Fond funciar. Sentința nr. 909/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 909/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 4098/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 909/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. V.
Grefier M. Z.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant B. V. și pe pârât C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI PLOPANA, pârât C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR BACĂU, pârât U. C., având ca obiect fond funciar .
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din 25.01.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea zi.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr._ reclamantul B. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ BACĂU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. PLOPANA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, U. C. constatarea nulității absolută a titlului de proprietate nr._/29.09.1995 în sensul de a se completa și cu suprafața de 1000 mp, teren situat în satul Straminoasa ..
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că a formulat în baza Legii nr.18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,1800 ha, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/1995 dar fără a se include și suprafața de 1000 mp. din intravilan.
Pentru suprafața de 1000 mp C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate a eliberat pe numele pârâtului U. C. titlul de proprietate nr._/29.09.1995 fără ca acesta să fi avut rol agricol asupra acestei suprafețe de teren.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în copie:, extras registru agricol 1959-1963, titlul de proprietate nr._/22.07.1994 și titlul de proprietate nr._/29.09.1995, tabel de reconstituire, adresa nr.1571/17.06.1992, schiță plan amplasament. Pârâta C. L. Plopana Pentru aplicarea legii 18/1991 și pârâta C. Județeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citate, nu au formulat întâmpinare.
În temeiul art 167 Cod proc civ instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii S. I. și C. V..
Analizând cele două titluri de proprietate la care s-a făcut referire anterior în raport cu evidențele agricole din perioada colectivizării, se poate constata faptul că toate suprafețele de teren din intravilanul Plopana sunt înscrise în titlurile de proprietate care fac obiectul controlului judiciar astfel că nu se justifică diminuare și, respectiv, suplimentarea acestor suprafețe.
În plus, în cauză nu s-a făcut dovada prin care să fie înlăturată prezumția simplă de posesie și proprietate asupra terenurilor înscrise din registrul agricol de către persoana care a formulat cereri de intrare în C.A.P.,respectiv reclamantul, cu mențiunea că depozițiile martorilor audiați în cauză nu au relevanță sub acest aspect, având în vedere ambiguitatea declarațiilor, subiectivismul acestora și lipsa de acuratețe a susținerilor persoanelor audiate, care nu au oferit detalii clare și certe de natură să dovedească contrariul situației juridice a terenului litigios reflectat în titlurile de proprietate contestate.
Pe de altă parte, cererea reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. direct în fața instanței de judecată, se eludează normele legale imperative referitoare la respectarea procedurii speciale de reconstituire, reglementate de legislația funciară.
Astfel, prin art. I pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, li s-a dat posibilitatea foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor chiar dacă anterior nu au formulat astfel de cereri în baza legilor fondului funciar sau în ipoteza în care le-au fost respinse inițial cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005, cererile de reconstituire pentru persoanele care nu au formulat astfel de cereri în conformitate cu Legea nr. 18/1991 puteau fi depuse la comisii până la data de 30 noiembrie 2005.
Natura juridică a tuturor termenelor de sesizare reglementate de dispozițiile legale enunțate anterior este aceea a unui termen de decădere, cu mențiunea că decăderea este o sancțiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau de a valorifica anumite drepturi subiective în privința cărora, prin anumite prevederi legale imperative, s-a stabilit pentru titular obligația de a le valorifica într-un anumit mod și termen, iar acesta nu a îndeplinit obligația respectivă. Principalul efect al decăderii este acela de stingere a dreptului procesual de adresare către autoritatea competentă. În mod indirect, această sancțiune afectează însăși esența dreptului material a cărei recunoaștere se solicită întrucât nerespectarea termenului legal atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și, prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Interesul general protejat prin reglementarea unui termen de decădere, în interiorul căruia persoanele interesate pot formula cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate în temeiul legislației funciare este acela de asigurare a stabilității circuitului civil, iar, pe de altă parte, de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului unei persoane de a se adresa organului administrativ competent să soluționeze asemenea cereri.
În raport cu reglementarea legală analizată anterior, instanța remarcă faptul că o eventuală anulare a titlului de proprietate nr._/1995 nu ar putea profita reclamantului în sensul că terenul de 1000 m.p. nu ar intra direct în patrimoniul său, iar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa nu ar fi posibilă de moment ce nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 pentru această suprafață de teren, astfel că nu a fost parcursă procedura specială și obligatorie de reconstituire a dreptului de proprietate reglementată de H.G. nr. 890/2005, care trebuie să se finalizeze cu o hotărâre de validare sau invalidare a cererii formulată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, împotriva căreia se poate formula plângere, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991. În aceste condiții, formularea unei acțiuni având ca obiect emiterea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de teren suplimentară celei înscrise inițial în titlu de proprietate, fără a se urma procedura specială de reconstituire, reprezintă un abuz de drept procesual prin care se încearcă eludarea unor norme legale imperative. Trebuie, de asemenea, subliniat faptul că în lege au fost prevăzute anumite condiții și termene în care se poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate, intenția legiuitorului fiind aceea de a sancționa pasivitatea persoanelor interesate în scopul de a se da eficiență actului de justiție și de a asigura stabilitatea circuitului civil.
În consecință, instanța consideră că, în speță, este aplicabilă sancțiunea decăderii datorită pasivității titularul dreptului solicitat, reținându-se culpa acestuia, în sensul lipsei de diligență în vederea recunoașterii dreptului pe cale legală. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, punând în balanță interesul general și cel individual al reclamantului, de obținere a recunoașterii dreptului, instanța conchide că exigențele interesului general, la care s-a făcut referire mai sus, primează, având în vedere că nedepunerea în termen a cererii de reconstituire a dreptului pretins îi este imputabilă reclamantului . Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât există o prezumție de cunoaștere a condițiilor și sancțiunilor reglementate de legislația în domeniu din momentul intrării ei în vigoare.
Față de considerentele expuse anterior, instanța apreciază că titlul de proprietate_/1995, care face obiectul controlului judiciar a fost emis în mod corect și legal, în raport cu dispozițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, referitor la suprafața de 1000 m.p., în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991, terenurile situate în intravilanul localităților, aferente caselor de locuit și anexelor gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, prin teren aferent casei de locuit înțelegând suprafața de teren ocupată de casă, anexele gospodărești și grădina din jurul casei, determinată de art.8 din Decretul-lege nr.42/1990.
Pentru aceste suprafețe de teren, foștii proprietari urmează să primească în echivalent teren în imediata vecinătate sau pe alte amplasamente libere, aflate la dispoziția comisiei.
Terenul în suprafață de 1000 mp a făcut parte din patrimoniul reclamantului, care a fost transferat în patrimoniul C.A.P., fiind ulterior atribuit pârâtului ca lot construcție casă..
Pe această suprafață de teren acesta și-a edificat casa și celelalte anexe gospodărești, constituind în prezent curtea și grădina acestor lucrări și edificii, potrivit probelor testimoniale administrate în cauză.
După . Legii nr.18/1991, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, imobil asupra căruia și pârâtul are drept de proprietate dobândit în temeiul aceleiași legi.
Imobilul în cauză constituie, așa cum s-a arătat, curtea și grădina casei și anexelor gospodărești, proprietatea pârâtului, astfel că în baza art.25 și art.24 din Legea nr.18/1991, acesta a dobândit proprietatea .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulata de reclamant B. V. din . . în contradictoriu cu pârâtii C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI PLOPANA, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR BACĂU, U. C., din com. Plopana ., ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013
Președinte, V. C. V. | ||
Grefier, M. Z. |
Red VVC 14.03.2013
M.Z. 14 Martie 2013 ex. 6
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2095/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5045/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
