Acţiune în constatare. Sentința nr. 4716/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4716/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 2549/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 4716/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S. P.
Grefier S. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. B.
și pe pârâtul M. B. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat Stranciug B., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la 07.06.2013, prin serviciul registratură, pârâtul a depus note scrise, iar la 10.06.2013 reclamantul a depus cerere și obiecțiuni la raportul de expertiză construcții.
Av. Stranciug B. pentru reclamant solicită emiterea unei adrese către Agenția pt. Protecția Mediului în vederea comunicării unei copii a procesului verbal încheiat la 09.08.2011 privind analiza preliminară a documentației de PUZ pentru a demonstra că pârâta a fost reprezentantă.
Instanța acordă cuvântul pe obiecțiunile la raportul de expertiză.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea obiecțiunilor și refacerea expertizei pentru motivele arătate pe care le susține oral.
Instanța, având în vedere avizele cerute pentru construirea casei, faptul că acestea nu au fost contestate și certificatul de urbanism emis, respinge solicitarea reclamantului cu privire la emiterea unei adrese către Agenția pt. Protecția Mediului având în vedere că reclamantul a arătat că instituțiile competente au dat aviz nefavorabil pentru obținerea autorizației de construcție, necontestat de reclamant.
Instanța respinge obiecțiunile la raportul de expertiză având în vedere înscrisurile depuse la ds. cauzei de reclamant și faptul că expertul a răspuns obiectivelor pe care le-a stabilit în vederea efectuării lucrării.
Apărătorul reclamantului nu are cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. Stranciug B. pentru reclamant, având cuvântul pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pentru motivele arătate, să se ia act că pârâtul nu a adus la cunoștință reclamantului că trebuie să obțină avize de la OMV și I.S.U. B., că reclamantul este proprietarul imobilului construit, cu cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra cauzei de față,.. constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 23.02.2012, reclamantul C. B. a chemat în judecată municipiul B. prin Primar, pentru ca instanța, prin hotărâre judecătorească să constate că este proprietarului unui imobil cu destinația casă de locuit, amplasat pe terenul proprietatea sa situat pe drumul Național nr. 11 B..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2010 a încheiat cu . B. un contract de prestări servicii având ca obiect elaborarea documentației pentru construirea unei locuințe P+1 și anexe gospodărești, pe drumul DN 11, B. – Onești. Acesta a obținut certificatul de urbanism potrivit căruia trebuia să se adreseze pentru obținerea unui aviz de la Agenția Pentru Protecția Mediului, să întocmească un PUZ (pan urbanistic zonal) și să prezinte soluții de racordare la principalele utilități.
A mai arătat reclamantul că deoarece terenul pentru construcții era situat în apropierea depozitului cu materiale periculoase, Agenția Pentru Protecția Mediului a solicitat reclamantului să obțină un punct de vedere al reprezentanților al OMV Petrom SA și ISU B., care să le prezinte apoi Agenției. Reclamantul a expus în cerere că punctele de vedere au fost nefavorabile edificării construcției.
În susținerea cererii, reclamantul a depus documentația elaborată pentru construirea casei și a solicitat efectuarea unei expertize construcții și interogatoriu pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1180,46 lei, reclamantul beneficiind de o reducere de la plata de timbru, de 50%, adică de 1180,46 lei.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, însă a răspuns la interogatoriu trimis de pârât și aprobat de instanță, răspunsul fiind atașat la dosar la filele 245 – 276.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Reclamantul a edificat o construcție cu destinația locuință, în intravilanul municipiului B., Calea Onești nr. 11 (Dr. A. Șafran), pe terenul în suprafață de 7430 mp, învecinat la NE cu calea ferată uzinală, la SE Cîrnanu A. Durubala Gh., A. Șt. La SV DN 11 și la NV cu . este proprietate reclamantului conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3532/19.09.2002 la BNP „Șt. S. U.”.
Pentru edificarea construcției, reclamantul a început să elaboreze documentația în vederea obținerii autorizației de construire. În acest sen, reclamantul a obținut certificatul de urbanism 109/23.03.2011, atașat la dosar la fila 48. prin acesta se impunea obligarea reclamantului să obțină un aviz de la Agenția Pentru Protecția Mediului.
