Fond funciar. Sentința nr. 6927/2013. Judecătoria BACĂU

Împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.”

Potrivit Art. 29 alin. 2 și 5-6 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamanților:

„Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile.

………..

După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene.

De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.”

Potrivit Art. 36 alin 1 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamanților:

„În baza titlului de proprietate eliberat pe baza opțiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condițiile art. 26 din lege, comisia comunală, orășenească sau municipală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii, ținând seama de condițiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosință, distanța față de localitate și căile publice de comunicație, amenajările pentru îmbunătățiri funciare). Această delimitare, precum și parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situație al fiecărei localități, în cadrul actualei organizări teritoriale.”

Conform Art. 51-53 din varianta republicată a Legii nr. 18/1991, în vigoare la data suplimentării titlului autorului reclamanților:

„Art. 51

C. județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

Art. 52

(1) În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională.

(2) C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

(3) Prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.

ART. 53

(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Potrivit Art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moștenitorii acestora.

Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 167/1998, persoanele care nu au depus anterior cereri de reconstituire în termenele legale, pot formula astfel de cereri până la data de 31.12.1998.

Potrivit Art. 33 din varianta inițială a Legii nr. 1/2000, persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv până la data de 20.03.2000.

Potrivit Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, precum și persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.

Potrivit Art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Conform Art. 6 din Legea nr. 1/2000:

„(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

(11) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

(12) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(13) În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(14) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.

(2) Dispozițiile art. 12 și art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind restabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum și dispozițiile procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din aceeași lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi.

(21) În situația în care anumite suprafețe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945 - 1990, și cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanți. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deținea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor fi despăgubiți în condițiile legii.

(22) Diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donație către stat, în arhivele statului din perioada 1945 - 1990 și situația de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foștilor proprietari.”

Potrivit Art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, iar potrivit Art. 15 alin.2, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

În fine, potrivit Art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că:

-de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază cei care au predat terenuri la C.A.P. sau moștenitorii acestora, după caz, dacă fac cerere în acest sens în termenele arătate de lege, sancțiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept, în privința unor astfel de termene fiind incidente dispozițiile Art. 103 alin. 2 C.proc.civ. (potrivit cărora decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei);

-reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și numai în ceea ce privește diferența dintre suprafața avută în proprietate și cea reconstituită potrivit Legii 18/1991;

-legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condițiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condițiilor sancționate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare și obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;

-în aplicarea legilor civile succesive și pe cale de consecință, la întocmirea actelor civile (cum sunt și hotărârile comisiilor județene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ține cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituțional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregește în aplicare cu principiul neretroactivității legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecința că aceste drepturi rămân definitiv câștigate; pe baza acestor două principii ale aplicării în timp legilor civile, titlul reclamanților rămâne guvernat de legea în vigoare la data emiterii sale (adică dreptul la reconstituire a reclamanților rămâne câștigat, dovada acestuia fiind făcută exclusiv în conformitate cu Legea 18/1991), râmând ca actele ulterioare (modificarea titlului) să fie guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor (adică de Legea 1/2000);

-dovedirea suprafețelor avute și a amplasamentului terenului se face în prezent în condițiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin Art. 6 impune ca dovada fostei proprietăți și a amplasamentului să se facă, în lipsa înscrisurilor, numai prin martori foști proprietari (posedând deci înscrisuri dinainte de 1990) de pe toate laturile terenului solicitat, fiind deci mai restrictivă decât Legea 18/1991 care făcea referire numai la martori, fără alte condiții în plus.

Instanța reține că titlul de proprietate al autorului reclamanților a fost emis la data de 18.12.1994 și suplimentat în anul 2002, pentru suprafața totală de 1,8205 ha.

Ulterior, la data de 03.11.2005, reclamanta S. E. a solicitat prin cererea aflată la fila 80 dosar, suplimentarea titlului său de proprietate c suprafețele de teren pe care le deține, dar pe care nu le are înscrise în titlu, aceste terenuri moștenindu-le de la părinții săi și de la soț. La această cerere au fost anexate declarații de martori.

În prezenta cauză, instanța reține că reclamanții nu au solicitat emiterea unui titlu pentru S. V. (tatăl, respectiv soțul reclamanților), în calitate de moștenitor al bunicului reclamanților (al cărui nume nu a fost precizat în cererea de chemare în judecată), ci s-a solicitat completarea TP nr._/18.12.1994 emis pe numele autorul reclamanților, S. V., în nume propriu, cu suprafața de 5300 mp cu care acesta ar fi intrat personal în CAP și cu privire la care era îndreptățit la reconstituire.

