facturii.
În ce privește capătul din cererea reclamantului, vizând rebranșarea în cel mai scurt timp la rețeaua de energie electrică imobilul din ..l., instanța îl apreciază ca nefondat, urmând a-l respinge. Instanța reține că, potrivit art.200 alin.6 din H.G. 1007/2004, consumatorul poate cere racordarea la rețeaua de energie electrică numai după ce plătește toate datoriile restante față de furnizor. Ori, reclamantul n-a plătit datoria restantă față de pârâtă, ce face obiectul facturii din litigiu, astfel că, potrivit textului legal menționat, nu poate solicita rebranșarea la rețeaua de energie electrică. Instanța nu poate primi argumentul prescripției extinctive a creanței pârâtei, invocat de reclamant. Astfel, creanța pârâtei față de reclamant, chiar prescrisă, prin ipoteză, subzistă ca o obligație naturală, ce nu poate fi stinsă decât prin plată sau alte moduri de stingere a obligației și existența ei constituie un impediment la admiterea cererii de rebranșare a consumatorului reclamant.
Din toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea civilă având ca obiect anulare factură și obligație de a face, constând în rebranșarea reclamantului la rețeaua de energie electrică, formulată de reclamantul D. D. C., cu domiciliul în A., ..1, județul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. E. S.A., U.T.C. A., cu sediul în A., .. 65 – 71, județul A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J 40/_/2007, C.U.I. R_.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect anulare factură și obligație de a face, constând în rebranșarea reclamantului la rețeaua de energie electrică, formulată de reclamantul D. D. C., cu domiciliul în A., ..1, județul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. E. S.A., U.T.C. A., cu sediul în A., .. 65 – 71, județul A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J 40/_/2007, C.U.I. R_.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.04.2013.
Președinte, Grefier,
C. C. A. R. M.
Red.CA/RM/30.04.2013/5ex./3com.
Se comunică cu - reclamantul D. D. C., cu domiciliul în A., ..1, județul A.,
- pârâta S.C. E. E. S.A., U.T.C. A., cu sediul în A., .. 65 – 71, județul A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2975/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3360/2013. Judecătoria... → |
|---|
