Acţiune în constatare. Sentința nr. 4156/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4156/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 16617/180/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4156/2013
Ședința publică din 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. B.
Grefier: I. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind reclamanta P. A. și pârâtul T. G. LA F.. C. G., având ca obiect acțiune în constatare RJ DV_ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată când, din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea pentru data de 22 mai 2013 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data 15.10.2010 sub nr_, reclamanta P. A. a chemat în judecată pe pârâtul T. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a achitat pârâtului suma de_ lei reprezentând sulta cuvenită în urma partajului de bunuri comune, cât și suma de_ lei reprezentând cheltuielile de judecată. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr 1672/ 01.03.2002 rămasă definitivă prin neapelare i-a fost atribuit imobilul casă, iar pentru egalizarea loturilor a fost obligată la plata sultei în favoarea fostului soț-pârâtul din prezenta acțiuni în cuantum de_ lei precum și suma de_ lei reprezentând cheltuielile de judecată. Reclamanta susține că pe data de 10.05.2002 i-a dat pârâtului întreaga sumă potrivit procesului verbal încheiat la acea dată, în incinta Primăriei . prezenți mai mulți martori care au semnat înscrisul insă dintr-o eroare pârâtul nu a semnat procesul verbal pe care de altfel l-a scris și datat.
În drept a invocat dispozițiile art 111 c pr civ .
În probațiune a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 650 lei și timbru judiciar de 3, 3 lei.
La termenul din data de 16.03.2011 instanța a incuviintat pentru reclamantă proba cu inscrisuri, martori si interogatoriul paratului.
Pârâtul și-a precizat punctul de vedere prin înscrisul depus la data de 27.04.2011 care are valoarea unei întâmpinari prin care a arătat că procesul verbal a fost semnat de martori angajați ai primăriei aceștia nefiind de față la primirea predarea sumei de bani ; cumnatul său P. I. i-a retras suma de 20.000.000 lei pentru faptul că a trebuit să plătească spitalizarea copilului său ; că în suma predată nu a fost inclusă în total suma de 26.185.000 lei .
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În ședința publică din data de 01.06.2011, reclamanta a precizat că acțiunea este formulată în baza dispozițiilor art 111 c pr civ solicitând ca instanța să constate că predarea sumei de bani, iar instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr 4778 din 01.06.2011 instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii si a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr 859 din 28.05.2012 s-a admis recursul formulat împotriva sentinței menționate, s-a casat sentința recurată, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii si s-a trimis cauza spre rejudecare.
În motivare instanța de recurs a reținut că că deși formal, prin modalitatea de redactare a acțiunii reclamanta a solicitat constatarea unui fapt juridic, scopul, folosul practic vizat îl reprezintă constatarea inexistenței dreptului pârâtului la sultă și la cheltuielile de judecată pretinse a fi achitate de către reclamantă, astfel încât acțiunea sa este pe deplin admisibilă în temeiul art.111 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu are la îndemână niciun alt mijloc procesual privind realizarea dreptului său.
Dosarul trimis spre rejudecare a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 21.09.2012.
La termenul din data de 07.11.2012 instanța a incuviintat pentru reclamantă proba cu inscrisuri, martori și interogatoriul pârâtului si pentru parat proba cu doi martori, constatând că un martor este comun.
La termenul din data de 09.01.2013 instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului.
La termenul din data de 20.02.2013 instanța a audiat martorul C. C., la termenul din data de 03.04.2013 a constatat imposibilitatea audierii martorului S. G., iar la termenul din data de 15.05.2013 a audiat martorul F. A. D. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr 1672 din 01.03.2002 din dosarul rn 6654/2001 al Judecătoriei Bacău reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de_ rol cu titlu de sultă si suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 10.05.2002 s-a întocmit inscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță prin care se arată că pârâtul T. G. a primit de la reclamanta P. A. prin procurator P. T. suma de_ rol cu titlu de sultă si suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Înscrisul nu a fost semnat de pârât, însă a fost semnat de numiții C. C., A. F. D., Patrasc I. si S. G. în calitate de martori.
Potrivit dispozitiilor art.111 Cod de procedura civila, partea care are interes, poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reise că prin intermediul acțiunii în constatare, reclamantul poate solicita instanței doar să constate existența unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa, fără ca instanța să condamne la executarea unei prestații. Acțiunea în constatare nu creează un drept nou în patrimoniul părții, ci confirmă un drept preexistent. Pe calea acestei acțiuni se poate cere numai constatare existenței sau inexistenței unui drept, în caz contrar, în situația în care s-a solicita constatarea unei situații de fapt acțiunea este inadmisibilă. Aceeași este soluția și în ipoteza în care reclamantul are la îndemână acțiunea în realizare, acțiunea în constatare având un caracter subsidiar.
