Obligaţie de a face. Sentința nr. 1268/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1268/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 2195/180/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 1268/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier V. M. P.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei Civile privind pe pârâții-reclamanți B. C. și B. V. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. G., prin procurator B. C., și pe pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BACĂU, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR HEMEIUȘ, având ca obiect fond funciar RJ DV_ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea formulată și înregistrată la data de 26.11.2009 pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._/180/2009, reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. V., a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună obligarea pârâților la sistarea de urgență a construcției edificate de către pârâți lângă gardul comun despărțitor al proprietăților părților, la ridicarea acestei construcții și la respectarea distanței legale cu ocazia edificării acestei construcții.
La termenul de judecată de la data de 04.12.2009, reclamantul și-a completat cererea cu două noi capete, solicitând ca pârâții să fie obligați ca la construcția-magazie să-și instaleze uluce și, în subsidiar, un sistem de canalizare, pentru colectarea apei în așa fel încât apa provenită de la ploi să se scurgă pe terenul proprietatea lor.
La termenul de judecată de la data de 29.01.2010 reclamantul și-a precizat cererea, în sensul judecării pe calea ordonanței președințiale doar a primului capăt de cerere referitor la sistarea de către pârâți a edificării construcției începute lângă gardul comun despărțitor al proprietăților părților și pe calea dreptului comun a celorlalte capete de cerere.
La termenul de judecată de la data de 29.01.2010, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind obligarea pârâților-reclamanți la: ridicarea construcției edificate de către pârâți lângă gardul comun despărțitor al proprietăților părților; respectarea distanței legale cu ocazia edificării acestei construcții; instalarea de uluce la construcția-magazie și, în subsidiar, a unui sistem de canalizare, pentru colectarea apei în așa fel încât apa provenită de la ploi să se scurgă pe terenul proprietatea lor, formându-se pe rolul Judecătoriei Bacău dosarul nr._ .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâții, în mod abuziv și fără să respecte distanța legală dintre proprietăți, au edificat lângă gardul comun de sârmă ce desparte proprietăților lor o fundație pentru o construcție și, cu toate că la sesizarea reclamantului Primăria a somat pe pârâți să sisteze lucrările, aceștia continuă să ridice contrucția respectivă. De asemenea, a arătat că pârâții au instalat cu rea-credință uluce cu scurgere pe proprietatea sa.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 32 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și cerere reconvențională, prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/22.12.1994 și corectarea documentației cadastrale aparținând reclamantului.
În susținerea excepției, pârâții au arătat că reclamantul este în prezent doar titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv al dreptului de abitație, și că nu are calitate pentru a promova cererea de chemare în judecată formulată, aceasta aparținând titularilor dreptului de proprietate.
Cu privire cererea reconvențională, pârâții-reclamanți au arătat solicită constatarea nulității cu privire la suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate al reclamantului-pârât, care se suprapune peste șanțul proprietatea publică. De asemenea, a arătat că expertul care a întocmit documentația cadastrală a cuprins din eroare în cadrul măsurătorilor și șanțul de scurgere a apelor pluviale proprietate publică.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată Art. 119 Cproc.civ
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În dovedirea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au depus înscrisuri.
Reclamantul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În combaterea cererii reconvenționale, reclamantul-pârât a depus înscrisuri.
***
La termenul de judecată de la data de 11.06.2010, instanța a disjuns capătul întâi al cererii reconvenționale, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/22.12.1994, formându-se dosarul nr._/180/2010, care a fost înaintat judecătorului desemnat cu repartiția aleatorie în vederea stabilirii unui complet specializat în fond funciar.
La termenul de judecată de la data de 30.06.2010 a capătului întâi al cererii reconvenționale, în dosarul nr. _/180/2010, în temeiul Art. 17 C.proc.civ., instanța a dispus trimiterea cauzei la completul inițial învestit.
La termenul de judecată de la data de 28.07.2010 în dosarul nr. _/180/2010, pârâții-reclamanți au solicitat și instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău și a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hemeiuș.
La data de 30.06.2010, reclamantul-pârât a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată ce face obiect al dosarului nr._ .
