Pretenţii. Sentința nr. 4800/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4800/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 4800/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4800
Ședința publică din 21 octombrie 2014
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul K. J. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului – avocat N. O. din cadrul Baroului A., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 1.391 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care la data de 21.10.2014 se constată depus la dosar un înscris din partea reprezentantului pârâtei, prin care arată că de la termenul de judecată din 09.09.2014, când a depus acceptul reclamantului, acesta nu s-a mai prezentat la sediul Primăriei S. pentru alte solicitări, motiv pentru care apreciază că litigiul nu mai are obiect. Solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a finalizat în niciun fel înțelegerea dintre părți privind schimbul de terenuri, deși reclamantul a fost aproape zilnic la sediul primăriei. Depune dovada onorariului avocațial.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 26.07.2013, reclamantul K. J. a solicitat obligarea pârâtei .:
- la plata sumei de 19.908 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani anteriori formulării cererii a suprafeței de 1.106 mp teren intravilan, proprietatea acestuia, situat în S., nr. 1223/B, înscris în CF nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 9178 S.), ocupată de obiectivul Stația de Pompare A. a Comunei S., cu dobânda legală până la plata integrală a sumei datorate, precum și obligarea pârâtei la plata pe viitor, până la eliberarea imobilului, a unei chirii lunare în cuantum de 553 lei, respectiv 0,50 lei/mp lunar, actualizată cu indicele de inflație,
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietar tabular al imobilului format din teren intravilan în suprafață de 1.106 mp situat în S., susidentificat, teren aferent casei de locuit cu nr. administrativ 1223/A, înscrisă în CF nr._ S. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 9177 S.), proprietatea reclamantului.
Atât terenul în suprafață de 1106 mp cât și casa de locuit au fost restituite reclamantului prin sentința civilă nr. 423/30.03.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 6837/2005 definitivă prin decizia nr. 7496/06.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, respectiv 06.11.2007, reclamantul este proprietar al imobilului, dar a fost lipsit de posesia și folosința acestuia, deoarece terenul este ocupat de obiectivul Stația de pompare apa a comunei S., și nici nu a beneficiat de vreo sumă de bani cu titlu de despăgubiri deși a făcut numeroase demersuri la Primăria S. în vederea reglementarii acestei situații.
Potrivit art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Reclamantul arată că este lipsit de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv dreptul de a folosi și dispune de teren, iar a permite în continuare pârâtei să păstreze Stația de Pompare A. a Comunei fără a fi despăgubit, constituie o îngrădire a dreptului său de proprietate. Apreciază de asemenea că trebuie să existe un just echilibru între interesele generale și interesul particular, sens în care se impune pentru suprafața de 1.106 mp plata unei despăgubiri la un cuantum de 0,50 lei mp/lunar, respectiv 553 lei/lunar, astfel încât la data sesizării instanței pretențiile reclamantului sunt pentru ultimii 3 ani în cuantum de 19.908 lei, pretenții pe care le-a raportat la prețul practicat pe piața liberă pentru acest imobil ori pentru un imobil cu caracteristici similare și la prețul practicat de către primării pentru închirierea terenurilor ocupate și folosite în alte scopuri decât agricultura.
Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația, reclamantul consideră că este îndreptățit și la dezdăunare potrivit dispozițiilor art. 1531 Cod civil, respectiv la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii până la plata integrală a sumei datorate.
Pentru motivele arătate, reclamantul solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 555, art. 1531 Cod civil, art. 6 din O.G. nr. 13/2011 și art. 453 Cod procedură civilă.
P. întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nelegală și a invocat excepția de nulitate absolută și necondiționată a cererii în temeiul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. Arată, referitor la suprafața de 1.106 mp teren intravilan în S., nr. 1223/B, CF_ S., că dacă acesta nu poate fi restituit în natură, singura opțiune legală este o măsură reparatorie prin echivalent, în sensul că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața ocupată cu amenajări de autoritate publică autorizate, fie printr-o suprafață egală de teren, fie o despăgubire reprezentând contravaloarea terenului și nu în echivalentul unei despăgubiri lunare periodice.
Pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate și arată că în temeiul art. 35 Cod procedură civilă reclamantul cere constatarea existenței unui drept al său și anume să fie despăgubit cu contravaloarea pe trei ani a unei chirii lunare, ceea ce reprezintă o acțiune în constatarea unui drept de creanță, ori o cerere în constatare, chiar și pentru un drept de creanță, nu poate fi primită câtă vreme partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale legală și anume în baza legii speciale, Legea 10/2001 sau în temeiul Codului civil, ce reglementează regimul terenului proprietate a unei persoane și existența unui edificat pe acel teren proprietatea altei persoane, în sensul art. 577 alin. 1, art. 581 lit. a) și art. 586 Cod civil.
În acest sens, pârâta invocă dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001.
În consecință, reclamantul ca persoană îndreptățită, nu poate obține despăgubiri decât urmând procedura legală, chiar după ce pe cale judecătorească s-a restituit topograficul 709/3, dacă acesta se constată că este supus amenajării de utilitate publică, respectiv că suprafața de teren este destinată nevoii comunității, adică Comunei S..
Este imposibil ca amenajările de utilitate publică pe care însăși reclamantul le recunoaște, și anume obiectivul Stație de pompare apă a Comunei S., să nască un raport juridic contractual câtă vreme terenul ocupat cu utilități publice trebuie folosit în acest scop și mai cu seamă că pe acest teren este un imobil nou, construit cu respectarea Legii 50/1991.
Arată pârâta că realizarea atributelor dreptului de proprietate pe care reclamantul le invocă nu sunt evaluabile ca drept de creanță, ci țin de revendicarea bunului său, care este o acțiune reală, în condițiile art. 563 Cod civil, ceea ce conduce la concluzia că o astfel de acțiune este inadmisibilă.
În consecință, inadmisibilitatea unei astfel de acțiuni rezultă în primul rând din împrejurarea că în calitate de persoană îndreptățită reclamantul poate solicita măsuri reparatorii sub forma unei despăgubiri pentru suprafața de teren pierdută și nu pe calea unei despăgubiri ce curge prin trecerea timpului, ambele în cadrul Legii 10/2001 sau pe calea dreptului civil, în care accesiunea imobiliară artificială ar conduce tot la o despăgubire pentru pierderea în parte a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ocupată cu Stația de Pompare A. a Comunei S..
Pârâta invocă în acest sens dispozițiile Legii 10/2001, Legea 165/2013, OUG 209/2005 și Legea 247/2005.
Pârâta a invocat excepția de nelegalitate și arată că nelegalitatea unei astfel de cereri izvorăște din împrejurarea că scopul măsurii pentru care acest teren este ocupat în prezent de Stația de Pompare A. a Comunei S. a fost atins și în acest sens hotărârile judecătorești puteau restitui doar acea parte din bunuri ce erau libere de afectațiunile speciale, generate de edificarea acestui obiectiv de interes public, fiind evident că sistemul de canalizare și apă al comunei are acest caracter.
Pentru că în speță se dorește obținerea unei despăgubiri, pârâta solicită a se avea în vedere că însăși reclamantul reține că îi revine obligația legală pentru ca asupra imobilelor afectate în scop public să mențină această afectațiune pentru o perioadă determinată, respectiv ca după împlinirea acestuia să încheie alte raporturi juridice născute din ocuparea terenului unei persoane de către o altă persoană cu un edificat autorizat, respectiv dacă Legea 10/2001 combinată cu Legea 165/2013 sunt aplicabile în speță, sau se aplică legea generală.
Pârâta apreciază că în speță reclamantul și-a creat o aparență de legalitate, cerând o despăgubire pentru trecut născută din o așa zisă ocupare abuzivă a proprietății sale, ceea ce pârâta nu recunoaște și arătă că legea specială cu referire la calitatea lui născută în baza Legii 10/2001 ce se aplică și în prezent prevalează față de normele Codului civil.
Întrucât afectațiunea născută din existența noului edificat pe terenul restituit nu a fost recunoscută judiciar, pentru că s-a avut în vedere doar un teren preluat fără drept de către comună, pârâta apreciază că doar calea acordării despăgubirilor pentru terenul astfel ocupat se justifică în forma unei măsuri reparatorii prin echivalent, ce exprimă contravaloarea terenului ce nu mai poate fi restituit și nu prin acordarea unei indemnizații pentru lipsa de folosință, respectiv încheierea unui nou raport juridic.