În ceea ce privește legea aplicabilă, față de dispozițiile art 3 din Legea 71/2011 instanța reține că în speță sunt incidente prevederile Codului civil de la 1864.
Prin sentința menționată pârâtul a devenit titularul unui drept de creanță împotriva reclamantei, creându-se un raport juridic obligațional.
Plata, definită ca fiind executarea voluntară a obligației de către debitor, reprezintă un mijloc de stingere a obligațiilor fiind reglementată de art 1092 si um C.civ. Principalul efect al plății este determinat de stingerea raportului juridic obligațional.
În ceea ce privește dovada plății, instanța reține că potrivit art 1169 C.civ cel care face o propunere in fata instanței trebuie să o dovedească. Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei, iar debitorul care pretinde stingerea ei prin plată trebuie să dovedească efectuarea plății. Având în vedere că operația plății este un act juridic, indiferent de izvorul obligației, mijloacele de probă sunt cele din materia actelor juridice. Astfel, conform art 1191 alin 1 C.civ pentru prestațiile mai mari de 250 lei dovada plății se fa putea face numai prin inscris. A. 2 prevede că nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei. Conform alin 3 părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.
În speță, chitanța de care se prevalează reclamanta este un înscris sub semnătură privată astfel, însă nu este semnat de niciuna dintre părțile din înscris. Prin urmare acesta are valoarea unui început de dovadă scrisă, astfel cum este definit de art 1197 alin 2 C.civ, ce poate poate fi completat cu martori si prezumții. Instanța, pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cauză, reține că pârâtul a primit, la data de 10.05.2002, suma de_ rol cu titlu de sultă si suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată, plata fiind făcută nu de reclamantă personal ci de o altă persoană in numele ei, împrejurare permisă de lege care la art 1093 C.civ prevede că obligația poate fi achitată de orice persoană. Faptul că în înscris figurează T. R., dar că în realitate banii au fost dați de Patras I., fratele reclamantei, așa cum rezultă din răspunsurile de la interogatoriu coroborat cu declarațiile martorilor, nu are nicio relevanță cât timp plata poate fi efectuată de oricine pentru debitor. De altfel, din răspunsul la interogatoriu, nici pârâtul nu neagă că a primit o sumă de bani reprezentând sultă si cheltuieli de judecată acordate conform sentinței civile nr 1672 din 01.03.2002, ocazie cu care a scris personal înscrisul intitulat „chitanță” insă susține că nu a semnat acest înscris pentru că nu ar fi primit toți banii. Martorii C. C. și A. F. D., ce au semnat înscrisul, au arătat că nu au fost de față la momentul remiterii banilor, nu au văzut acei bani, însă au arătat că la momentul la care au semnat, T. G. părea mulțumit, nu și-a manifestat dezacordul, nu s-a plâns că i-ar fi sustras vreo sumă de bani. Totodată se reține că prin ordinul de plată din 09.05.2002 P. I. a primit de la P. A. suma de 3100 dolari, pe care i-a convertit in lei conform buletinului de schimb valutar din aceeasi data (fl 22,23), generând o prezumție simplă că acești bani au fost destinați achitării creanței. Instanța nu poate primi susținerile pârâtului că a primit mai puțini bani fiindu-i sustrași aproximativ_ lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale copilului, având în vedere că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, iar din probele de la dosar rezultă că spitalizarea a avut loc ulterior întocmirii chitanței.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că pârâtul a primit în întregime suma datorată de reclamantă, motiv pentru care va admite acțiunea formulată și va constată inexistența dreptului de creanță al pârâtului cu privire la sulta în cuantum de_ rol și cheltuielile de judecată în cuantum de_ rol acordate prin sentința civilă nr 1672 din 01.03.2002 din dosarul nr 6654/2001 al Judecătoriei Bacău.
Având în vedere culpa procesuală, față de prevederile art 274 C.proc.civ va obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2464 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, taxă de timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. A., domiciliată în com.N.B. ..202 jud.Bacău- la fam.P. I., în contradictoriu cu pârâtul T. G., domiciliat în ..696 jud.Bacău - la fam.C. G. .
Constată inexistanța dreptului de creanță al pârâtului cu privire la sulta în cuantum de_ rol și cheltuielile de judecată în cuantum de_ rol acordate prin sentința civilă nr 1672 din 01.03.2002 din dosarul nr 6654/2001 al Judecătoriei Bacău.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2464 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2013.
Președinte, I. B. | ||
Grefier, I. S. |
Red/Tehnored I.B 05.07.2013
Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6937/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4159/2013.... → |
|---|
