Pretenţii. Sentința nr. 3360/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3360/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 3360/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3360
Ședința publică din data de 08 iulie 2014
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul T. M. M. în contradictoriu cu pârâta . SA și intervenientul forțat I. A. F., având ca obiect acțiune în pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la această dată, urmând a da următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că, prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 11.10.2013 sub număr de dosar_, reclamanta T. M. M. a chemat în judecată pe pârâta . SA și intervenientul forțat I. A. F., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 11.997 lei reprezentând indemnizație de despăgubire, 60 lei reprezentând contravaloarea ședinței de informare privind procedura medierii, penalități de întârziere (daune interese moratorii) în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra sumei de 11.997 lei și pretinse pentru lipsa de folosință a sumei de 11.997 lei, în temeiul art. 37 din Normele de aplicare ale Ordinului nr. 14/2011, calculate începând cu data înregistrării la instanță a prezentei acțiuni și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 30.06.2013, în jurul orelor 18.50, interveneintul, a încercat să parcheze autovehiculul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, asigurat pentru răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă în baza poliție nr._, împrejurare în care a avariat autoturismul reclamantului, marca F. Punto cu numărul de înmatriculare_, având . șasiu ZFA_, ce se afla parcat în parcare.
În urma accidentului rutier la societatea pârâtă s-a deschis dosarul de daună nr. AR1013DA000920, reclamantul solicitând acordarea despăgubirii în regie proprie sau acordarea unei despăgubiri pe bază de evaluare anterior efectuării reparației. În acest sens, reclamantul a depus la sediul pârâtei o cerere de despăgubire, în urma căreia i s-a comunicat o notificare prin care s-a respins plata dosarului său de daună.
Reclamantul susține că a procedat la evaluarea daunei produse autoturismului său, ajungându-se conform devizului de reparație la suma de 15.767,06 lei, însă solicită doar contravaloarea sumei de 11.997 lei conform calculului valorii maxime a despăgubirii ce-i revine în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 14/2011.
Față de cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, reclamantul a invocat dispozițiile art. 37 din Normele de aplicare ale Ordinului nr. 14/2011 coroborat cu art. 1535, 1537 C.civ.
De asemenea, reclamantul susține că anterior promovării acțiunii a demarat procedura informării/medierii cu pârâta, fără ca aceasta să fie finalizată printr-un acord de mediere.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1357, art. 1535 C.civ., art. 41, 42 din Legea nr. 136/1995, Legea nr. 175/2004, Ordinul nr. 14/2011, art. 115 alin. 3 C.pr. civ., iar în probațiune a depus la dosar, nota de constatare a avariilor, deviz de reparație, talon și cartea de identitate a autovehiculului proprietatea sa, notificare respingere la plată, proces verbal de contravenție . nr._, constatarea amiabilă de accident, avizare daună, contract de premediere, certificat de informare, alte înscrisuri.
Pârâta a depus la dosare întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în urma avizării producerii accidentului de circulație, în data de 30.06.2013 s-a deschis dosarul de daună nr. AR1013DA000920 prin care s-au constatat avariile ambelor autoturisme în complementaritatea lor, în vederea clarificării dinamicii declarate de părți și s-a stabilit că autoturismul reclamantului a suferit avarii în partea din față potrivit documentelor Constatarea nr. 1 și Constatarea nr. 2.
În urma instrumentării dosarului de daună s-a constatat lipsa complementarității avariilor, fapt ce a atras incidența reglementărilor legale prevăzute în art. 45 pct. 3 din Ord. 14/_ al CSA la asigurarea de răspundere civilă auto.
În probațiune, pârâta a depus la dosar planșe foto și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare auto.
Intervenientul forțat a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat că la data de 30.06.2013 a avariat fără intenție și din vina sa, autoturismul proprietatea reclamantului cu numărul de înmatriculare_, marca F. Punto.
Totodată, susține că la data de 30.06.2013 autoturismul condus de acesta era asigurat la societatea pârâtă, iar conform art. 49, 58 din Legea 136/1995, asigurătorul este cel care va acorda despăgubiri potrivit contractului de asigurare.
În probațiune, intervenientul a depus la dosar asigurarea valabilă și dovada plății primei rate a acesteia.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Autovehiculul reclamantului marca F. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului a fost avariat într-un accident produs din vina intervenientului forțat I. A. care în data de 30.06.2013 conducea autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ în municipiul A. . pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu cel dintâi autoturism parcat regulamentar.
