Pretenţii. Sentința nr. 2217/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2217/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 01-03-2012 în dosarul nr. 2217/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2217
Ședința publică din 01.03.2012
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de P., ., județul A. în contradictoriu cu pârâta J. L. C., precum și cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională J. L. C. în contradictoriu cu pârâta-reconvențională Asociația de P., ., județul A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei avocat B. Ș. din Baroul A. și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea principală este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 din Legea nr. 230/2007.
Cererea reconvențională este legal timbrată cu suma de 48 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Reprezentantul reclamantei depune în probațiune un set de înscrisuri în susținerea cererii, în dublu exemplar, din care unul îl comunică pârâtei, care nu solicită termen pentru studiu.
Pârâta depune în probațiune un set de înscrisuri în susținerea cererii reconvenționale, în dublu exemplar, din care unul îl comunică reprezentantului reclamantei care arată că nu solicită termen pentru studiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii principale astfel cum a fost formulată și precizată ulterior, respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Pârâta declară că lasă la aprecierea instanței asupra soluției ce se va pronunța.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.12.2011 cu nr._ și precizată la fila 57, reclamanta Asociația de P., . A., județul A. în contradictoriu cu pârâta J. L. C., a solicitat ca prin sentință civilă să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 418,94 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada iunie 2011- noiembrie 2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâta deține un apartament în cadrul asociației și anume . cu luna iunie 2011 și până în prezent aceasta nu a achitat cheltuielile de întreținere ale imobilului. Deși pârâta a fost contactată de mai multe ori, aceasta a refuzat plata.
În drept, invocă prevederile Legii nr. 230/2007.
Pârâta formulează întâmpinare și cerere reconvențională (f. 65-67).
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare arată că este de acord cu plata cheltuielilor comune pe care le datorează asociației, în măsura în care acestea sunt recalculate în mod corect, fără achitarea datoriilor nejustificate și fără penalități. Arată că suma corect calculată pe care o datorează cu acest titlu este de 207,41 lei.
Prin cererea reconvențională, pârâta solicită anularea deciziei Comitetului executiv redactată în proces verbal nr. 39/23.07.2011 ca fiind nelegală, obligarea asociației la restituirea fondului de rulment în valoare de 150 lei și a fondului de reparații în valoare de 120 lei și obligarea asociației la montarea pe cheltuiala acesteia a sistemului interfon, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că neplata cheltuielilor comune se datorează reclamantei care a refuzat să-i permită achitarea cheltuielilor stabilite corect și să-i dea explicații cu privire la sumele de bani înscrise pe tabelele de cheltuieli comune. Comitetul executiv a luat decizii în mod nelegal, fără organizarea unei adunări a proprietarilor. Astfel, a pus în sarcina proprietarilor datoriile neachitate de către administratorul L. L., în loc să o someze pe acesta să achite datoriile și să restituie asociației fondurile bănești. S-a stabilit unui fond de rulment în valoare de 100 lei/apartament ce s-a plătit în luna iunie – iulie 2011, pentru proprietarii care nu aveau fond de rulment, iar la data de 23.07.2011 s-a hotărât ca datoria lăsată de L. L. să fie plătită de către proprietari, respectiv câte 10 lei/lunar/apartament, timp de mai multe luni consecutive, începând cu luna iunie 2011, obligând astfel proprietarii la plăți nejustificate. Arată că a solicitat conducerii asociației reglementarea situației anularea decizia înscrisă în procesul – verbal nr. 39/23.07.2011, arătând motivele pentru care aceasta nu este legală. A solicitat să i se permită plata cheltuielilor fără fondul de rulment, pe care îl are deja în valoare de 150 lei încă din 2006. Începând cu luna martie 2009 s-a strâns un fond de reparații în cuantum de 10 lei/lunar/apartament, astfel că până în iunie 2011 acesta se ridică la suma de 280 lei. Din acest fond s-au efectuat ceva reparații, iar suma care ar trebui să se regăsească în luna iunie 2011 ar fi de circa 120 lei/apartament, sumă care asociația a folosit-o, fără acordul său, la branșarea apei reci. Banii folosiți pentru branșarea apei trebuiau recuperați de la restanțieri.
Cu privire la instalarea interfonului, din actele asociației rezultă că a fost plătită suma de 100 lai/apartament, fără însă a putea beneficia de această utilitate în prezent.
În drept invocă dispozițiile art. 115, 119 Cod procedură civilă, Legea nr. 230/2007 și Statutul asociației de proprietari.