La termenul de judecată de la data de 17.09.2010, în temeiul Art. 246 C.proc.civ., instanța a luat act de renunțarea reclamantului C. G. la judecata cererii de chemare în judecată, a dispus continuarea judecății cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii reconvenționale formulate de către pârâții-reclamanți și a dispus conexarea la dosarul nr._ (ce are ca obiect judecarea celui de-al doilea capăt al cererii reconvenționale formulate de către pârâții-reclamanți) a dosarului nr._/180/2010 (ce are ca obiect judecarea primului capăt al cererii reconvenționale formulate de către pârâții-reclamanți, disjuns la termenul de judecată de la data de 11.06.2010).
La termenul de judecată de la data de 01.10.2010, instanța a pus în discuția părților și a rămas în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului-pârât, invocată de către acesta prin întâmpinare.
P. sentința civilă nr. 8366 pronunțată la data de 06.10.2010 de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei de lipsei calități procesuale pasive a reclamantului-pârât C. G. invocată de către acesta prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a respins cererea reconvențională ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
P. decizia civilă nr. 667/R/2011/14 Septembrie 2011 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr._ s-a admis recursul promovat de către recurenții - pârâți B. C. și B. V., a fost casată în tot sentința civilă nr. 8366/06.10.2010 a Judecătoriei Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
***
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 18.11.2011 sub nr._ .
La data de 22.02.2012, pârâții-reclamanți au precizat motivele în fapt pentru care solicită anularea titlului de proprietate nr. TP nr._/22.12.1994, precum și temeiul de drept pentru primul capăt al cererii reconvenționale.
Astfel, au arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea reclamantului-pârât, A. M., s-a efectuat cu încălcarea proprietății publice, respectiv a unui șanț despărțitor existent între proprietatea pârâților-reclamanți și proprietatea reclamantului-pârât și că titlul reclamantului-pârât cuprinde o suprafață din domeniul public apreciată la aprox. 100 mp; că acest fapt rezultă din adresa nr. 1722/09.08.2001 prin care i se pune în vedere reclamantului-pârât să nu blocheze șanțul care asigură scurgerea apei, precum și din fotoortoplanul emis de către OCPI din care rezultă că cele două proprietăți nu au hotar comun. De asemenea, au arătat că nulitatea absolută pe care o invocă poartă două valențe, respectiv 1) titlul reclamantului-pârât s-a emis pe numele său ca moștenitor a lui A. M., or, din actul depus la dosar, rezultă că reclamantul a cumpărat de la acesta din urmă 500 mp, nu că este succesor al acesteia. P. urmare, în mod greșit reclamantul, în calitate de moștenitor al lui A. M., a fost împroprietărit cu tot terenul sus-numitei, deși el nu dobândise de la aceasta decât 500 mp prin act de vânzare –cumpărare. 2) intabularea dreptului de proprietate cu întinderea prevăzută în titlu s-a efectuat cu încălcarea domeniului public, prin includerea șanțului despărțitor; cu toate acestea, expertul care a întocmit documentația cadastrală a proprietății reclamantului a realizat eroarea și nu a cuprins în schița cadastrală șanțul despărțitor.
În drept a invocat Art. III alin. 1 lit. a pct. i) și ii) din Legea 18/1991.
La data de 21.03.2012, pârâții-reclamanți au depus precizări cu privire la interesul cererii reconvenționale, arătând că aceasta a fost formulată ca reacție la acțiunea principală, prin care s-a solicitat obligarea lor la ridicarea construcției din aproprierea proprietății reclamantului, la respectarea distanței legale dintre proprietăți, la instalarea unui sistem de colectare a apei la uluce și la instalarea unui sistem de canalizare, capete de cerere care se fundamentează pe raporturile de vecinătate dintre cele două proprietăți și pe faptul că au edificat o construcție prea aproape de hotar, fiind astfel în interesul lor să demonstreze că cele două proprietăți nu se învecinează. Totodată, este în interesul comun al lor și al reclamantului ca apa pluvială să fie colectată într-un șanț despărțitor comun. Cu privire la cel de-al doilea capăt consideră că din ortofotoplanul depus la dosar rezultă că cele două proprietăți nu se învecinează, prin urmare documentația cadastrală invocată de către reclamanți este întocmită eronat, întrucât în aceasta nu figurează șanțul despărțitor, hotarul dintre proprietăți fiind comun, lucru ce nu corespunde adevărului.
