Pretenţii. Sentința nr. 5227/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5227/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 5227/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5227
Ședința publică din data de 11.09.2013
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V. împotriva pârâtei Administrația Națională a P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamantul C. V., asistat de avocat Hac R., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Constatând că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai sunt probe de administrat instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, arată că a fost păgubit prin nota internă a ANP-ului, laptopul l-a cumpărat din banii lui, a cusut goblenuri pentru a face rost de bani. A vrut să urmeze o facultate și pentru a avea acces la informații, îi era necesar un laptop.
Reprezentanta reclamantului motivează, invocând retroactivitatea legii, clientul său câștigând un drept, care ulterior i-a fost luat.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27 decembrie 2011, sub număr de dosar_ reclamantul C. V. a chemat în judecată pârâtei Administrația Națională a P., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata contravalorii laptopului cumpărat și a costurilor suplimentare pe care le-a suportat pentru îndeplinirea condițiilor de primire în penitenciar.
În motivare reclamantul arată că la sfârșitul lunii iunie 2008 a înaintat administrației Penitenciarului de maximă siguranță A. cererea de a i se aproba primirea unui laptop, iar la sfârșitul lunii iulie 2008 a fost anunțat că cererea i-a fost aprobată.
La data de 03.09.2008, prin intermediul familiei a cumpărat un laptop marca ACER AS S315-_. Întrucât penitenciarul condiționa primirea aparaturii IT prin operarea unor modificări constând în anularea unor funcții sau chiar demontarea unor componente, a trimis laptopul împreună cu lista de cerințe a penitenciarului la firma .. În luna noiembrie 2008 laptopul a fost modificat conform cerințelor și a venit un prieten cu aparatul la poarta penitenciarului pentru a-l depune pe numele său. Între timp directorul penitenciarului a mai adăugat la lista de cerințe condiții suplimentare, astfel că nu a primit laptopul și a trimis din nou aparatul la o firmă pentru efectuarea modificărilor cerute.
A menționat că acest episod s-a repetat în câteva rânduri, fiecare dintre noile pretenții necesitând timp pentru soluționare, totul durând până în luna aprilie 2010 când Directorul General al Administrației Naționale a P. a emis Decizia nr. 383/20.04.2010, prin care, în art. 1, a interzis primirea calculatoarelor de tip laptop.
A mai încercat să primească laptopul, explicând situația creată prin apariția deciziei, mai ales că prin Ordin al Ministrului Justiției era stabilit că Directorul General al ANP poate hotărî care vor fi caracteristicile aparaturii ce vor putea fi primite în penitenciare, însă nu a primit niciun răspuns la acest demers.
A subliniat faptul că laptopul este nou, nu a fost folosit, în afara electroniștilor care au încercat să îndeplinească cerințele solicitate, iar la momentul actual nu ar fi de acord să-l primească, întrucât a trecut o perioadă mai mare de 3 ani, timp în care modelul s-a învechit, însă cu banii cu care l-a cumpărat ar putea să-și cumpere un calculator avansat care ar corespunde cerințelor actuale (calculator de tip desktop sau minitower).
În drept a invocat dispozițiile art. 998 și art. 999 din Cod civil.
În probațiune a depus copia cererii în baza căreia a cumpărat laptopul, copia bonului de plată al firmei ..
La data de 25.01.2012 reclamantul și-a precizat valoarea pretențiilor, arătând că solicită suma de 2200 lei, cu titlu de despăgubiri.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii, în temeiul art. 1, art. 2 alin. 1 lit. g, art. 20 Legea 146/1997, excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a P. și prescripția dreptului la acțiune, având în vedere că refuzul de primire a laptopului în penitenciar a fost comunicat în data de 08.12.2008, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria A. în data de 27.12.2011.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, între momentul aprobării cererii petentului și acela al primirii efective a bunului au intervenit modificări normative care sunt de strictă interpretare, iar laptopul petentului nu a îndeplinit cerințele tehnice prevăzute în actele normative în vigoare la acea dată.