În urma stabilirii dinamicii producerii accidentului, se concluzionează de expert că avariile produse celor două autoturisme sunt complementare.
Cum evenimentul s-a produs din vina intervenientului, sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.07.2013, ce avea încheiată cu pârâta o asigurare de răspundere civilă obligatorie ( RCA), reclamantul a solicitat acestei societăți acordarea de despăgubiri, evenimentul fiind avizat la data de 01.07.2013.
Cererea i-a fost respinsă cu motivarea că avariile celor două autovehicule nu se puteau produce conform dinamicii declarate de cei doi conducători auto.
D. fiind refuzul pârâtei de plată a despăgubirii evaluate la suma de 11.997 lei lei, în dosarul de daună AR1013DA000920, a fost formulată cererea dedusă judecății.
În drept sunt incidente prevederile Legii nr. 136/1995 și, respectiv, ale Ordinului CSA nr. 14/2011.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”,
Potrivit art. 50, “ Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”
Art. 55 alin. 1 obligă asigurătorul să plătească despăgubirea nemijlocitcelui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Potrivit art. 35 din Ordinul CSA nr. 14/2011, „Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA.”
Art. 36 alin. 1 și 2 din acest ordin, prescrie că „În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
(2) Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
Depunerea cererii de despăgubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin polița de asigurare RCA reprezintă avizare de daună și obligă asigurătorul RCA răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părții prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal.
Art. 50 reglementează modalitatea de stabilire a despăgubirilor, astfel alin. 3 prescrie că, „cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate,” iar alin. 7, că „prețurile părților componente, ale pieselor înlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate.”
Conform art. 45 pct. 3, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, atunci când nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.
Potrivit devizului de reparații întocmit de Renault – V. SRl, la 26.08.2013, costul reparației autoturismului a fost estimat la suma de 15.767,06 lei.
Expertul judiciar numit în cauză a confirmat în raportul de expertiză tehnică judiciară auto, dinamica producerii accidentului susținută de reclamant prin cererea introductivă recunoscută de intervenient, evaluând costul reparației autoturismului F. ( cuantumul pagubei), proprietatea reclamantului la 15.766,3 lei, potrivit dispozițiilor legale anteenunțate, iar valoarea reală a autoturismului înainte de accident ca fiind de 3905 euro. Costul reparației fiind mai mare decât valoarea reală a autoturismului, a considerat că este vorba de o daună totală.
La data efectuării expertizei, autoturismul în discuție fusese reparat de reclamant, în regie proprie.
În ceea ce privește valoarea despăgubirilor, ce se cuvin reclamantului în raport de prevederile Ordinului CSA nr. 14/2011, expertul a stabilit valoarea maximă a despăgubirii – 2908 euro, valoarea epavei ca fiind 997 euro ( 4445,4 lei).
Cu toate acestea, inițial expertul a evaluat despăgubirea maximă la suma de 6.319,32 lei reținând vechimea autoturismului de 11 ani și o stare de întrebuințare satisfăcătoare, aplicând un coeficient de uzură de 0,85, deși, în dosarul de daună se reținuse o stare de întrebuințare medie și un coeficient de uzură de 75%, în funcție de care, reținându-se valoare reală a autovehiculului de 3.587,50 lei și valoarea epavei de 896,87 euro, a rezultat valoarea maximă a despăgubirii de 11.997,00 lei. ( fila 21 dosar).
Instanța va înlătura concluziile din raportul de expertiză reținând răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de reclamant, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 50 alin. 1, 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, „ Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.
(2) Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. (...)
A.. 9 al aceluiași articol prevede: „Costul reparațiilor efectuate la vehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate.
A. 12) Despăgubirile nu pot depăși:
a) cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;
b) cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, și în cazul daunelor parțiale.
În ceea ce privește coeficientul de uzură aplicabil, instanța reține că potrivit art. 58 alin. 2, “Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3) Coeficientul de uzură se stabilește în funcție de gradul de întrebuințare, de numărul de kilometri parcurși cu vehiculul, precum și de vechimea în exploatare, exprimată în unități de timp (ani), diferențiată pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficienților de uzură nr. 1 și 2 cuprinse în anexa nr. 3.
(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzură al unui vehicul sunt necesare:
a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de fabricație de pe placa de origine a vehiculului;
b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou și până la data producerii evenimentului asigurat.
