Obligaţie de a face. Sentința nr. 5019/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5019/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1260/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5019/2013
Ședința publică din 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. B.
Grefier: I. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind reclamantul B. N. și pârâta U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI B., având ca obiect obligație de a face .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată când, din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea pentru data de 26 iunie 2013 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 05.03.2012 sub nr_ reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâta UAT B. prin Primar solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 4.550 lei reprezentând contravaloarea ajutorului de șomaj ce i se cuvenea pentru perioada 08.12.2010 – 08.09.2011.
În motivarea cererii sale, a arătat reclamantul că a fost salariatul pârâtei din anul 2007 și până la data de 10.06.2009, când prin dispoziția nr. 177/19.06.2009 i s-a desfăcut contractul de muncă ca urmare a desființării postului. Reclamantul susține că prin sentința civilă nr. 807/19.05.2009 a fost anulată dispoziția de concediere, angajatorul fiind obligat să-i plătească drepturile salariale pentru perioada 19.06._10 iar prin sentința civilă nr. 1059/15.06.2011 . obligată și la virarea către stat a contribuțiilor aferente drepturilor salariale, ceea ce pârâta a făcut la data de 30.12.2011, cu mult după expirarea perioadei în care reclamantul putea beneficia de ajutorul de șomaj.
În drept a invocat dispozițiile L. 76/2002 .
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si expertiza contabilă și a depus înscrisuri.
La termenul din data de 25.05.2012 reclamantul prin apărător a arătat că în drept înțelege să invoce si prevederile art 998, 999 C.civ.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr 1261 din 25.05.2012 instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
În motivare a arătat în esență că acțiunea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 din Codul civil nu reprezintă, însă, un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 231 din Codul muncii, instanța neavând a verifica modalitatea de îndeplinire de către angajator a obligațiilor derivând din contractul individual de muncă, obligații pe care și le-a asumat față de reclamant, în calitatea sa de salariat ci respectarea dispozițiilor impuse de Legea 76/2002, instituind obligații față de administratorul bugetului asigurărilor de șomaj, nerespectare care ar putea atrage, față de salariat, răspunderea delictuală și nu contractuală a angajatorului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 10.09.2012.
Reclamantul a achitat taxă judiciară de timbru de 375 lei si timbru judiciar de 1,5 lei.
La termenul din data de 09.01.2013 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri si expertiza contabilă.
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză de expert I. T..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei de la data de 07.05.2007 (conform adresei nr 185 din 24.02.2013 inaintată de pârâtă), fiind concediat prin decizia nr 175 din 19.06.2009.
Prin sentința civilă nr 807/D/19.05.2010 din dosarul nr_ al Tribunalului Bacău, irevocabilă prin decizia civilă nr 1022 din 27.09.2010 a Curții de Apel Bacău, s-a admis contestația formulată de reclamantul B. N. in contradictoriu cu pârâta UAT B. prin Primar, s-a anulat decizai nr 175 din 19.06.2009 și s-a dispus plata drepturilor salariale începând cu 19.06.2009 și până la desființarea locului de muncă, 28.01.2010.
Prin sentința civilă nr 1059 din 15.06.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr_ , irevocabilă prin decizia civilă nr 1409 din 17.10.2011 a Curții de Apel Bacău, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. N. in contradictoriu cu pârâta UAT B. prin Primar și a fost obligată pârâta să înainteze la AJOFPS Bacău declarațiile lunare pentru evidența salariaților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj pentru perioada 19.06._10 precum și să vireze statului toate celelalte contribuții prevăzute de lege aferente drepturilor salariale cuvenite pentru această perioadă.
Prin decizia nr 5374 din 08.12.2010 emisă de AJOFM Bacău, s-a respins cererea reclamantului de acordare a indemnizatiei de șomaj, reținându-se că nu îndeplinește condițiile minime de stagiu de cotizare, respectiv 12 luni în ultimele 24.
Potrivit art. 998 cod civil „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 cod civil „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției persoanei cu capacitate delictuală ce a săvârșit fapta ilicită .
Instanța reține că reclamantul, în calitate de angajat al pârâtei, era asigurat obligatoriu in sistemul asigurărilor de șomaj conform art 19 din Legea 76/2002
Potrivit art 21 din actul normativ menționat, angajatorii la care își desfășoară activitatea persoanele prevăzute la art. 19, în speță pârâta, sunt obligați să depună, potrivit prevederilor legale, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează veniturile persoanelor respective, declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și evidența nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de lege.
Conform art 26 angajatorii au obligația de a calcula și de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă prevăzută de lege se aplică asupra bazei de calcul al contribuției datorate de angajator la bugetul asigurărilor pentru șomaj, stabilită potrivit legii, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19.
Art 27 prevede că angajatorii au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar, conform legii, contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă prevăzută de lege se aplică asupra bazei de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, stabilită potrivit legii, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19.
În speță instanța reține că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de a vira contribuția individuală bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru reclamant, fiind obligată chiar prin sentința civilă nr 1059 din 15.06.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr_ să vireze aceste contribuții.
Se constată că reclamantul nu a putut beneficia de ajutor de somaj în perioada 08.12._11 astfel cum ar fi fost îndreptățit ca urmare a culpei pârâtei care nu a virat contribuțiile, nefiind îndeplinit stagiul de cotizare conform art 34 din Legea 76/2002.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. T. contravaloarea ajutorului de șomaj la care ar fi fost îndreptățit reclamantul se ridică la suma de 4481 lei, prin actualizarea sumei rezultând suma de 4843,39 lei.
În speță instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel, fapta ilicită a pârâtei este determinată de nevirarea la timp, din culpă, a contribuției individuale către bugetul asigurărilor pentru șomaj, prejudiciul suferit de reclamant constă în faptul că acesta nu a putut beneficia de ajutor de somaj (cuantificat la suma de 4843,39 lei, respectiv suma de 4481 lei actualizată în luna aprilie), legătura de cauzalitate rezultând ex re.
În aceste condiții, instanța apreciază că pretențiile reclamantului sunt întemeiate și ținând cont de principiul disponibilității, conform căruia instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut, dat fiind că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4550 lei, instanța va obliga pârâta la plata acestei sume către reclamant cu titlu de despăgubiri.
Văzând culpa procesuală, conform art 274 C.proc.civ va obliga pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 976,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. N., domiciliat în com.B. . în contradictoriu cu pârâta UAT B. prin Primar .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 4550 lei cu titlu de despăgubiri .
Obligă pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 976,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Iunie 2013 .
Președinte, I. B. | ||
Grefier, I. S. |
Red/Tehnored I.B 18.07.2013
Ex.4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4138/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6479/2013.... → |
|---|