Prin întâmpinare la cererea reconvențională (f.89-90), reclamanta–pârâtă reconvențională arată că asociația a fost somată să plătească suma de 5.271 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale. Conducerea asociației a hotărât să fie achitată această sumă, pentru a evita plata unor penalități suplimentare. În ce privește restituirea fondului de rulment și fondului de reparații, acestea se înființează prin lege, iar faptul că fosta conducere și fosta administratoare nu a predat acele sume este de competența organelor penale. În ce privește sistemul interfon, acesta nu este funcțional, nu este montat la toate apartamentele și nu deține contractul de montare a acestuia, fiind semnat de fosta administratoare.
În drept invocă prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea 230/2007.
În probațiune se depun înscrisuri conforme cu originalul respectiv Statutul Asociației de P. (f.5-18), certificatul de înregistrare fiscală (f.19), lista cheltuielilor comune pe perioada iunie 2011 - luna noiembrie 2011 (f. 20-49, 59-64), tabel calcul penalizări (f.50, 58), extras CF. (f.51), demisiile numiților B. D. și M. A. (f. 68), decizie din proces verbal nr. 39/23.07.2011 (f.69), cereri și sesizări adresate comitetului executiv al asociației (f.70-74), expertiză contabilă referitor la fond de rulment (f.75-79), chitanțele pentru dovedirea fondului de reparații (f.80-82), tabel nominal cu plata sistemului interfon (f.83-84), facturi fiscale și chitanțe (f.102-151), minuta sentinței civile nr. 1574 (f.152), cerere (f. 153), tabel nominal (f. 154-155), contract de vânzare cumpărare nr. 207/30.09.2009 (f. 156), decizie (f. 157), contract de adeziune (f. 158-159), convenție (f.160), contract nr. 45/04.10.2010 (f.161-162), proces verbal din 23.06.2011 (f. 163-164).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pârâta, în calitate de proprietară a apartamentului nr. 58 din A., . (CF nr._-C1-U19), din cadrul asociației de locatari reclamante are obligația de a plăti lunar cota ce îi revine din cheltuielile comune. Din listele de plată a cheltuielilor comune (filele 20-49 și 59-64) instanța reține că în perioada iunie 2011-noimebrie 2011, pârâtei îi revine obligația de a plăti cota din cheltuielile comune în sumă totală de 418,94 lei, fără penalități. Pârâta nu a făcut dovada achitării acestei sume (chitanțe eliberate în perioada 15.05._11 - filele 80-82), însă a contestat valoarea pretențiilor, formulând cerere reconvențională.
Astfel, în data de 23.07.2011 a avut loc ședința Comitetului Executiv al Asociației de P. (proces-verbal nr. 39 - fila 69), prin care s-a hotărât strângerea unui fond de rulment, în cadrul cheltuielilor comune, în cuantum total de 100 lei, câte 50 lei/lună, precum și achitarea datoriei de 5.271 lei de către proprietari prin includerea a câte 10 lei/lună în cheltuielile comune, până la recuperarea întregii sumei. De asemenea, instanța mai reține că reclamanta-pârâtă reconvențională a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 207/2009 cu terța . prin care achiziționa un sistem interfon pentru 84 de apartamente, la un preț de 8.400 lei, existând obligația de instalare în termen de 60 de zile începând cu data de 30.09.2009 (fila 156). Conform tabelului de la fila 89 privind ratele de interfon, conducerea asociației a reținut banii necesari pentru plata prețului contractului.
În cadrul adunării proprietarilor din data de 13.06.2011 (proces verbal nr. 30 – filele 78-79), în prezența a 18 membri, s-a propus adunarea unor sume pentru achitarea facturii de apă restantă, propunere care a fost acceptată în sensul achitării acestor sume din fondul de reparații de un număr de 26 de proprietari, conform tabelului de semnături de la fila 84.