Întrucât construcția reclamantului se învecinează cu depozitul de produse petroliere OMV Petrom, în zonă există o interdicție de construire, astfel că Agenția Pentru Protecția Mediului, având în vedere avizele de la ISU și OMV Petrom, nu a acordata aviz favorabil amplasării construcției, avându-se în vedere distanța dintre construcție și depozit.
Potrivit art. 2 din HG 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase, în jurul depozitului s-a instituit o rază de protecție pe care nu trebuie amplasate construcții de genul celor edificate de reclamant.
Potrivit art. 8 din HG 804/2007 „(1) Operatorul are obligația să elaboreze un document care să stabilească politica sa de prevenire a accidentelor majore și care să garanteze că aceasta este implementată în mod corespunzător în scopul protejării, la un nivel ridicat, a sănătății populației și mediului, prin mijloace, structuri și sisteme de management adecvate.”
Din concluziile raportului de expertiză, instanța reține că reclamantul a amplasat construcția la o distanță mult mai mică decât zona de protecție instituită conform art. 5 alin 1 lit. d din Lg. 50/1991 și art. 13 din Hg. 804/2007.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind efectuarea de cercetări cu privire la modul de stabilire a zonei de protecție de către agentul responsabil, OMV Petrom instanța urmează a respinge solicitarea, indusă chiar de către expertul numit în cauză, întrucât reclamantul nu a contestat nici certificatul de urbanism și nici avizele obținute, pentru care avea la îndemână acțiuni în justiție distincte de cea formulată și dedusă judecății.
Reclamantul, deși a început elaborarea documentației, atașată la dosar la filele 14 – 186, totuși nu a obținut autorizație de construire. Cu toate acestea, reclamantul a construit imobilul, acesta fiind în stadiul „la roșu”, adică fără finisaje.
Instanța reține că reclamantul a pornit acțiunea civilă a cărei cauză este să constate că reclamantul a construit imobilul în mod legal.
Cauza acțiunii civile, privită din punct de vedere al scopului, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să existe, să fie reală și să fie licită și morală.
Cauza acțiunii trebuie să fie licită și morală, adică să nu urmărească un interes contrar ordinii publice și bunelor moravuri.
Cauza acțiunii civile se determină nu numai raportat la cererea de chemare în judecată, ci trebuie căutată în complexitatea de circumstanțe care determină și întrețin voința părții interesate de a reclama sau de a se apăra și de a stărui în ceea ce reclamă ori în ceea ce contestă.
Or, în speță, reclamantul, deși prin certificatul de urbanism a fost obligat să obțină un aviz de la Agenția Pentru Protecția Mediului, care din cauza avizelor de la ISU și OMV Petrom, obligatorii conform Lg. 50/1991 și Hg. 804/2007, a fost negativ, acesta a edificat construcția.
Potrivit art. 6 din Lg. 50/1991 „1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4:
a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.
(1^1) Punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului reprezintă documentul scris emis de aceasta după etapa de evaluare inițială, respectiv după etapa de încadrare a investiției în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, iar actul administrativ al autorității competente pentru protecția mediului este, după caz, acordul de mediu sau avizul Natura 2000.
(2) Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.
(3) Certificatul de urbanism se semnează de către președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.
(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării.
(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
(6) Certificatul de urbanism se emite și în următoarele situații:
a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii;
b) în vederea adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza de "Studiu de fezabilitate", potrivit legii;
c) pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil. Operațiunile juridice menționate, efectuate în lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite de nulitate.”
Astfel, deși informat cu privire la obținerea unor avize pe care odată ce nu le-a obținut favorabil nu le-a contestat pe calea contenciosului administrativ, reclamantul, în ignorarea prevederilor legale de care avea cunoștință a edificat construcția.
Pronunțarea unei hotărâri favorabile de către instanță în cauza pendinte, ar echivala cu ignorarea prevederilor legale imperative privitoare la edificarea construcțiilor.
Restricția de construire impusă proprietarului terenului nu poate fi privită de către reclamant ca o încălcare a dreptului său de proprietate garantat de art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, întrucât limitarea folosinței terenului este recunoscută și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Herrick contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord).