Cu privire la cel d-al doilea capăt al cererii reconvențional s-a invocat Art. 33 din Legea nr. 7/1996.
La data de 27.03.2012, reclamantul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes, arătând că prin cererea reconvențională formulată pârâții-reclamanți nu au invocat că li s-ar fi încălcat în vreun fel dreptul lor de proprietate.
La termenul de judecată de la data de 06.04.2012, instanța a pus în discuția părților excepției lipsei de interes și, în temeiul Art. 137 alin.2 Cod procedură civilă, a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei, având în vedere că probele sunt comune.
La același termen de judecată de la data de 06.04.2012, instanța a invocat din oficiu, a pus în discuția părților și a admis excepția inadmisibilității capătului doi al cererii reconvenționale.
Cu privire la această excepție, instanța a reținut următoarele:
Potrivit Art. 33 din Legea nr. 7/1996:
„(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
(2) P. rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
(3) P. modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
(5) Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.
(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale.”
iar potrivit Art. 51 din Legea nr. 7/1996
„(1) Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
(2) Prevederile art. 50 se vor aplica în mod corespunzător.”
Având în vedere obiectul capătului doi al cererii reconvenționale – respectiv corectare documentație cadastrală a pârâtului, care atrag în speță incidența prevederilor Art. 51 raportat la Art. 50 din Legea nr. 7/1996, având în vedere caracterul necontencios și prealabil al acestei proceduri reglementate de Legea nr. 7/1996, în temeiul căreia OCPI efectuează rectificări și modificări în cartea funciară, deci inclusiv corectarea documentației cadastrale a pârâtului, având în vedere necesitatea parcurgerii cu prioritate a acesteia și faptul că, numai ulterior parcurgerii acesteia reclamantul are deschisă calea justiției, având în vedere că în cauza nu a fost efectuată dovada parcurgerii unei astfel de proceduri, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului doi al cererii de chemare în judecată.
În rejudecare, s-au depus înscrisuri și s-a administrat proba cu expertiză tehnică, specialitatea topo-cadastru, raportul efectuat de către expert R. M. fiind atașat la filele 137-155 dosar_ .
La data de 31.01.2013 pârâții-reclamanți au precizat că solicită modificarea titlului de proprietate a reclamantului-pârât cu 54 mp și trecerea acestora în domeniul public al Comunei Hemeiuși.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit Art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa, iar potrivit Art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptățite la constituire sau reconstituire.
Potrivit Art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moștenitorii acestora.
Potrivit Art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării.
Potrivit Art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face la cerere de către cei îndreptățiți (sau moștenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:
1.că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege;
2.că sunt îndreptăți la reconstituirea dreptului de proprietate;
3.nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existența și măsura interesului raportându-se la existența condițiilor dreptului (vocației) de a cere reconstituirea și măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ținându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol; dispozițiile Art. III. alin. 2 din Legea nr. 169/1997, care prevăd posibilitatea de a ataca titlurile de proprietate intrate în circuitul civil, de orice persoană care justifică un interes legitim, nu pot fi interpretate ca abolind condiția calității procesuale active sau ale celorlalte condiții ale exercitării dreptului la acțiune (afirmarea unei pretenții, capacitate procesuală pasivă, calitate procesuală pasivă, capacitate procesuală activă), întrucât textul folosește sintagma amintită pentru a restrânge cercul persoanelor care pot ataca titlurile emise avându-se în vedere cercul larg de persoane care pot ataca un titlu deja emis; cu alte cuvinte, prevăzându-se posibilitatea (abstractă) de a ataca titlurile emise unui cerc larg de persoane, legea impune și dovedirea unui interes specific persoanei care atacă titlul (dintre cercul foarte larg prevăzut de lege), dar acest lucru nu înseamnă că oricine are un interes cu privire la un teren are și calitatea de a ataca un titlu deja emis, deoarece sintagma orice altă persoană se referă la orice persoană care ar fi îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și deci calitate procesuală activă o au numai persoanele prevăzute de legile fondului funciar cu vocație la redobândirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
***
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți și a lipsei de interes în formularea cererii invocate de către reclamantul-pârât prin întâmpinare, instanța, analizând global cererea reconvențională astfel cum a fost formulată și precizată, precum și interesul public invocat, urmează a respinge aceste excepții.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Conform înscrisului aflat la filele 7-8 dosar_, pe numele reclamantului-pârât, în calitate de moștenitor al defunctei A. M., s-a emis de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău TP nr._/22.12.1994 în care sunt înscrise patru suprafețe de teren situate în T 22 P 854, 855, 855/1 și 856 din intravilanul comunei Hemiuș.