În drept, cu privire la anularea deciziei Comitetului Executiv din data de 03.07.2011 privind încasarea fondului de rulment în cuantum de 100 lei și a sumei de 5.271 lei, instanța arată că art. 27 din Legea nr. 230/2007 reglementează atribuțiile Adunării Generale a proprietarilor, în timp ce art. 30 din același act normativ prevede atribuțiile Comitetului Executiv. Astfel, art. 27 lit. e face trimitere la statutul asociației, care la rândul său prevede expres la art. 28 că Adunarea Generală are ca atribuții adoptarea fondului de rulment și hotărăște, cu majoritate de voturi, asupra necesități constituirii fondului de rulment, a fondului de reparații și a altor fonduri speciale. De asemenea, art. 24 alin. 2 din HG nr. 1588/2007 prevede că „Fondul de rulment se constituie prin plata anticipată a cotei ce revine fiecărui proprietar, potrivit hotărârii adunării generale a asociației de proprietari, iar reîntregirea fondului de rulment se face lunar, prin plata sumelor afișate pe lista de plată. Pentru încasarea fondului de rulment, casierul asociației de proprietari eliberează chitanță personalizată separată.” Prin urmare, Comitetului Executiv îi revine doar competența de a duce la îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale (art. 33 din statutul asociației, art. 30 alin. 1 din Legea nr. 230/2007), iar nu de a se substitui organului deliberativ al asociației prin luarea unor astfel de hotărâri. Singura atribuție a Comitetului Executiv sub acest aspect, conform art. 33 din statut, se referă la stabilirea modului de calcul și de încasare a fondului de rulment, fapt ce presupune ca acesta să fie discutat și aprobat, anterior, de către Adunarea Generală. Într-adevăr, fondul de rulment și alte fonduri speciale (inclusiv strângerea unor sume de bani pentru achitarea datoriei sub forma unor plăți lunare) se instituie conform unei proceduri legale, însă aceasta nu a fost respectată de către pârâta-reconvențională. Astfel, legea conferă posibilitatea impunerii unor categorii de cheltuieli, însă numai Adunarea Generală este cea care decide această necesitate, cuantumul sumei și scopul utilizării. Legea conferă doar un cadru general în baza căruia pot fi solicitate sume de bani de la proprietari, însă numai în baza unei hotărâri a Adunării Generale, care exprimă voința majorității membrilor. Prin urmare, decizia Comitetului Executiv în vederea stabilirii și strângerii unui fond de rulment și a unui fond special, în cuantum de 100 lei, respectiv 5.271 lei, este dată cu încălcarea competenței și a formelor prescrise de lege pentru convocare adunării generale și luarea hotărârilor, motiv pentru care se impune anularea acesteia.
Cu privire la restituirea fondului de rulment în sumă de 150 lei aferent apartamentului nr. 58, existent conform anexei nr. 6 la raportul de expertiză efectuat la solicitarea autorităților penale (filele 75-76 verso), art. 24 alin. 4 din HG nr._ prevede expres că „Fondul de rulment încasat se poate restitui în situațiile de schimbare a domiciliului sau a dreptului de proprietate, dacă prin actele de transmitere a dreptului de proprietate sau a folosinței locuinței nu se stipulează altfel, precum și în situațiile în care cheltuielile lunare scad conform deciziei comitetului executiv, la cererea proprietarului.” Reclamata-reconvențională nu a făcut dovada și nici nu a susținut că achitarea acestora, la momentul respectiv s-ar fi făcut ilegal, ci solicită restituirea sumei de 150 lei motivată de existența fondului și a faptului că nu se mai impune încasarea unui astfel de fond suplimentar. Față de acestea, având în vedere că reclamanta nu a arătat că se află în situațiile limitativ prevăzute de lege care să-i justifice cererea de restituire, instanța va respinge acest capăt de cerere.
În ce privește restituirea fondului de reparații în sumă de 120 lei, instanța reține că reclamanta-reconvențională a invocat drept motiv folosirea sumei în alt scop, anume plata restanțelor la apa rece, plată cu care nu a fost de acord, conform art. 24 alin. 5 din HG nr. 1588/2007 care prevede că fondul de reparații „nu va putea fi folosit decât cu acordul adunării generale a asociației de proprietari.” Într-adevăr, conform procesului verbal nr. 30/13.06.2011 (filele 78-79) și tabelului de semnături de la fila 84 s-a acceptat de o parte a membrilor achitarea acestor sume din fondul de reparații. Reclamanta nu contestă faptul că, inițial, fondul de reparații s-a încasat în mod legal. Prin urmare, din moment ce fondul de reparații a fost încasat cu titlu legal, acesta nu poate fi restituit, ci asociația de proprietari trebuie să recupereze suma utilizată de la cei în numele cărora s-au efectuat plăți și să reîntregească fondul de reparații (în speță persoanele restante la plata facturilor de apă rece). În cazul în care, conform susținerii reclamantei-reconvenționale, sumele s-au recuperat, acestea urmează a fi depuse în contul fondului de reparații existent pe numele său. Față de acestea, instanța va respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la obligarea asociației de montare a interfonului, instanța reține că pârâta-reconvențională a încheiat un contract pentru achiziționarea și instalarea unui sistem de interfon, la un preț de 8.400 lei, bani strânși de la proprietari conform tabelului de la fila 89. Din moment ce s-a făcut dovada plății de către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de preț interfon, alături de ceilalți proprietari în numele cărora s-a strâns suma totală de 8.400 lei, aceasta este îndreptățită să beneficieze de serviciul cumpărat. De altfel, însăși pârâta-reconvențională arată că acest sistem există, dar nu este funcțional deoarece nu este montat la toate apartamentele, fără a aduce însă justificări pentru situația existentă (fila 90). Prin urmare, având în vedere că în contract se menționează că instalarea produselor se face în maxim 60 de zile începând cu data de 30.09.2009 (fila 156), față de recunoașterea pârâtei că sistemul de interfon nu este funcțional, va obliga reclamanta-pârâtă să facă demersurile necesare punerii în funcțiune a acestuia.
