Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Încheierea nr. 6936/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 6936/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 6936/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 6936
Ședința publică din 10 decembrie 2015
Președinte: C. L. D.
Grefier: M. Bășcărău
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția S. V. și P. Siguranța A. A. în contradictoriu cu intimatul A. A., împotriva executării silite înființată de către Biroul executor Judecătoresc ,,H. V.’’, în dosar execuțional nr. 146/2015.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 04.12.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 10.12.2015.
INSTANȚA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 30 septembrie 2015, contestatoarea Direcția S. V. și P. Siguranța A. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul A. A. anularea executării silite și a actelor de executare inițiate de către Biroul Executor Judecătoresc H. V. prin care s-a declanșat urmărirea silită împotriva acesteia în baza titlului executoriu constituit prin Sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin Decizia civilă nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ irevocabilă, și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 146/03.09.2015 a Biroului Executor Judecătoresc „H. V.”; să se dispună desființarea Încheierii de încuviințare a executării silite, a Titlului executoriu, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.146/2015; să se dispună suspendarea executării silite; să se dispună întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, prin înștiințarea Biroului Executorului Judecătoresc H. V., înregistrată la contestatoare sub nr._/10.09.2015, a fost anunțată că s-a declanșat urmărirea silită împotriva instituției în baza titlului executoriu constituit prin Sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosar nr._ definitivă prin Decizia nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr._ și prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 146 din 03.09.2015 a Biroul Executorului Judecătoresc H. V..
Prin somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc H. V., instituția a fost somată ca în termen de o zi de la primirea ei să îndeplinească întocmai dispozițiile arătate în titlul executoriu respectiv Sentința civilă nr. 23/13.01.2009, pronunțată de către Tribunalul A. în dosar nr._ .
La înștiințarea înregistrată sub nr._/10.09.2015 au fost anexate și Somația, Încheierea de încuviințare a executării silite, Încheierea de stabilire cheltuielilor de executare silită, titlul executoriu, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară cu anexele aferente, ce fac obiectul dosarului execuțional nr. 146/2015.
Contestatoarea susține că toate actele emise de către acesta care stau la baza executării sunt nelegale și solicită desființarea acestora, pentru că sentința civilă nr. 23 din 13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr._, nu poate fi pusă în executare.
Pe cale de excepție, contestatoarea invocă excepția lipsei calității de debitor a acesteia raportat la faptul că, pentru perioada 01.04.2014 – 20.03.2007, creditorul nu a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției.
Prin sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr. 527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._, contestatoarea a arătat că a fost obligată să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2014 – 13.01.2009, deși potrivit deciziei nr. 42/20.03.2007, A. A. doar de la această dată a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției.
Contestatoarea a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la art. 430 din Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, republicată, privind codul de procedură civilă și la sentința civilă nr. 1004/25.11.2008 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin Decizia nr. 616 din 23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 338 din 15.12.2014 a B.E.J. H. V..
În baza Sentinței civile nr. 1004/25.11.2008 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia nr. 616 din 23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 338 din 15.12.2014 a B.E.J H. V., creditorul a beneficiat de drepturile salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, respectiv 20.03._08.
Contestatoarea a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, raportat la prevederile art. 706 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă, care prevede: (1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
Pe fond, contestatoarea a susținut că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. În baza art. 663 alin. 1 din Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, republicată privind Codul de procedură civilă „Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”. Titlul executoriu nu îndeplinește criteriile prevăzute de art. 663 din Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, pentru a fi pus în executare silită.
Contestatoarea a arătat că, creanța nu este certă, deoarece existența ei neîndoielnică nu rezultă din Sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._, nu este lichidă, deoarece suma pretinsă a fost stabilită în mod discreționar de creditoare, deoarece titlul executoriu nu este însoțit de nici o anexă cu privire la detalierea modalității de stabilire a cuantumului și nu este exigibilă deoarece nu s-a născut un raport juridic obligațional între contestatoare și intimat.
În cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită executorului judecătoresc să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia civilă nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._, irevocabilă, nu este stabilit acest cuantum. Curtea Constituțională a statuat că, sporurile, premiile și alte stimulente, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
În drept, au fost invocate prevederile art. 701, art. 703, art. 704, art. 706 alin. 1 și 2 din Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, republicată privind Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul A. A., a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatoare ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea actelor emise de către B.E.J. H. V. în dosar execuțional nr. 146/2015.
