Pretenţii. Sentința nr. 3991/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3991/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 3991/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3991
Ședința publică din 25.04.2012
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C.– C. de Expediții și T. A. SA susținută de administratorul judiciar ROMINSOLV SPRL București și T&T INSOLV IPURL, Pitești, județ Argeș, în contradictoriu cu pârâta N. A.-G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 77-78 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depus la dosar prin serviciul registratură de către reclamantă precizări, prin care solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 40.562 lei și a cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10 noiembrie 2009, reclamanta C. – C. de Expediții și T. A. SA susținută de administratorul judiciar ROMINSOLV SPRL București și T&T INSOLV IPURL, Pitești, județ Argeș, a solicitat obligarea pârâtei N. A.-G., la plata sumei de 40.562 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în calitate de comisionar în vamă pe lângă biroul vamal de frontieră Vărșand, a întocmit la data de 23.12.2006 la cererea pârâtei, în calitate de destinatar și de cumpărător al AUTOTURISMULUI VOLKSWAGEN PASSAT, . WVEZZZ3BZ4P148554, capacitate cilindrică 1896 cmc, an fabricație 2004, achiziționată din Germania, declarația vamală de tranzit cu garantarea drepturilor vamale R1 nr. MRN 06ROAR9600N0402999.
Deoarece operațiunea nu a fost finalizată, organele vamale au declanșat procedura de cercetare, din care a rezultat faptul că pârâta nu s-a prezentat la biroul vamal de destinație pentru întocmirea formalităților vamale, înregistrarea transportului și a documentelor aferente acestuia.
P. urmare, s-a procedat la încheierea din oficiu a acestui tranzit, prin întocmirea următoarelor documente: Procesul-verbal de control nr.8726/17.06.2008, Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.549/23.06.2008 și Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.31/06.03.2008, prin care societatea reclamantă a fost sancționată cu amendă de 1500 lei.
Față de cele de mai sus și având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art.12 din Decizia nr.471/2002-privind aplicarea sistemului de tranzit comun pe teritoriul României printre obligațiile „principalului obligat” există și obligația de a achita taxe vamale și alte drepturi de import în cazul în care mărfurile nu sunt prezentate la biroul de destinație, printre actele de control efectuate mai sus, autoritățile vamale au dispus închiderea din oficiu a operațiunii de tranzit pentru autoturismul importat de către pârâtă, prin încasarea taxelor datorate pentru acest import de la C. SA, în calitate de comisionar în vamă pentru această operațiune.
În consecință C. S.A a fost obligată și a plătit drepturile vamale datorate pentru importul efectuat de pârâtă, în cuantum de 40.562 lei, din care suma de 27.221 lei reprezintă taxele vamale, accize și TVA datorate pentru tranzitul efectuat; suma de 11.841 lei reprezintă dobânzi, majorări și penalități de întârziere pentru această operațiune și suma de 1.500 lei reprezintă contravaloare amendă.
Reclamanta precizează că obligația pârâtei izvorăște din declarația vamală de tranzit T1 nr. MRN 06ROAR9600N0103312 și actele de control ale autorităților vamale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.969 cod civil și prevederile Codului comercial.
În temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea și în absență.
P. precizare de acțiune, reclamanta a învederat faptul că prin Sentința comercială nr.5482/09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în Dosar nr.26._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva C. – C. de Expediții și T. SA, și prin urmare, reclamanta a solicitat ca, începând de la această dată toate acțiunile judecătorești formulate de C. SA sunt preluate de administratorii judiciari desemnați, respectiv ROMINSOLV SPRL și T & T INSOLV IPURL.
Pârâta N. A. G., prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca netemeincă și nelegală, cu cheltuieli de judecată, invocând excepția de nelegalitate a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.549/23.06.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A., iar pe fond, în cazul respingerii excepției, a solicitat respingerea cererii, deoarece reclamanta nu a înțeles să atace în contencios administrativ decizia organului vamal. Astfel prin pasivitate, fără a uza de mijloacele legale de apărare, reclamanta a achitat suma impusă.