Conform înscrisului aflat la fila 98 dosar_, pe numele lui B. L., autoarea pârâtului-reclamant, în calitate de moștenitor al defunctului B. C., s-a emis de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău TP nr._/30.08.1995 în care sunt înscrise două suprafețe de teren situate în T 22 P 859 și 860 din intravilanul comunei Hemiuș.
Conform adresei nr. 5844/23.08.2010 emisă de către . dosar_ ), terenurile situate în T 22 cu privire la care s-au emis TP nr._/22.12.1994 și TP nr._/30.08.1995, se învecinează, între cele două proprietăți neexistând teren care să aparțină domeniului public al comunei Hemeiuș, gardul fiind construit pe limitele proprietăților, conform caietelor cu punerea în posesie la apariția Legii nr. 18/1991 și a documentațiilor cadastrale.
Instanța reține că mențiunile acestei adrese sunt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză: de vecinătățile înscrise în titlurile de proprietate ale părților sus-menționate, de planurile parcelare care au stat la baza emiterii acestora (fila 102 dosar_ ), de documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale celor două părți (filele 32-36 dosar_/180/2010, filele 100-103 dosar_, dosar 89-98 dosar_ ), de concluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză precum și de declarațiile părților.
Astfel, conform susținerilor pârâtului–reclamant B. C. de la termenul de judecată de la data de 05.03.2013, între proprietatea sa și a reclamantului-pârât a existat inițial un gard din scândură, care a fost înlocuit în anul 1990 cu un gard din plasă, fiind și acesta înlocuit cu unul din beton existent în prezent, acesta respectând amplasamentul celui din scândură.
Potrivit susținerilor de la termenul de judecată de la data de 05.03.2013 ale mandatarului reclamantului-pârât (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 490/31.03.2008 de către BNP M. D., mandatarul este nud-proprietar al terenului care se învecinează cu cel al pârâtului-reclamant cu privire la care s-a formulat cererea reconvențională), gardul din scândură dintre cele două terenuri ale părților din cauză există din 1951 până în prezent, fiind și la momentul la care pârâtul-reclamant, după decesul părinților săi, s-a mutat în locuința situată pe terenul aferent.
Din toate aceste probe rezultă că terenurile situate în T22 înscrise în titlurile reclamantului-pârât și ale pârâtului –reclamant se învecinează pe toată latura de sud-est a reclamantului-pârât, nord-vest a pârâtului-reclamant, . comisiei locale de punere în aplicare a acestei comune nefiiind vecin al proprietăților părților pe laturile arătate.
Cu privire la mențiunile adresei nr. 1622/09.08.2001 emisă de către Primăria Comunei Hemeiuși (fila 39 dosar_/180/2010, potrivit căreia în vecinătatea proprietății lui C. G. există un plus de 26 mp, suprafață care este înregistrată ca fiind de utilitate publică care asigură scurgerea apei din precipitații, atrăgându-i-se atenția reclamantului-pârât de a nu bloca terenul mai sus-menționat deoarece face parte din rezerva primăriei), instanța urmează a le înlătura întrucât mențiunile acestei adrese au fost infirmate ulterior, de către aceeași autoritate, prin adresa nr. 5844/23.08.2010 sus-menționată. Totodată, instanța reține că o astfel de adresă nu constituie titlul cu privire la pretinsul drept de proprietate al comunei ori apartenența la rezerva aflată la dispoziția comisiei locale, în favoarea unității administrativ-teritoriale legea reglementând expres doar o servitute de scurgere a apelor ce va greva dreptul de proprietate, publică sau privată, asupra terenului pe care se scurg apele respective, iar nu un drept de proprietate al unității administrativ-teritoriale asupra acestor terenuri.