Pe fond, pârâta arată că reclamantul a cunoscut împrejurarea că terenul în litigiu este ocupat de obiectivul Stația de pompare a Comunei S..
Acest obiectiv nu ocupă întreaga suprafață de 1.106 mp situată în S., la numărul administrativ 1223/B înscris în CF_ S., ce se regăsește în sentința civilă nr. 423/2006 a Tribunalului A., în sensul că fără să indice topograficul din cartea funciară 709/3, induce în mod greșit ideea că a fost lipsit de posesia și folosința întregului bun, ori nimic nu îl împiedica să delimiteze între părți cât ocupă stația de pompare apă și cât din suprafața topograficului poate folosi nestingherit.
Pârâta contestă calculul reclamantului pentru suma de 19.908 lei și arată că nu este de acord nici cu suprafața ocupată de 1.106 mp, pentru că în realitate pârâta nu ocupă atâta, nici cu cuantumul chiriei pe mp de 0,50 lei / lunar nu este de acord și arată că ce este exagerat de mare pentru localitate.
În consecință, pârâta arată că nu este de acord cu plata contravalorii lipsei de folosință pe ultimii trei ani, pentru că reclamantul este obligat să respecte afectațiunea specială de utilitate publică pe care a dobândit-o pentru o parte din terenul ce a făcut obiectul retrocedării judecătorești.
Reclamantul a cunoscut poziția pârâtei prin dispoziția administrativă în care a arătat afectațiunea primită pentru o parte de teren și că este cu neputință schimbarea locului unde se află stația de pompare, astfel că măsurile reparatorii pot fi acordate numai prin echivalentul valorii pentru partea de imobil ce în prezent nu mai poate fi restituită.
Acordarea unei despăgubiri periodice de tip contractual nu poate fi solicitată, întrucât legea nu o prevede, cum este cazul pentru alte imobile restituite și în care funcționează spitale ori școli, astfel că numai un echivalent al părții din teren ce nu poate fi pus la dispoziție justifică o măsură reparatorie globală.
În drept se invocă dispozițiile Legii 108/201, art. 563 și art. 581 Cod civil.
P. precizarea de acțiune depusă de reclamant pentru termenul de judecată din 10.06.2014, acesta, în temeiul art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, și-a majorat pretențiile din acțiunea introductivă la valorile stabilite în expertiza tehnică efectuată în cauză, respectiv a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 26.210 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani anteriori formulării cererii a suprafeței de 1.106 mp, teren intravilan proprietatea reclamantului situat în S. nr. 1223/B, înscris în CF nr._ S. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 9178 S.) ocupată de obiectivul Stația de Pompare A. a Comunei S., cu dobânda legală până la plata integrală a sumei datorate, precum și obligarea pârâtei la plata pe viitor până la eliberarea imobilului a unei chirii lunare în cuantum de 166 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
Din actele dosarului, respectiv: extras CF 9178 S., CF_ S. – nr. vechi 9177, adresa reclamantului înregistrată la Primăria S. sub nr._/31.05.2013, plan de situație, sentința civilă nr. 423/30.03.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 6837/2005, decizia nr. 7496/06.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, raport de expertiză tehnică efectuat în cauză de către dl. expert ing. C. D. L., obiecțiuni la raportul de expertiză și răspuns la aceste obiecțiuni, adresa nr. 2022/06.06.2014 emisă de Primăria S., instanța reține în fapt următoarele:
Obiectul prezentei acțiuni constă în pretenția reclamantului la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului - teren intravilan în suprafață de 1.106 mp, situat în S., nr. 1223/B, înscris în CF nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 9178 S.), nr. top 709/3, pe o perioadă de trei ani anterioară cererii, precum și pentru viitor, până la eliberarea imobilului.
Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost dobândit de reclamant cu titlu de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001, prin sentința civilă nr. 423/30.03.2006, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 6837/2005, definitivă prin decizia civilă nr. 51/07.02.2007 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia nr. 7496/06.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală.