În ceea ce privește procesul–verbal de contravenție nr.31/06.03.2008 de asemenea nu a fost atacat. Răspunderea contravențională este una personală și nu poate achita suma de 1.500 lei, mai ales că la dosar nu există dovada achitării acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1, art.4 din Legea nr.554/2004; art. 660 alin.3 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 707/2006; Tratatul de aderare aprobat prin Legea nr. 157/2005.
P. note de ședință din data de 10.03.2010, reclamanta, reprezentată prin administrator judiciar ROMINSOLV SPRL a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
Instanța în ședința publică din data de 10.03.2010, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Tribunalul A., Secția C. Administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.549/23.06.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A..
P. sentința civilă nr.2507/14.12.2010, pronunțată de Tribunalul A., a fost respinsă excepția de nelegalitate a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.549/23.06.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A..
Împotriva acestei hotărâri pârâta a formulat recurs, Curtea de Apel Timișoara, anulându-l ca netimbrat.
La data de 20 februarie 2012, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.
P. note de ședință depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 28.03.2012, reclamanta prin administratorii judiciari ROMINSOLV SPRL București și T&T INSOLV IPURL, Pitești, județ Argeș, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu motivarea că, rezultă fără echivoc că persoana care a introdus marfa pe teritoriul României este pârâta, care era obligată să prezinte la biroul vamal de destinație marfa tranzitată, însoțită de documentația aferentă tranzitului și să declare valoarea în vamă a mărfii, cu atât mai mult cu cât autoturismul supus tranzitului s-a aflat în posesia permanentă și exclusivă a pârâtei.
Susținerea pârâtei că autoritatea vamală nu mai avea nici un drept de control în anul 2008, deoarece României i se aplica legislația privind codul vamal comunitar este nefondată, deoarece, potrivit art. 100 din Legea nr. 86/2006, autoritatea vamală avea dreptul ca în termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să controleze și să verifice documentația privind tranzitul vamal și să ia măsuri în consecință, ceea ce s-a și realizat prin întocmirea Dispoziției de regularizare nr.549/2008.
Având în vedere că importul autoturismului s-a făcut exclusiv în interesul pârâtei, rezultă că sumele de bani stabilite cu titlu de taxe vamale, accize, TVA, dobânzi, majorări și penalități de întârziere pentru operațiunea de tranzit, îi incumbă exclusiv acesteia, comisionarul vamal fiind obligat față de autoritățile statului numai în calitate de garant (fideiusor) al acestuia. Altfel spus, deși obligația de plată a taxelor și a celorlalte datorii vamale a fost executată de comisionarul vamal-codebitor solidar, ulterior plăți, datoria nu este conjunctă, motiv pentru care, reclamanta consideră că pârâta este obligată să restituie acesteia sumele respective.
Referitor la afirmația pârâtei potrivit căreia nu datorează taxe vamale întrucât s-a plătit taxa de primă înmatriculare, procedura se aplică începând cu data de 01.01.2007, nu poate fi reținut acest fapt în favoarea pârâtei deoarece, pe de o parte, legislația aplicabilă pentru determinarea taxelor vamale datorate este Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, iar, pe de altă parte, taxa de primă înmatriculare se datorează pentru înmatricularea autovehiculului și nu pentru operațiunile vamale.
În susținerea argumentelor invocate, reclamanta înțelege să invoce în plus și o . hotărâri judecătorești, pronunțate în cauze similare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.64, art.66, art.100, art. 115 și celelalte Legii nr.86/2006 privind Codul vamal al României; Regulamentului din 07.06.2006 de aplicare a Codului Vamal al României, O.U.G nr.192/2001 pentru ratificarea Protocolului referitor la definirea de „produse originare” și metodele de cooperare administrativ, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte; art.1471 Cod civil. În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în absență.