Art. 59 prescrie că, “(1) În cazul vehiculelor la care se cunosc datele menționate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, și coloana corespunzătoare stării de întreținere medie, la intersecția cărora se va găsi coeficientul de uzură respective”.
În speță, se cunosc cei doi parametri, astfel că, având în vedere criteriul de determinarea a uzurii prevăzut de art. 59 alin. 1, rezultă un coeficient de uzură de 75 %.
Având în vedere că numărul kilometrilor parcurși până la data evenimentului – 153.953, este mai mic decât cel rezultat utilizând formula de calcul prevăzută de art. 59 alin. I, potrivit căreia coeficientii de uzură sunt determinați pentru un parcurs mediu anual de 15.000 km pentru tipul de autovehicul în discuție, adică 165.000 km, se calculează coeficientul de uzură corectat potrivit alin. 2,3 al aceluiași articol care prevăd: “ În cazul în care există diferențe între parcursul real și cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreținere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăși coeficienții corespunzători stărilor de întreținere bună sau satisfăcătoare.
(3) Corecția se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare decât parcursurile medii menționate la alin. (1), ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.”
Având în vedere aceste prevederi legale, vechimea autovehiculului și numărul kilometrilor parcurși, instanța apreciază că stabilirea coeficientului de uzură potrivit art. 60 nu se aplică în cauză, așa cum a apreciat expertul în concluziile la raportul de expertiză.
Astfel, art. 60 prescrie: „ Pentru vehiculele al căror parcurs în km realizat până la data producerii evenimentului asigurat nu este cunoscut, coeficientul de uzură al vehiculului avariat se stabilește în funcție de vechimea în exploatare și de starea de întreținere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienților de uzură nr. 1 și 2, cuprinse în anexa nr. 3.”
Prin urmare, având în vedere opțiunea reclamantului de a determina valoarea reală a autovehiculului prin utilizarea unui coeficient de uzură aferent stării de întrebuințare medie de 7%, mai mare decât cel ce ar fi rezultat în urma utilizării formulei de calcul reglementată la alin. 2,3 ale art. 59, în virtutea principiului disponibilității părților, instanța reține că valoarea reală a autoturismului la data producerii accidentului era de 3905 euro, în raport de care valoarea maximă a despăgubirii este de 2908 euro, echivalentul a 13.055,37 lei.
Cum însă reclamantul solicită mai puțin, respectiv 11.997 lei, având în vedere prevederile legale anterior invocate, găsind întemeiată cererea, instanța o va admite, cu consecința obligării pârâtei la plata despăgubirilor în cuantumul indicat, precum și la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data promovării cererii – 11.10.2013, până la data plății efective a debitului, în baza art. 37 din ordin, potrivit căruia: „ Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.”
Cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de reclamant cu procedura de informare asupra avantajelor medierii va fi respinsă de instanță ca neîntemeiată, atâta timp cât potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 14 din Legea nr. 192/2006, care prescrie că, „Serviciile prestate conform dispozițiilor alin. (1) și (1^1) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.”
În baza art. 453 C.p.civ., pârâta A. R. A. SA fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2670 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul T. M. M. cu CNP_ cu domiciliul în A., .. 44, ., jud. A., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat R. R. F. din municipiul A., . ., în contradictoriu cu pârâții Societatea de Asigurări Reasigurări A. SA Sucursala A., cu sediul în A., .. 64, jud. A., având codul unic de înregistrare_, J_ și cont bancar RO 90BPOS_RON01 și I. A. F. cu domiciliul în A., ., ., jud. A.
Obligă pârâta Societatea de Asigurări Reasigurări A. SA Sucursala A. să plătească reclamantului suma de 11.997 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul produs acestuia prin accidentul de circulație din data de 30.06.2013 produs din culpa exclusivă a intervenientului I. A. F., a unor penalități de 0,2% pe zi calculate de la data promovării cererii de chemare în judecată, până la data plății efective, precum și la plata sumei de 2670 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 08.07.2014.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./dact. EDB./GMP/09.07.2014
5 ex./3 ex. se comunică cu:
T. M. M., cu domiciliul în A., .. 44, ., jud. A.
cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat R. R. F. din municipiul A., . .,
. SA cu sediul în A., .. 64, jud. A.,
I. A. F. cu domiciliul în A., ., ., jud. A.
Exp. 3 .>
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 4653/2014. Judecătoria ARAD | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 3377/2014.... → |
|---|