P. aceste hotărâri judecătorești, pronunțate în urma unei acțiuni formulate de reclamantul K. J. împotriva Primăriei .. S. și Consiliului Local S., s-a constatat că imobilul în suprafață de 1.106 mp, cu nr. top 709/3, a fost preluat fără titlu valabil, s-a anulat Dispoziția nr. 478/14.05.2004 emisă de Primăria . s-au acordat reclamantului despăgubiri) și s-a dispus restituirea în natură a imobilului.
În considerentele sentinței civile nr. 423/30.03.2006 s-a făcut referire și la împrejurarea că imobilele afectate activităților de interes public se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora cu obligația de a menține afectațiunea pentru o perioadă de trei ani.
Dreptul de proprietate al reclamantului a fost întabulat la data de 23.10.2008, prin încheierea de CF nr._/2008.
După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, pe acest teren este amplasată Stația de pompare apă a comunei S., ce constituie o zonă protejată, fiind interzisă orice utilizare agricolă a zonei adiacente construcției și bazinelor subterane.
În fine, instanța mai constată că reclamantul s-a adresat în mai multe rânduri Consiliului Local al comunei S. – la datele de 18.08.2011 și 31.05.2013, învederând că a păstrat afectațiunea imobilului pentru o perioadă de 3 ani și solicitând chirie pentru folosința terenului.
Pe parcursul litigiului, între părți au existat încercări de finalizare amiabilă a litigiului, concretizate în mai multe oferte făcute pârâtului, care a acceptat un schimb de terenuri propus de primărie, însă deși s-a acordat un termen rezonabil pentru perfectarea înțelegerii schimbul nu s-a realizat până la data soluționării prezentei cauze, iar reclamantul nu a renunțat la pretențiile formulate.
Față de această stare de fapt reținută, instanța se va pronunța asupra excepțiilor invocate de pârâtă, precum și pe fond.
Cu privire la excepțiile inadmisibilității și nelegalității cererii invocate de pârât, instanța constată că aceste excepții au ca premisă modul în care reclamantul a obținut restituirea în natură a terenului pe care este amplasată Stația de pompare apă aparținând Comunei S., obiectiv destinat utilității publice, pârâta apreciind că reclamantul nu putea obține restituirea în natură a terenului ci doar măsuri reparatorii prin echivalent. Această chestiune a fost tranșată însă de instanțele care au pronunțat hotărârile în baza Legii nr. 10/2001, și care au avut în vedere prevederile legale invocate de pârâtă, astfel că acestea nu mai pot fi puse în discuție.
Nu se pune problema inadmisibilității acțiunii în constatare, raportat la prevederile art. 35 Cod de procedură civilă, acțiunea formulată de reclamant fiind în mod evident o acțiune în realizarea dreptului și nu o acțiune în constatare.
De asemenea, obiectul acțiunii nu este o acțiune întemeiată pe accesiunea imobiliară artificială, în temeiul art. 577, 581 lit. a Cod civil, reclamantul nedorind să devină proprietar prin accesiune al construcției edificate de pârâtă, ci dorește să obțină despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea sa. În acest context, este irelevant faptul că pârâta a edificat cu bună credință construcția stației de pompare.
P. urmare, excepțiile invocate sunt nefondate.
Pe fond, instanța constată că reclamantul, care a obținut dreptul de proprietate asupra imobilului într-un proces purtat în contradictoriu cu pârâta (atât primarul cât și consiliul local fiind reprezentanții unității administrativ teritoriale), nu a putut și nu poate nici în prezent să beneficieze de prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului, neputând să-l folosească în vreun mod. După cum s-a arătat anterior, din raportul de expertiză a rezultat că împiedicarea folosinței a vizat întreaga suprafață de teren a imobilului și nu doar suprafața aflată sub construcție.
În ce privește temeiurile de drept aplicabile, instanța constată că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile de drept civil comun, dispozițiile Legii nr. 10/2001 având relevanță doar în privința obligației reclamantului de a păstra afectațiunea de utilitate publică a imobilului o perioadă de trei ani începând cu data restituirii, aspect necontestat de reclamant.
