Plângere contravenţională. Sentința nr. 4159/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4159/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 129/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4159/2013
Ședința publică din 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. B.
Grefier: I. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind petent ."SRL-PRIN ADM.M. I. și intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, având ca obiect plângere contravetionala .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată când, din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea pentru data de 22 mai 2013 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 07.01.2013 petenta . SRL a formulat în contradictoriu cu intimata AFP Bacău plângere contravențională împotriva procesului verbal nr_ din 27.11.2012 solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa deoarece la momentul înființării ORC bifează în mod eronat societate microintreprindere si se transmite către AFP aceasta informatie societatea fiind inregistrată cu declarații privind contribuțiile salariale. Petenta susține că a observat acest lucru abia la data de 30.11.2012 când intimata a transmis fisa informativa, iar ulterior la data de 05.12.2012 a inregistrat declarația cod 010 privind modificarea vectorului fiscal, societății anulându-i-se obligația depunerii declarațiilor privind salariile cod 112 și ca privind venitul microintreprinderilor cod 100-declarații precizate în procesul verbal de contravenție.
Petenta mai arată că nu au fost notificați privind depunerea acestor declarații, iar actul sancționator a fost ridicat de la intimata la 04.01.2013.
În drept a invocat dispozițiile art 31 si art 32 din OG 2/2001.
În probațiune a depus înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În apărare a arătat că schimbarea vectorului fiscal se face la cererea petentei, iar până la modificare avea obligația de a depune declarațiile conform vectorului fiscal înregistrat.
În drept a invocat dispozițiile art 117, art 164 C.proc.civ, Legea 82/1991.
Instanța a încuviintat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ./2009 nr_ din 27.11.2012 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei conform art 219 alin 2 lit d din OG 92/2003 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 219 alin 1 lit b din același act normativ reținându-se că la data de 27.11.2012 ora 13.00 la sediu AFP Bacău s-a constatat că nu a depus în termen declarațiile fiscale nr 100 pentru lunile iunie si septembrie 2012 si nr 112 pentru lunile iunie, iulie, august, septembrie 2012.
Potrivit art 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că au fost respectate condițiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbale. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Totodata instanta retine ca petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate al procesului verbal iar la o analiza formala a acestuia instanta nu a identificat nicio cauza de nulitate care sa poate fi invocata din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de proba face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul .
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiaza de o prezumtie de nevinovatie care insa nu este absoluta, dupa cum nu este absoluta nici prezumtia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Petenta nu a indicat elemente pertinente pentru a dovedi netemeinicia procesului verbal.
Instanța apreciază că atât timp cât petenta a fost înregistrată cu un vector fiscal, cel inițial, avea obligația de a depune declarațiile fiscale aferente, fiind exonerată de această obligație doar după modificarea vectorului fiscal și numai pentru viitor, nu retroactiv. În ceea ce privește susținerile petentei că a fost înregistrată greșit la momentul înființării și că a observat această împrejurare ulterior, instanța apreciază, în afara faptului că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, chiar dacă am primi apărarea petentei, aceasta nu este exoneratoare de răspundere. Petenta trebuia să fie mai diligentă în ceea ce privește înregistrarea sa corespunzătoare și să ceară îndreptarea presupusei erori, ori nu la acest moment nu își poate invoca propria culpă pentru a înlăturarea răspunderii contravenționale.
Instanța nu poate primi nici apărările petentei că nu a fost notificată cu privire la depunerea declarațiilor întrucât intimata nu avea nicio obligatie in acest sens, iar petenta era cea care trebuia să cunoască obligațiile ce ii reveneau și nu poate invoca necunoașterea legii.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că procesul verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal, instanța reține că actul sancționator a fost întocmit la data de 27.11.2012, iar conform înscrisurilor depuse de intimată s-a încercat o primă comunicare prin scrisoare recomandată la data de 03.12.2012 (fl 27-29), comunicare ce s-a întors, în cele din urmă procesul verbal fiind comunicat prin afișare la sediul pârâtei la data de 28.12.2012, zi din an lucrăroare (fl 25).
Conform art 14 alin 1 din OG 2/2001 executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. A. 2 prevede că prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În ceea ce privește modul de calcul a termenului de prescripție instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art 101 alin3 C.proc.civ care prevede că termenul stabilit pe luni se sfârșește în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare. În speță termenul de prescripție s-a împlinit la data de 27.12.2012, zi tot lucrătoare. Astfel, comunicarea făcută la data de 28.12.2012 a depășit termenul de o lună, motiv pentru care instanța apreciază că a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii. Împrejurarea că în interiorul termenului de prescripție s-a încercat o primă comunicare prin scrisoare recomandata, nu are relevanță întrucât aceasta nu este de natură a întrerupe termenul de prescripție, iar textul de lege impune ca procesul verbal să fie comunicat în termen de o lună, fără a distinge câte încercări de comunicare s-ar fi făcut până la momentul comunicării efective.
Instanța apreciază că prescripția executării sancțiunii, deși nu vizează legalitatea sau temeinicia procesului verbal, fiind un element extrinsec, vizează totuși valabilitatea procesului verbal.
În aceste condiții, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . SRL Bacău, ..122 . în contradictoriu cu intimata AFP Bacău.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr_ din 27.11.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2013.
Președinte, I. B. | ||
Grefier, I. S. |
Red/Tehnored I.B 04.07.2013
Ex.4
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4156/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6770/2013.... → |
|---|