Astfel, potrivit Art. 578 C.civ.:
„Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta.
Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca să oprească această scurgere.
Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituții fondului inferior.”,
iar potrivit Art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006 în vigoare în prezent:
„Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, operatorii au obligația să le plătească acestora despăgubiri, în condițiile legii. Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate. Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, cuantumul se stabilește prin hotărâre judecătorească.”
Cu privire la șanțul de scurgere a apelor invocat de către pârâții-reclamanți, în cazul existenței acestuia, instanța reține că interesul public este garantat prin instituirea servituții legale de scurgere, cu titlu gratuit, în favoarea unității administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor legale sus-citate.
Cu privire la precizările pârâtului-reclamant de la data de 06.02.2012 și 22.02.2012 (filele 15-16 și 45 dosar_ ), instanța reține că pârâții-reclamanți nu au calitate procesuală activă pentru a invoca nelegala reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantului-pârât în ceea ce privește calitatea de moștenitor după A. M., întinderea suprafeței de teren reconstituite care excede celei din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A. M. și C. G. și prevederile Art. III alin. 1 lit. a pct. i) și ii) din Legea 18/1991, întrucât nu justifică un interes legitim potrivit Art. III alin. 2din Legea nr. 169/1997, neformulând o cerere proprie cu privire la terenul reconstituit pe numele reclamantului-pârât și atât timp cât în cauză nu s-a făcut dovada că acest teren ar fi proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale.
Cu privire la ortofotoplanul OCPI Bacău, instanța reține că potrivit regimului de carte funciară incident, înscrierile din cartea funciară nu sunt constitutive de drepturi. Totodată, instanța reține că principiul publicității materiale nu se aplică înscrierilor materiale care cuprind simple indicații de fapt, cum sunt și cele referitoare la configurația liniei de hotar ce separă două parcele învecinate. Astfel de mențiuni pot fi verificate la fața locului, cu ajutorul schițelor cadastrale, dacă este cazul, și ele nu se referă la drepturi și nici la restricțiuni ale unor drepturi, în regim de carte funciară garantându-se existența dreptului, iar nu întinderea lui, hotarul despărțitor între parcelele învecinate fiind determinat nu de suprafețele reale, ci de configurația liniei ce separă parcelele învecinate, astfel cum sunt evidențiate de schițele de plan, existente în cartea funciară.
P. urmare, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză și considerentele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiat primul capăt al cererii reconvenționale privind constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/22.12.1994.
Cu privire la capătul al doilea al cererii reconvenționale privind corectarea documentației cadastrale aparținând reclamantului, având în vedere excepția admisă la termenul de judecată de la 06.04.2012, îl va respinge ca inadmisibil.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, față de prevederile Art. 274 C.proc.civ., urmează a obliga pârâții-reclamanți B. C. și B. V. să plătească reclamantului-pârât C. G. suma de 500 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes.
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți B. C. domiciliat în Bacău, ., ., ., și B. V., domiciliată în Bacău, ., ., ., în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. G., domiciliat în ., și cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BACĂU, cu sediul în mun. Bacău, jud. Bacău, și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR HEMEIUȘ cu sediul în ., respectiv capătul unu al acesteia ca neîntemeiat, iar capătul doi ca inadmisibil.
Obligă pârâții-reclamanți B. C. și B. V. să plătească reclamantului-pârât C. G. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2013.
Președinte, D. C. | ||
Grefier, V. M. P. |
Red. D.C. 15 Martie 2013/tehnored. V.P. 27 Martie 2013
EX. 7
| ← Succesiune. Sentința nr. 2144/2013. Judecătoria BACĂU | Fond funciar. Sentința nr. 1328/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