Față de excepția lipsei calității de debitor a contestatoarei, intimatul solicită respingerea ca neîntemeiată, în considerarea faptului că, potrivit titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 23/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, debitorul obligației de plată a sumelor reprezentând suplimentul treptei de salarizare este însăși contestatoarea. Acest aspect a fost tranșat în mod irevocabil de instanța de judecată care a pronunțat titlul executoriu, având în vedere că, împotriva titlului executoriu la care a făcut referire, contestatoarea nu a formulat nici o cale de atac, astfel încât susținerile referitoare la lipsa calității de debitor pe calea contestației la executare sunt vădit nefondate.
Intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepția autorității de lucru judecat, având în vedere faptul că, prin cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 146/2015, intimatul a solicitat executarea silită titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._ . Conform raportului de expertiză extrajudiciară, drepturile salariale cuvenite intimatului sunt cele aferente perioadei 01.04.2004 – 19.03.2007, fapt recunoscut de însăși contestatoare prin motivarea contestației la executare.
Față de excepția tardivității introducerii acțiunii, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, menționând că, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 706 alin. 1 din Legea nr.134/2010 din noul Cod de procedură civilă, republicată, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede astfel.
Intimatul a arătat că titlul executoriu în temeiul căruia s-a solicitat executarea silită îl reprezintă Sentința civilă nr. 23/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009, dată la care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 527/02.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
În aprecierea intimatului, un aspect deosebit de important în vederea soluționării temeinice și legale a prezentei cauze, îl reprezintă faptul că prin titlul executoriu, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului drepturi de natură salarială neacordate în perioada 2004 – 2009.
Prin intermediul prevederilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că plata drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sector bugetar (deci și a intimatului din prezenta cauză) devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare eșalonată pentru 5 ani.
Se arată că la art. 1 alin.2 din O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut în mod expres faptul că, în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În considerarea acestor prevederi legale, este indeniabil faptul că solicitarea intimatului pentru executarea silită a contestatoarei s-a realizat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă din anul 2012.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul a arătat că, prin Sentința civilă nr. 23/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, instanța de judecată a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamanților (printre care se regăsea și intimatul) și obligarea pârâtei D.S.V.S.A A. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 – 13.01.2009, în formă actualizată cu indicele de inflație las data plății efective.
În cazul intimatului, perioada pentru care D.S.V.S.A A. este obligată să achite drepturile bănești menționate este de 01.04.2004 – 19.03.2007.
Deoarece contestatoarea a refuzat în mod nejustificat să procedeze la punerea în executare a Sentinței civile nr. 23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, intimatul s-a văzut nevoit să procedeze la executarea silită și la calcularea acestor sporuri cu ajutorul unei expertize extrajudiciare.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că, creanța intimatului nu este certă, lichidă și exigibilă, menționează că aceasta este una vădit nefondată, având în vedere că, prin titlul executoriu menționat anterior, D.S.V.S.A A. a fost obligată să plătească intimatului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – 19.03.2007, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, ceea ce denotă că obligația este certă.
Întrucât plata acestor sume este determinabilă, adică se aplică un procent calculat la salariul de bază din perioada 01.04._07, creanța este lichidă și, deoarece obligația de plată este stabilită pentru o perioadă determinată în timp și curge de la data pronunțării, fiind deja ajunsă la termen, creanța este exigibilă.
În ceea ce privește calculul efectuat prin expertiza extrajudiciară, acesta s-a făcut luând în considerare un procent de 24 % pentru fiecare supliment, acest procent fiind stabilit prin Acordul încheiat între Sindicatul Liber al Salariaților din rețeaua Sanitar V. A. și D..S.V.S.A A. nr. 1/31.12.2008.
Raportat la cele menționate anterior, susținerile contestatoarei potrivit cărora suma pretinsă a fost calculată în mod discreționar de intimat, sunt vădit nefondate. Și susținerile contestatoarei referitoare la faptul că, cuantumul sporurilor solicitate de intimat ar fi în procent de 25 % din salariul de bază, sunt vădit nefondate, având în vedere faptul că, cuantumul sporurilor avute în vedere a fost de 24 %, acest procent fiind stabilit prin acord de către contestatoare și Sindicatul salariaților acesteia prin Acordul nr.1/31.12.2008.