În concret, dată fiind și modificarea legislativă apărută ca urmare a intrării în vigoare a noului cod civil – la data de 01.10.2011, și având în vedere că despăgubirile (solicitate pentru o perioadă de 3 ani anterioară formulării acțiunii, respectiv iulie 2010 – iulie 2013) vizează și o perioadă anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil, în speță sunt incidente atât dispozițiile vechiului Cod civil cât și cele ale noului cod.
Astfel, prerogativele dreptului de proprietate erau prevăzute anterior de dispozițiile art. 480 Cod civil 1864, iar după data de 01.10.2011 de către prevederile art. 555 din noul Cod civil.
În privința contravalorii lipsei de folosință, anterior, deși vechiul cod nu avea prevederi exprese, doctrina și practica judiciară recurgeau la îmbogățirea fără justă cauză, definită ca un fapt juridic licit din care rezultă un raport de obligații în conținutul căruia se află obligația celui ce și-a sporit patrimoniul de a restitui celui însărăcit valoarea cu care s-a îmbogățit (îmbogățirea constând în speță în evitarea unei cheltuieli obligatorii – chiria aferentă terenului pe care se află stația de pompare, iar însărăcirea constă în nefolosirea de către reclamant a terenului sau neobținerea chiriei aferente, între ele fiind o corelație evidentă).
După . noului cod, îmbogățirea fără justă cauză a fost reglementată prin art. 1345 – 1348, cu trimitere la prevederile art. 1.639 și următoarele din cod, fiind reglementată expres prin art. 1645 obligația celui obligat la restituire de a-l indemniza pe creditor pentru folosința pe care bunul în cauză i-ar fi putut-o procura.
Este adevărat că art. 1645 din Codul civil prevede necesitatea ca debitorul obligației să fie de rea credință, însă instanța apreciază îndeplinită această condiție, pârâta – debitorul obligației decurgând din hotărârile judecătorești de restituire a terenului în natură – devenind de rea credință din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Pârâta nu poate invoca faptul că nu putea schimba afectațiunea terenului – destinat satisfacerii unei utilități publice, deoarece de la momentul la care hotărârea de restituire a devenit irevocabilă avea posibilitatea exproprierii în condițiile legii a terenului în cauză sau de a căuta soluții alternative de rezolvare a situației, cum este cea la care părțile sunt pe cale să ajungă – un schimb de terenuri.
P. urmare, stabilind că reclamantul este îndreptățit să obțină contravaloarea lipsei de folosință a terenului, atât în limita prescripției – pe 3 ani anterior promovării acțiunii, cât și pe viitor, până la eliberarea terenului sau perfectarea schimbului de terenuri, instanța va avea în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, prin care s-a stabilit că suma ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe 3 ani anterior cererii este de 26.210 lei, iar cuantumul lunar al contravalorii lipsei de folosință este de 166 euro, în echivalent în lei.
Conform art. 1531 și 1535 Cod civil, reclamantul este îndreptățit, cu titlu de beneficiu nerealizat, la dobânda legală calculată asupra sumei de 26.210 lei începând cu data introducerii acțiunii – 26.07.2013 și până la data plății efective.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază întemeiată acțiunea formulată de reclamant, urmând să o admită și să oblige pârâta la plata despăgubirilor astfel cum au fost stabilite.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată și la plata către reclamant a sumei de 3.391 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul K. J., domiciliat în Germania,_ Kandel, R.-Koch-Strasse 28, identificat cu cartea de identitate . eliberată de autoritățile germane la data de 06.02.2012, și domiciliul procesual ales în Livada, nr. 611, jud. A., în contradictoriu cu pârâta . primar, cu sediul în S., ., jud. A..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 26.210 lei reprezentând despăgubiri civile, dobânda legală calculată asupra acestei sume începând cu data introducerii acțiunii – 26.07.2013 și până la data plății, precum și o despăgubire periodică, începând cu aceeași dată, în sumă de 166 euro lunar – în echivalent în lei la data plății, până la data eliberării terenului sau perfectarea unui schimb de terenuri între părți.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.391 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune în caz de exercitare la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2014.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC
13.11.2014. 4ex/2com:
Reclam. - K. J. – Livada, nr. 611, jud. A.,
Pârâta - C. S. - S., ., jud. A..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4713/2014. Judecătoria... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 4754/2014.... → |
|---|