Față de înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile pe care autorul reclamanților le avea înscrise în rolul său agricol s-a realizat prin TP nr._/18.12.1994, chiar dacă în parte pe alte amplasamente, aceasta fiind posibil potrivit principiului tempus regit actum, legea în vigoare la data emiterii titlului de proprietate inițial neimpunând reconstituirea pe vechiul amplasament.

Astfel se reține că autorul reclamanților avea înscris în rolul agricol la nivelul anului 1958 suprafața de 1,76 ha, din care 0,68 ha în punctul B. (filele 35-38 dosar), că acesta a intrat în CAP cu suprafața de 1,59 ha, conform cererii de înscriere în CAP aflate la filele 14 și 29 dosar, iar conform listei cu membrii cooperatori care au adus pământ la CAP aflate la fila 40 dosar, cu suprafața de 1,70 ha. Prin TP nr._/18.12.1994, astfel cum a fost modificat în anul 2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,8205 ha.

Cu privire la amplasamentul suprafețelor de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârile Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău nr. 64/1991 și nr. 6496/2002, care au stat la baza emiterii TP nr._/18.12.1994, astfel cum a fost modificat, instanța reține că nici persoana înscrisă pe titlu, nici autorii acestuia, după caz, nu au formulat căi de atac, conform textelor de lege sus-citate, termenele stabilite de aceste legi pentru formularea unor astfel de cereri fiind împlinite la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanți, iar nerespectarea acestora fiind sancționată cu decăderea din drept.

Cu privire la dreptul de folosință invocat în răspunsul la întâmpinare, instanța reține că un astfel de drept nu poate sta la baza reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, folosința putând justifica eventual o constituire a dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul însă în speță, cererile de reconstituire formulate de autorul reclamanților, S. V., și de către reclamanta S. E. și HCJ emise vizând reconstituirea dreptului de proprietate, care presupune preexistența unui drept de proprietate – a cărui dovadă se face potrivit Art. 6 din Legea nr. 1/2000, aplicabilă în prezent.

Astfel, instanța reține că în privința martorilor propuși a fi audiați în cauză nu s-a efectuat dovada faptului că aceștia îndeplinesc cerințele Art. 6 alin. 1³din Legea nr. 1/2000, respectiv nu s-au depus titlurile de proprietate dinainte de 1990 ale vecinilor de pe toate laturile terenului solicitat.

De asemenea, instanța reține că reclamanții nu pretind că autorul lor ar fi deținut în proprietate și alte suprafețe de teren în afara celor înscrise în rolul său agricol, autorul reclamanților, S. V., și reclamanta S. E. prin cererile de reconstituire formulate, precum și părțile prin cererea de chemare în judecată formulată, precizează că terenul solicitat a fost înscris în rolul agricol al autorul reclamanților și adus la CAP prin cererea de înscriere formulată de către aceștia.

Totodată, după cum rezultă din adresa nr. 5084/25.06.2013 emisă de Primăria Comunei Mărgineni și aflată la fila 43 dosar, se reține că procesul verbal de punere în posesie nr. 244/18.08.2008 a fost anulat de către C. Locală Mărgineni în ședința de la data de 11.03.2009, aspect comunicat reclamantei cu adresa nr. 6324/09.07.2009.

Cu privire la celelalte aspecte invocate prin răspunsul la întâmpinare privind dreptul autorului reclamanților la reconstituire în calitate de moștenitor al lui S. I., instanța reține că acestea nu au legătură cu obiectul și cauza cererii de chemare în judecată formulate, prin cerere nesolicitându-se analizarea legalității/modalității de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului S. I..

Prin urmare, pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea reclamanților ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. I. E. domiciliată în loc. Luncani, ., S. V.V. domiciliat în loc. Luncani, ., S. M.-A. domiciliată în loc Luncani, ., I. G. domiciliată în loc. Luncani, . și M. – I. R. domiciliată în loc. Luncani, ., în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de Aplicare a Lg.18/1991 Mărgineni, jud. Bacău și C. Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate Bacău, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Noiembrie 2013

Red. Jud. D.C. 13 Decembrie 2013

Tehnored. TM- 9 ex