Intimatul consideră relevant a preciza faptul că, însăși contestatoarea a acordat aceleași drepturi salariale restante în aceleași procente (24% pentru fiecare spor) angajaților săi în baza unui alt titlu executoriu (Sentința civilă nr.1004/25.11.2008 pronunțată de tribunalul A. în dosarul nr._ ).
Intimatul a solicitat să se constate că art. 6 din Convenție (CEDO), impune statului (și instituțiilor publice – în speță și D.S.V.S.A A.) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume, reprezentând drepturi salariale, nefiind oportun ca o persoană care a obținut creanța împotriva statului să fie obligată să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale. Dreptul în discuție s-a născut din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularului de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o sumă de bani.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că „Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv” (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1977, Burdov împotriva Rusiei din 07 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, S. P. împotriva României, 2005).
Complexitatea procedurii interne de executare a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii. Este obligația statelor membre de a-și organiza sistemul administrativ în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Prin faptul că timp de mai mult de 6 ani contestatoarea nu a luat măsurile necesare în scopul executării hotărârii judecătorești definitive și executorii, aceasta a lăsat prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție fără efect în situația de față.
Curtea Constituțională prin decizia nr. 1221 statuează că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. Legea nr. 188/1999 R, la art. 31 alin. 1 (fost art. 29 alin. 1) prevedea „pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.
În ceea ce privește alegațiile contestatoarei potrivit cărora cheltuielile de executare nu corespund realității, deoarece nu ar fi fost calculate conform legislației în vigoare, intimatul arată că, în condițiile în care contestatoarea nu a înțeles să depună la dosarul cauzei nicio probă în susținerea celor afirmate, precum și a faptului că toate aceste cheltuieli se datorează atitudinii culpabile a contestatoarei care nu a înțeles să procedeze la executarea de bună-voie a unei sentințe judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 din noul Cod de procedură civilă, republicată; art. 622, art. 641 alin. 1, art. 706 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 134/2010 din noul Codul de procedură civilă, republicată, art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009.
Contestatoarea Direcția S. V. și P. Siguranța A. A., prin răspuns la întâmpinare a arătat că prin Sentința civilă nr. 23 din 13.01.2009, respectiv titlul executoriu, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat instituția să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – 13.01.2009. Instanța a respins acțiunea față de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București și față de Autoritatea Națională Sanitar V. și pentru Siguranța A., ca inadmisibilă.
Cu privire la excepția lipsei calității de debitor a acesteia raportat la faptul că, pentru perioada 01.04.2004 – 20.03.2007 creditorul nu a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției.
Se arată că în baza sentinței civile nr. 1004/25.11.2008 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr. 616/23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțat în dosar nr._ și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 338 din 15.12.2014 a B.E.J. H. V., creditorul a beneficiat de drepturile salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, respectiv 26.02._08.
Contestatoarea arată că, creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă.
Se arată că Acordul nr. 1/31.12.2008, înregistrat la sediul contestatoarei sub nr._/31.12.2008, încheiat între aceasta și Sindicatul Liber din Rețeaua S. V. A. la care se face referire, a fost încheiat în baza Sentinței civile nr. 1004/25.11.2008 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._ definitivă prin Decizia nr. 616/23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ și în baza căruia pentru reclamanții din sentința antemenționată s-a convenit cu privire la procentul de 24 % stabilit pentru fiecare supliment, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
La dosar a fost atașat copia certificată a dosarului execuțional nr. 159/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc „H. V.”.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1004/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea intimatului față de contestatoare pentru plata drepturilor salariale constând în suplimentul de post și suplimentul de treaptă pentru perioada 01.04._08, respingându-se cererea pentru sporul de 25 % din salariul de bază. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 619/23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara.
Prin sentința civilă nr. 23/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea intimatului față de contestatoare pentru plata drepturilor salariale constând în suplimentul de post și suplimentul de treaptă pentru perioada 01.04._09, respingându-se cererea pentru sporul de 25 %. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara.