În motivare a arătat că reclamantul a formulat o cerere privind primirea în penitenciar a unui calculator personal de tip laptop la data de 23.06.2008, înregistrată la Penitenciarul A. cu numărul 1191 și aprobată de directorul unității. La data aprobării cererii se afla în curs de elaborare proiectul deciziei directorului general al Administrației Naționale a P. privind primirea, cumpărarea, păstrarea și folosirea de calculatoare personale de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, astfel că cerințele tehnice obligatorii ale acestui tip de aparatură erau stabilite de către compartimentul IT din cadrul administrației locului de deținere, care efectua și verificările tehnice cu ocazia primirii în penitenciar, prin intermediul specialistului desemnat.
La data de 08.12.2008 domnul Sarbuscă B., aparținător al reclamantului s-a prezentat la Penitenciarul A. cu un aparat laptop spre a fi dat în folosință persoanei private de libertate. Aparatul IT a fost supus verificărilor tehnice pentru îndeplinirea condițiilor de primire în penitenciar. În urma verificărilor s-a constatat că laptopul nu corespunde cerințelor tehnice stabilite de către directorul penitenciarului, astfel că administrația locului de deținere a întocmit un act de predare-primire, document în cuprinsul căruia s-a specificat olograf motivele pentru care aparatul nu poate fi primi spre folosință în penitenciar de către reclamant (era prevăzut cu un inscriptor pentru DVD-uri).
În data de 29.01.2010, același aparținător al persoanei private de libertate s-a prezentat la Penitenciarul A. cu un laptop care nu îndeplinea cerințele tehnice în ceea ce privește configurația hardware (era prevăzut un inscriptor pentru DVD-uri și cu porturi USB nedezafectate), întocmindu-se un act de primire-predare în conținutul căruia s-au menționat în clar motivele pentru care aparatul nu poate fi primit spre folosință în penitenciar de către reclamant.
Începând cu data intrării în vigoare a Deciziei Directorului general al Administrației Naționale a P. nr. 383 din 20.04.2010 privind primirea, cumpărarea, păstrarea și folosirea de calculatoare personale de către persoanele privative de libertate, s-a aplicat un tratament juridic unitar, atât persoanelor custodiate care au primit astfel de aparate, cât și celor care aveau aprobare în acest sens, dar care nu au intrat efectiv în posesia acestora.
În drept a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus Decizia Directorului general al ANP nr. 383/2010.
La data de 22 februarie 2012, prin sentința civilă nr. 1866 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, cererea reclamantului C. V. a fost anulată ca insuficient timbrată.
Prin Decizia civilă nr. 806 R din data de 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, s-a admis recursul declarat de recurentul reclamant C. V. în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Națională a P., sentința anterioară fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la Judecătoria A..
La data de 21 septembrie 2012 reclamantul a arătat că a achitat taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor sale și că nemulțumirea sa este legată de Decizia directorului general al ANP nr. 383/2010 prin care s-a interzis primirea calculatoarelor personale de tip laptop. Stabilirea tipului de calculatoare personale ce pot fi primite în penitenciar nu este un prerogativ al directorului general al ANP. În Anexa OMJ 2714 din 20 octombrie 2008 este stabilit că deținuții pot primi calculatoare și echipamente informatice, cu aprobarea directorului locului de deținere, ale căror caracteristici sunt stabilite prin decizie a directorului general al ANP.
În privința prescripției a menționat că pârâta a omis să ia în calcul procesul verbal din data de 29.01.2010, prin care i-a fost refuzat primirea laptopului, pe lângă acesta mai existând 3 asemenea procese verbale.
În probațiune a depus OMJ nr. 2714/2008 și Decizia directorului general al ANP nr. 383/2010.
La data de 17.10.2012 reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 383/2010 a directorului general al Admnistrației Generale a P., cererea sa fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 269 din data de 21 mai 2013 de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.