Din probele administrate în cauză, adresa de convocare nr.469/01.04.2009, confirmări de primire; copie ordin de plată; copie proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.31/06.03.2008; Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de control vamal nr.549/23.06.2008; procesul-verbal de control nr.8726/17.06.2008; hotărâri judecătorești, pronunțate în cauze similare, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta, în calitate de comisionar vamal și principal obligat, a întocmit declarația vamală de tranzit MRN 06ROAR9600N0402999, cu privire la autoturismul marca VOLKSWAGEN PASSAT, . WVEZZZ3BZ4P148554, capacitate cilindrică 1896 cmc, an fabricație 2004, introdus în țară de pârâtă, achiziționat de acesta din Germania.
Declarația a fost depusă la Biroul Vamal Vărșand la data de 23.12.2006, termenul de tranzit acordat fiind 01.01.2007.
Operațiunea de tranzit nu a fost însă finalizată de comisionar, astfel că, organele vamale au declanșat procedura de cercetare, procedând la încheierea din oficiu a acestei operațiuni și calcularea drepturilor de import.
Astfel, prin Decizia nr.549/23.06.2008, DJAOV A. au fost stabilite sumele de bani datorate cu titlu de taxe vamale, comision vamal, accize și TVA, raportat la valoarea autovehiculului de_ euro, respectiv,_ lei, conform listei de valori în vamă pentru autoturisme. Au fost calculate majorări și penalități de întârziere la plată în sumă de 11.841 lei până la data de 12.03.2008.
P. procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 31/06.03.2008, întocmit de DRAOV Timișoara, reclamanta a fost sancționată contravențional, cu amendă în cuantum de 1500 lei, pentru neîndeplinirea obligațiilor a termenelor si condițiilor prevăzute pentru derularea și încheierea regimului vamal de tranzit.
Reclamanta a plătit prin ordin de plată nr.632/13.03.2008, sumele de bani datorate cu titlu de taxe vamale, comision vamal, accize și TVA.
Susține aceasta că neîncheierea operațiunii de tranzit se datorează faptului că pârâta, în calitate de destinatar al bunului importat, nu s-a prezentat la Biroul vamal de destinație pentru încheierea tranzitului, nu a depus factura de achiziție a autovehiculului, pentru aplicarea taxelor vamale raportat la prețul de cumpărare, ceea ce a condus la utilizarea nomenclatorului OMFP.
Pârâta nu a negat starea de fapt mai sus descrisă, a susținut că nu datora taxele vamale, pentru că a achitat taxa de primă înmatriculare.
Astfel cum definește art.563 din HG nr.707/2006, comisionarul în vamă este persoana juridică română, constituită potrivit legii, care, în numele și pe seama altei persoane sau în nume propriu, dar pe seama altei persoane, prezintă mărfurile și efectuează declararea în detaliu a mărfurilor, depozitarea și alte formalități prevăzute în reglementările vamale, precum și plata la autoritatea vamală a cuantumului drepturilor de import și de export. Acesta stabilește raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblul operațiunilor pe care le efectuează potrivit art. 563 și răspunde de respectarea reglementărilor vamale.
Art.578 lit. i) din HG nr.707/2006 reglementează obligația comisionarului vamal de a plăti birourilor vamale cuantumul drepturilor cuvenite bugetului de stat, prevăzute în normele legale, în cazul în care această plată nu s-a efectuat direct de către titularul operațiunii, iar art.579 prevede că obligația comisionarului este una solidară cu a destinatarului/ titularului operațiunii de vămuire, în speță pârâta.
Obligația pârâtului de plată a datoriilor vamale pentru bunurile importate rezultă și din prevederile art.223 alin.3 al Legii nr.86/2006, potrivit cărora, debitor este declarantul vamal, dar și persoana pe seama căreia se întocmește declarația vamală.