Cu privire la cererea principală, în drept, art. 46 din Legea nr. 230/2007 reglementează obligația lunară de achitare a cheltuielilor comune, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari sau locatari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori. De asemenea, art. 25 alin. 1 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 prevede că aceste cote de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată. În continuare, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 îndreptățește asociația de proprietari să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Având în vedre cele reținute mai sus cu privire la cererea reconvențională prin care se contestă cuantumul acestor cheltuieli, instanța stabilește că suma corectă la care poate fi obligată pârâta este 257,44 lei. Astfel, din totalul sumei solicitate de 418,94 lei, se scade suma 100 lei solicitată cu titlu de fond de rulment (sumă înscrisă pe tabelul de cheltuieli comune aferent lunilor iunie-iulie 2011 – filele 23 și 29), precum și contribuția de 10 lei/lună pentru lunile iunie-octombrie 2011, respectiv 11,50 lei reținută pentru luna noiembrie 2011, cu titlu contribuție angajat în vederea plății debitului de 5.271 lei. Sub cest ultim aspect, chiar dacă pe listele de cheltuieli apare denumirea marginală „contribuții angajat”, instanța reține că, în fapt, solicitarea acestor sume se face în baza deciziei comitetului executiv amintit mai sus. Astfel, reclamanta nu a făcut dovada calității de angajator în baza căruia să-i incumbe obligația de plată a unor sume cu cest titlu, iar sumele achitate pentru serviciile de cenzorat (convenție nr. 133/21.07.2008 – fila 100) și de asistență (contract de adeziune nr. 112/15.07.2008 – fila 158) sau cele pentru abonament recons (contract nr. 45/04.10.2010 –filele 161-162) sau curățenie sunt evidențiate sperat pe tabelele depuse la dosar.
Având în vedere că până la această dată a devenit scadentă ultima obligația de plată a cotei din cheltuielile comune, aferentă lunii noiembrie 2011, fără ca pârâta să plătească sumele de bani solicitate, instanța o va obliga la plata sumei de 257,44 lei cu titlu de restanțe la cheltuielile comune.
În bata art. 274 și art. 276 C.proc.civ, față de admiterea în parte a cererii principale și a cererii reconvenționale, instanța va compensa în parte sumele efectuate și solicitate de părți cu acest titlu. Astfel, reclamanta principală a efectuat cheltuieli în sumă de 120 lei, iar pârâta principală de 49,50 lei. Având în vedere că acțiunea principală a fost admisă în proporție de 50%, iar cererea reconvențională a fost respinsă sub aspectul pretențiilor pentru care s-a achitat o taxă de timbru de 20 lei, instanța va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P., ., A. în contradictoriu cu pârâta J. L. C., cu domiciliul în A., ., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamanta J. L. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Asociația de P., ., A..
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 257,44 lei reprezentând cotă parte din cheltuieli comune restante aferentă perioadei iunie 2011-noimebrie 2011.
Anulează decizia Comitetului executiv din data de 03.07.2011 privind încasarea fondului de rulment în cuantum de 100 lei și a sumei de 5.271 lei.
Obligă reclamanta-pârâtă să facă demersurile necesare punerii în funcțiune a sistemului de interfon aferent imobilului.
Respinge în rest cererea reconvențională.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din date de 01.03.2012.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red.HȘ/MJ/03.04.2012
Ex.4/2 ex. se .> - Asociația de P., ., A., județul A.
- J. L. C., cu domiciliul în A., ., ..
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2015/2012. Judecătoria ARAD | Fond funciar. Sentința nr. 2859/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
