Plângere contravenţională. Sentința nr. 3491/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3491/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1410/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 3491/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier V. M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petenta S.C. C. T. S.R.L. și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ G., având ca obiect plângere contravențională - . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a raspuns administratorul petentei d-l M. I. legitimat cu CI .,nr._ și d-l av. D. I..
D-l M. I. arată că îl mputerniceste pe d-l av. D. I. să îl reprezinte.
D-l av. D. I. pentru petent solicită proba cu înscrisuri si proba testimonială cu 2 martori: M. G. si P. S. pentru a face dovada că cei doi angajati aveau încheiate contractele de muncă la data controlului însă nu erau înregistrate la ITM. Depune la dosar un set de înscrisuri: contractele individuale de munca în copie, copia proceselor verbale de control.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru părți.
Instanța respinge proba testimonială cu martori ca nefiind utila soluționării cauzei.
Apărătorul petentului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
D-l av. D. I. pentru petent solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, cele reținute în procesul verbal nu reprezintă realitatea, cei 2 angajati aveau contractele de muncă încheiate din data de 08.12.2011, cei doi angajați au fost plătiți pentru zilele lucrate. Solicită a se avea în vedere faptul că cei doi angajati aveau contractele de munca încheiate însă nu erau înregistrate in revisal. Procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal, lipsa semnaturii martorului asistent, lipsa mentionarii mijloacelor de probă, lipsa ordinului de serviciu al organului constatator sunt motive de nulitate ale procesului verbal. Solicită a se avea în vedere faptul că pentru aceeași contravenție se poate aplica numai o singura sancțiune contravenționala principală iar societatea petenta a fost sancționata de doua ori pentru aceeași faptă. Solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Galati la data de 30.01.2012 sub nr._, petentul . a formulat, în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCA GALATI, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr025203/28.12.2011, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea acestuia si exonerarea de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 20.000 lei.
În motivare, a arătat, în esență, că cei doi angajați identificați de către inspectori aveau încheiate contracte individuale de munca dar că nu le-au putut prezenta având în vedere că acestea se aflau la sediul societății, sediu situat în Bacău.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată.
La plângere au fost anexate înscrisuri.
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit Art.36 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca fiind neîntemeiată.
În drept, intimatul a invocat Codul Muncii, Legea 108/1999, OG 2/2001, Legea nr. 180/2002 și Art.115-118 Cod procedură civilă.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, intimatul a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal.
Prin ..02.2013 pronunțată de către Judecătoria G. în dosarul său nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, soluționarea cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Bacău, pe rolul căreia la data de 22.03.2013 a fost înregistrată sub același nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. T. de Munca Galati la data de 28.12.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 20.000 lei conform art.260 alin.1 lit.e din Codul muncii și avertisment conform Art. 7 alin. 1 din OG 2/2001 pentru fapta de a fi primit la muncă la data de 12.12.2011 două persoane, respectiv M. G. și L. C., fără încheierea contractelor individuale de muncă, cele două persoane declarând că încă nu au semnat contract de muncă, dar prestează 8 h/zi, cu un salariul de 670 lei/lună, astfel încălcând dispozițiile Art. 16 alin.1 din Legea 53/2003, precum și pentru fapta de a nu transmite către registrul general de evidență a salariaților în formă electronică contractele individuale de muncă încheiate, astfel cum rezultă din verificările efectuate la data de 12.12.2011 în bazele de date la nivel central, astfel încălcând dispozițiile Art.4 alin. 1 lit.a din HG 500/2011.
Instanța constată că este competentă, conform Art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de Art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Potrivit Art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța va înlătura motivele de nulitate invocate de către petent, respectiv nesemnarea procesului verbal de către un martor-asistent și indicarea Judecătoriei G. drept instanță competentă teritorial să soluționeze plângerea, întrucât acestea reprezintă motive de nulitate virtuală, întrucât nici legea generală, nici cea specială nu prevăd o sancțiune pentru astfel de vicii de formă, fiind, deci, condiționate de dovedirea unei vătămări, care în speță nu s-a efectuat, petentul având posibilitatea să conteste temeinicia procesului verbal pe calea plângerii contravenționale, cale pe care a și exercitat-o și care face obiectul prezentei cereri.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu prevederile Art. 260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003, menționate în cele ce urmează.
Sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține următoarele:
Potrivit Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauzaI. P. c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Conform Art. 1 din OG 2/2010, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].
Potrivit Art. 16 alin.1 din Legea 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Totodată, conform Art. 260 alin.1 lit. e din același act normativ, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit Art.4 alin. 1 lit. a din HG 500/2011:
„Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează:
#B
a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;”.
Potrivit Art. 3 alin. (2) lit. a) - g) din HG 500/2011:
„Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente:
a) elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE;
b) data angajării;
c) perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea;
d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative;
e) tipul contractului individual de muncă;
f) durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia;
g) salariul de bază lunar brut și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă;”.
Potrivit Art. 5 și 6 alin. 1 din HG 500/2011:
„ART. 5
(1) Registrul se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în format electronic, prin utilizarea uneia dintre următoarele modalități:
a) prin completarea on-line a bazei de date existente pe portalul Inspecției Muncii;
b) prin e-mail, pe bază de semnătură electronică;
c) prin depunerea la sediul inspectoratului teritorial de muncă în format electronic, însoțit de o adresă de înaintare semnată de angajator.
(2) Evidența registrelor, respectiv a datelor cuprinse în acestea, transmise de angajatori/prestatori de servicii, se ține într-o bază de date organizată la nivelul Inspecției Muncii.
(3) Procedura privind transmiterea registrului în format electronic se stabilește prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, după adoptarea soluției tehnice a registrului în format electronic și în funcție de aceasta.
ART. 6
(1) Angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligația de a completa și transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au angajatorii sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, cu obligația completării acestuia conform art. 3.”
Instanța reține că în prezenta cauză petenta nu a făcut dovada, potrivit prevederilor Art. 1169 C.civ., că la data constatării faptei - 12.11.2012 –, în privința celor doi angajați ai săi, M. G. și L. C., ar fi completat și transmis registrul general de evidență a salariaților către inspectoratul teritorial de muncă, potrivit prevederilor HG nr. 500/2011, având obligația legală de a realiza aceasta cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat.
De asemenea, se reține că din declarațiile celor două persoane, M. G. și L. C., date pe proprie răspundere cu ocazia controlului efectuat de către petentă, depuse la dosar de către intimată, rezultă că aceștia au susținut la data de 12.12.2011 că nu au semnat un contract de muncă cu petenta.
Totodată, se reține că nici ulterior constatării faptei de către intimată, petenta nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit această obligație cu privire la contractul de muncă al celor două persoane.
Prin urmare, instanța prezumă că la momentul constatării faptei petenta nu încheiase cu niciuna dintre cele două persoane un contract de muncă, înlăturând înscrisurile depuse la dosar reprezentând contracte de muncă din care rezultă că acestea s-ar fi încheiat la data de 08.12.2011, apreciind că acestea au fost încheiate pro causa ulterior sancționării petentei.
Prin urmare, instanța constată că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și de sancționare a contravențiilor corespunde realității, nefiind răsturnată de către petentă prezumția de temeinicie a acestuia.
Cu privire la solicitarea petentei, de a înlocui cu avertisment sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție, instanța urmează a respinge această solicitare având în vedere, pe de o parte că petenta nu a făcut dovada în cauză a susținerilor sale, iar, pe de altă parte sancțiunea considerabilă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, sancțiune care reflectă gravitatea ridicată a acesteia, în speță nefiind îndeplinită cerința legală stipulată de Art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție fiind în concordanță cu prevederile Art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 (potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale Art. 21 alin. 3 (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului).
Având în vedere toate aceste considerente și văzând prevederile Art.34 alin. 1 din O.G.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de S.C. C. T. S.R.L cu sediul în Bacău, ., ., . contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 Aprilie 2013.
Președinte, D. C. | ||
Grefier, V. M. P. |
Red. D.C. 6 Iunie 2013/Tehnored. V.P. 13 Iunie 2013 EX. 4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6479/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6491/2013.... → |
|---|