Tot în sarcina pârâtei, în calitate de destinatar al mărfurilor importate, este instituită obligația de a le prezenta la biroul de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală, precum și de a respecta dispozițiile referitoare la regimul de tranzit, rezultă din alin.2 al art.115 din Legea nr. 86/2006.
Astfel, potrivit acestui text de lege, ,,Transportatorul sau destinatarul mărfurilor care acceptă mărfurile știind că acestea circulă în regim de tranzit răspunde solidar pentru respectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) lit. a).”
De asemenea, sunt de amintit și prevederile art. 99 din Legea nr. 141/1997, potrivit cărora, Titularul regimului de tranzit ( în speță, pârâtul) este obligat să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intactă, (...)în termenul stabilit de autoritatea vamală.
Având în vedere aceste prevederi legale, faptul că reclamanta susține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a prezenta biroului vamal de destinație bunul importat, în termenul stabilit, aceasta determinând nefinalizarea operațiunii de tranzit, de către comisionarul vamal și încheierea acesteia din oficiu și, respectiv stabilirea obligațiilor vamale raportat la valoarea autoturismului conform nomenclatorului OMFP, reținând că din procesul verbal de control de la fila 8 rezultă nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 51 din Ordinul nr.629/2005,
Având în vedere că, deși pârâta a susținut că a achitat taxă de primă înmatriculare, nu a făcut dovada în acest sens, instanța apreciază că este evidentă culpa pârâtei în nefinalizarea operațiunii de tranzit, fiindu-i imputabilă încheierea din oficiu a acesteia.
Reținând că, în privința obligației de plată a taxelor vamale, pârâta este solidar obligat cu comisionarul vamal, însă, cum potrivit art. 1055 C.civ., “Dacă datoria solidară era făcută numai în interesul unuia din debitorii solidari, acesta în față cu ceilalți codebitori răspunde pentru toată datoria, căci în raport cu el, ei nu sunt priviți decât ca fidejusori”, având în vedere că importul autoturismului s-a făcut exclusiv în interesul pârâtei, concluzia ce se impune este aceea că, sumele de bani stabilite cu titlu de taxe vamale, accize și TVA, dobânzi, majorări, penalități de întârziere și amenzi pentru operațiunea de tranzit, îi incumbă exclusiv acestuia, comisionarul vamal nefiind obligat față de stat, decât ca garant( fidejusor) al acestuia.
Cu alte cuvinte, deși obligația de plată a taxelor și a celorlalte datorii vamale amintite a fost efectuată de comisionarul vamal – codebitor solidar, ulterior plății, datoria nu este conjunctă, pârâta fiind ținut să restituie reclamantei sumele respective.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată și o va admite, cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de_ lei, reprezentând taxe vamale, accize și TVA, dobânzi majorări, penalități de întârziere și amendă.
Reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, fără a face dovada cuantumului lor. Apreciind în aceste condiții că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 Cod procedură civilă, nu se vor acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. – C. de Expediții și T. A. SA susținută de administratorul judiciar ROMINSOLV SPRL cu sediul în București, . A, sector 6 și T&T INSOLV IPURL, cu sediul în Pitești, ., mezanin, jud. Argeș în contradictoriu cu pârâta N. A.-G., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr.5-7, ., la sediul Cabinetului de avocat ,,M. C.’’.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de_ lei, reprezentând taxe vamale, accize și TVA, dobânzi majorări și penalități de întârziere și amendă.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.04.2012.
Președinte, Grefier,
C. H. A. P.
Red.CH/..5/3 .
Se comunică: - reclamantei C. – C. de Expediții și T. A. SA susținută de administratorul judiciar ROMINSOLV SPRL cu sediul în București, . A, sector 6 și T&T INSOLV IPURL, cu sediul în Pitești, ., mezanin, jud. Argeș
- pârâtei N. A.-G., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr.5-7, ., jud. A., la sediul Cabinetului de avocat ,,M. C.’’.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-02-2012,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4147/2012. Judecătoria... → |
|---|