Excepția de netimbrare este vădit neîntemeiată, reclamantul achitând taxa judiciară de timbru, încă din primul ciclu procesual, depunerea dovezii de achitare a taxei de timbru în recurs fiind și motivul care a determinat casarea primei hotărâri a judecătoriei, cu consecință trimiterii spre rejudecare.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune este, de asemenea, neîntemeiată. Art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Or, în cauză, prejudiciul reclamantului, în sensul că nu a mai putut intra în posesia laptop-ului, s-a născut doar la data emiterii Deciziei ANPI nr. 383/20.04.2010, prin care s-a interzis primirea, cumpărarea, păstrarea și folosirea echipamentelor IT care permit accesarea internetului sau a căsuței poștale electronice, cei aflați în stare de deținere fiind îndreptățiți a avea doar calculatoare personale de tip desktop sau minitower. În raport de această dată a emiterii deciziei, acțiunea reclamantului, înregistrată la 27.12.2011, a fost depusă cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Cât privește problema calității procesuale pasive, ridicată tot de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că această calitate procesuală presupune o identitate între părțile procesului și titularii raportului juridic ce face obiectul judecății. Față de obiectul acțiunii, și anume despăgubiri pentru pretinsa fapta ilicită săvârșită de ANP, faptă care constă în aceea că nu a mai permis reclamantului a beneficia de un bun pe care și-l achiziționase, la un moment la care cadrul legal permitea această achiziție, apare evident că pârâta este cea care are calitate procesuală pasivă. Prin urmare, instanța va respinge această excepție și urmează a verifica în ce măsură pârâtul, identificat corect prin cererea de chemare în judecată, se face vinovat, pe fondul cauzei, de fapta ce i se impută.
În fapt, instanța constată că reclamantul, deținut în Penitenciarul A., și-a achiziționat la 03.09.2008 un calculator personal de tip laptop, în condițiile în care, reglementările în materie, permiteau la acel moment, deținerea în mediul penitenciar a unui asemenea echipament IT, cu respectarea unor cerințe tehnice obligatorii (f. 14,15). Reclamantul nu s-a conformat acestor cerințe, astfel că solicitarea sa de introducere în penitenciar a laptopului a fost respinsă. La dosar nu există nicio probă din care să rezulte că respingerea cererii sale s-a făcut abuziv. Mai mult, reclamantul nu a făcut dovada că a contestat vreodată soluția dată de administrația penitenciarului cu privire la cererea sa, deși Legea nr. 275/2006 i-a pus la dispoziție un instrument juridic, respectiv plângerea, prevăzută de art. 38, la judecătorul delegat.
La 20.04.2010 a fost emisă Decizia Directorului ANPI nr. 383, prin care s-a modificat regimul de deținere în mediul penitenciar a echipamentelor IT, celor aflați în stare de deținere fiindu-le recunoscut dreptul de a avea doar calculatoare personale de tip desktop sau minitower. De la această dată, sub rezerva unor noi reglementări, reclamantul a pierdut definitiv dreptul de a beneficia de bunul său. El a suferit astfel, în mod indiscutabil, un prejudiciu, corect evaluat de el, prin acțiune, prejudiciu reprezentat de prețul laptopului.
Dar, potrivit art. 998 și 999 Cod civil, răspunderea civilă delictuală se naște în ipoteza în care sunt îndeplinite și celelalte condiții, în afara prejudiciului, și anume: existența unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu precum și culpa autorului.
Or, în cauză, nu este îndeplinită cerința ilicitului faptei. Împiedicarea reclamantului de a introduce în penitenciar laptopul a avut la bază Decizia nr. 383/20.04.2010, reglementare a cărui caracter nelegal reclamantul nu a reușit să o dovedească pe calea excepției de nelegalitate invocată în acest proces. Prin sentința nr.269/21.05.2013 a Curții de Apel Timișoara s-a stabilit, în mod irevocabil, că actul administrativ contestat de reclamant este legal iar această constatare se impune judecătoriei.
Prin urmare, instanța va concluziona că, deși reclamantul a suferit un prejudiciu, acesta nu este rezultatul unei fapte ilicite și, în temeiul dispozițiilor art. 998, 999 Cod civil, va respinge acțiunea.
În temeiul art. 22 din OUG nr. 51/2008, instanța va stabili la suma de 200 lei onorariul definitiv ce se va plăti avocatului Hac R., plata acestuia urmând a se face prin compartimentul economic al Tribunalului A..
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea pentru pretenții formulată de reclamantul C. V., deținut în Penitenciarul A., împotriva pârâtei Administrația Națională a P., cu sediul în București, .. 47, sector 2.
Stabilește la suma de 200 lei onorariul definitiv ce se va plăti avocatului Hac R. din fondul pentru ajutor public judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
R. A. L. M.
Red/Dact: RA/LM
Ex.4/..2013
Se comunică:
C. V., deținut în Penitenciarul A.
Administrația Națională a P.,București, .. 47, sector 2.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5681/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6029/2013. Judecătoria... → |
|---|