Controlul folosinței proprietății se poate manifesta atât prin impunerea unor obligații sau conduite active (obligația de a cultiva pământul sau de a planta pomi pentru protecția mediului) cat si prin restricționarea conduitei proprietarului sau direcționarea ei . (adoptarea de restricții de construire pentru protecția mediului, siguranței populației etc. .)
In toate cazurile, marja de apreciere a statului este mult mai largă decât in cazul privării de proprietate ea rezultând din însăși textul legal „dreptul statelor de a adopta masurile legale necesare”, insa nu este absoluta ci supusa controlului de proporționalitate al Curții. Altfel spus, in principiu statele sunt libere sa adopte orice masuri prin care sa poată fi controlata folosința dreptului de proprietate cu condiția ca acestea sa fie proporționale cu scopul urmărit si sa nu fie lipsite de o baza rezonabilă.
Curtea a decis că respectă acest echilibru, masuri precum: interdicția de a utiliza, de către persoana proprietara a acesteia, ca reședință o construcție care se găsește . (Cauza Herrick c/Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord), limitarea, prin intermediul unui plan urbanistic, de a se realiza alte tipuri de construcții decât cele prevăzute in acest plan (Cauza Chater c/Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord).
Un astfel de control al proprietății și eventuale limitări de construire au fost impuse de statul român prin art. 13 din Hg 804/2007:
„(1) Autoritățile publice locale responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, în colaborare cu autoritățile publice competente la nivel regional și județean, trebuie să ia măsurile necesare ca în politica de dezvoltare a teritoriului sau în alte politici relevante să fie luate în considerare obiectivele de prevenire a accidentelor majore și de limitare a consecințelor acestora.
(2) În acest scop, autoritățile publice competente la nivel regional și județean efectuează verificări cu privire la:
a) poziționarea noilor amplasamente;
b) modificările aduse amplasamentelor existente cărora le sunt aplicabile prevederile art. 11;
c) noile dezvoltări privind rețeaua de transport, clădiri și zone de utilitate publică și zone rezidențiale aflate în vecinătatea amplasamentelor, care măresc riscul sau consecințele unui accident major.
(3) Autoritățile publice competente la nivel regional și județean, în colaborare cu autoritățile publice responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, iau măsurile necesare pentru ca politicile de dezvoltare și amenajare a teritoriului sau alte politici relevante și procedurile de punere în aplicare a acestora să țină cont, pe de o parte, de necesitatea menținerii unor distanțe adecvate, stabilite în funcție de nivelul de pericol, între amplasamentele cărora le sunt aplicabile prevederile prezentei hotărâri și zone rezidențiale, clădiri și zone de utilitate publică, căi principale rutiere, zone de recreere și zone protejate de interes și sensibilitate deosebite și, pe de altă parte, în cazul amplasamentelor existente, de necesitatea unor măsuri tehnice suplimentare conform prevederilor art. 6, astfel încât să se reducă riscurile pentru populație.
(4) Autoritățile publice competente la nivel regional și județean și autoritățile publice responsabile cu planificarea amenajării teritoriului stabilesc proceduri adecvate pentru consultări în scopul implementării politicilor prevăzute la alin. (1) și (3).
(5) Procedurile prevăzute la alin. (4) trebuie stabilite astfel încât să se asigure că recomandările tehnice privind riscurile pe care le implică amplasamentul sunt disponibile, fie pentru fiecare caz în parte, fie la modul general, în momentul luării deciziei.”
Or, reclamantul în deplină cunoștință de cauză, cu ignorarea dispozițiilor imperative ale legii a edificat o construcție, deși avizele obținute au fost negative.
Având în vedere situația de fapt și de drept expusă, instanța urmează a respinge cererea, considerând-o nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă având ca obiect având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul C. B. cu domiciliul ales la C. de avocat Stranciug B. cu sediul în B., ..11, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. B. PRIN PRIMAR..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2013.
Președinte, C. S. P. | ||
Grefier, S. M. |
S.P./10 Iulie 2013
S.M. 21 Iunie 2013
Ex.4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6916/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5123/2013.... → |
|---|