În dosarul execuțional nr. 146/2015 al B.E.J. H. V., intimatul creditor a solicitat punerea în executare a titlului executoriu constituit din sentința civilă nr. 23/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, prin care i s-au acordat acestuia drepturile salariale constând în suplimentul de post și suplimentul de treaptă pentru perioada 01.04._09, pentru cota aferentă anului 2016, invocând faptul că, ,, în cazul altor salariați din cadrul D.S.V.S.A A., tranșa aferentă anului 2016 din drepturile salariale restante a fost achitată în anul 2015.”
Intimatul a invocat acordul încheiat între sindicatul din care face parte și contestatoare, acord cu nr. 1/31.12.2008 ( fila 27 la dosarul execuțional), prin care procentul pentru suplimentul de post și suplimentul de treaptă au fost stabilite la 24 % din salariul de bază, precum și expertiza efectuată de către expertul B. C. D., prin care s-a determinat în concret întinderea acestor sporuri pentru perioada ianuarie 2004-martie 2007 pentru intimatul creditor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de debitor a contestatoarei, instanța apreciază că, aceasta este neîntemeiată în raport de faptul că, potrivit deciziei nr. 45/20.03.2007, intimatul creditor a avut calitatea de funcționar public al contestatoarei până la această dată, iar potrivit expertizei sumele datorate de contestatoare intimatului au fost calculate avându-se în vedere calitatea de angajat al intimatului la unitatea contestatoare până în luna Martie 2007.
Excepția autorității de lucru judecat este de asemenea neîntemeiată față de împrejurarea că nu există identitate de obiect între cauza de față și cele două hotărâri pronunțate cu privire la drepturile salariale ale intimatului creditor.
Astfel, în prezenta cauză, se contestă legalitatea actelor de executare efectuate în baza unui titlul executoriu constituit dintr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în sistemul C.pr.civ. din 1865, în timp ce prin cele două hotărâri judecătorești invocate de partea contestatoare au fost stabilite întinderea acestor drepturi. Este adevărat că respectivele două hotărâri acoperă inclusiv aceeași perioadă, dar această împrejurarea nu poate justifica invocarea excepției de autoritate de lucru judecat în cauză, ci eventual formularea de către debitoarea contestatoare a unei cereri de revizuire împotriva celor două titluri executorii.
Ceea ce poate invoca în fapt contestatoarea, în raport de existența a 2 titluri care pot să acopere și aceeași perioadă de timp este realizarea unei duble plăți a acelorași drepturi salariale pentru o anumită perioadă de timp, comună ambelor titluri, însă sub acest aspect, instanța este datoare să releve conduita intimatului care a înțeles ca, pentru o anumită perioadă să solicite punerea în executare doar a unui singur titlu executoriu, astfel încât nu se poate invoca faptul că intimatul creditor beneficiază, prin executare, de o dublă plată a aceluiași drept. Nu s-a invocat în fața instanței faptul că, distinct de această executare silită contestată în cauză, intimatul ar mai fi beneficiat de o nouă executare pentru același interval de timp, realizată fie benevol, fie silit. Pe cale de consecință, nu sunt incidente în cauză disp.art. 430 Cod procedură civilă.
Excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de către contestatoare în raport de cererea de executare silită, va fi analizată ca o excepție de tardivitate a introducerii cererii de executare silită, și nu ca o excepție de tardivitate a contestației, în condițiile în care excepția de tardivitate este invocată chiar de partea contestatoare. În această situație, instanța este datoare să aibă în vedere disp. O.U.G. nr. 71/2009, prin care au fost eșalonate plățile aferente drepturilor salariale acordate prin hotărâri judecătorești, context în care orice excepție de tardivitate a formulării cererii de executare silită, ori de prescriere extinctivă a executării silite este vădit nefondată față de prevederile legale care impun suspendarea oricăror executări silite pe durata de timp aferentă eșalonării.
Creanța creditorului intimat are un caracter cert, lichid și exigibil, deoarece ea decurge dintr-o hotărâre irevocabilă care are putere executorie (caracter cert), a cărei întindere a fost stabilită printr-un raport de expertiză necontestat în cauză și care are în vedere atât întinderea celor două sporuri stabilite prin acord încheiat între angajator și sindicat, cât și perioada în care intimatul a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției contestatoare (caracter lichid), iar prin O.U.G. nr. 83/2014 s-a permis plata în anul 2015 și a tranșelor datorate pentru anul 2016, aspect notoriu pentru toate categoriile de salariați bugetari (caracter exigibil).
Nu se poate invoca de către contestatoare lipsa unei obligații legale a acesteia de a plăti în anul 2015 tranșele datorate pentru anul 2016, în raport de O.U.G. nr. 83/2014 și de faptul notoriu al plății respectivelor tranșe către toate categoriile de bugetari.
Referitor la critica contestatoarei privind neindicarea cuantumului celor două sporuri în titlurile executorii constituite de hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea intimatului, instanța o consideră ca fiind nefondată în raport de acordul intervenit între unitatea contestatoare și sindicat, acord în care se precizează cuantumul acestor sporuri la 24 % din salariul de bază, cuantum avut în vedere de expert în procesul de cuantificare a sumelor aferente.
Referitor la întinderea cheltuielilor de executare, instanța reține incidența disp. art. 670(4) Cod de procedură civilă, conform cărora, Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
În cauză, în primul rând, raportat la valoarea creanței ce face obiectul executării, onorariul executorului judecătoresc depășește onorariul maximal ( 5550,73 lei), prevăzut de art. 3 litera b din Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, iar pe de altă parte, față de complexitatea și numărul lucrărilor efectuate, cât si de împrejurarea că pe rolul acestuia există mai multe dosare cu obiect similar, având doar creditori diferiți, instanța apreciază că onorariul executorului orientat spre maximul prevăzut de lege nu se justifică, dimpotrivă, se impune reducerea acestuia la nivelul onorariului minim prevăzut de art. 3 litera b din Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, respectiv, suma de 1542,15 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de executare având ca obiect verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, stabilite prin încheierea de executare contestată, de asemenea, instanța reține faptul că, nici cu privire la acestea nu se justifică aplicarea onorariilor maximale întrucât, fiind mai multe dosare execuționale cu obiect similar, verificarea și constituirea dosarului execuțional nu implică o complexitate mare, dimpotrivă, una redusă, iar pe de altă parte, la dosarul execuțional nu au fost depuse înscrisuri care să justifice sumele menționate, de 500+492 lei.
Astfel, pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte contestația la executare și pe cale de consecință va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 03.09.2015 în dosarul de executare nr.146/2015, al B. H. V. și va dispune reducerea totalului cheltuielilor de executare de la suma de 7812 lei lei la suma de 1642,15 lei, din care suma de 1542,15 lei reprezintă onorariul executorului iar suma de 100 lei reprezintă verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură.
Celelalte motive invocate de contestatoare fiind neîntemeiate, instanța va respinge în rest contestația la executare.
Ca efect al soluționării contestației la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind devenită fără obiect.
Intimatul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de contestatoare.
Admite în parte contestația la executare exercitată de contestatoarea Direcția Sanitar V. și P. Siguranța A. A., cu sediul în A., ..98 C, județul A. în contradictoriu cu intimatul A. A. cu domiciliul procesual ales în A., ..9, ., împotriva executării silite și actelor de executare efectuate de B. H. V. în dosarul de executare nr.146/2015, pe cale de consecință:
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 03.09.2015 în dosarul de executare nr.146/2015, al B. H. V. și reduce totalul cheltuielilor de executare de la suma de 7812 lei la suma de 1642,15 lei, din care suma de 1542,15 lei reprezintă onorariul executorului iar suma de 100 lei reprezintă verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură.
Respinge în rest contestația.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind devenită fără obiect.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2015.
Președinte: Ptr. Grefier: M. Bășcărău,
C. L. D. aflată în concediu de odihnă,
semnează grefier M. Sârbuț
Red. CLD/MB/ex.4 /2 .
Se comunică:
- contestatoarei Direcția S. V. și P. Siguranța A. A., cu sediul în A., ..98 C, județ A.,
- intimatului A. A. cu domiciliul procesual ales în A., ..9, .
În temeiul art.720 alin.4 Cod procedură civilă, după rămânerea definitivă, hotărârea va fi comunicată Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „H. V.”.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 6308/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7032/2015. Judecătoria... → |
|---|
