Plângere contravenţională. Sentința nr. 6479/2013. Judecătoria BACĂU

Judecătoria BACĂU - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 6479/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 4243/180/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BACĂU

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6479

Ședința publică de la 17 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C.-M.

Grefier C. L. B.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BACĂU, având ca obiect plângere contravenționala.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 11.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 17.10.2013.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. _ /13.03.2013, petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15.02.2013 de către Poliția locală Bacău, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea procesului-verbal de contravenție conform art. 5 alin. 7, art. 16 alin. 6 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 și pe fond să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal.

În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/15.02.2013 a fost sancționată cu amendă de 500 de lei, reținându-se în sarcina sa că a amplasat pe domeniul public o reclamă publicitară cu caracter de redirecționare fără a deține acordul de publicitate temporară.

Petenta a mai arătat că, procesul-verbal este lovit de nulitate conform art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, dat fiind că pentru contravenția ce face obiectul acestei cauze, Poliția locală a mai aplicat o sancțiune contravențională prin procesul verbal de contravenție PL nr._ din aceeași dată. Totodată, petenta a învederat instanței că, conform art. 16 alin. 6 din O.G. nr.2/2001 pentru persoane juridice în procesul verbal se vor face mențiuni despre datele de identificare ale acesteia dar și a persoanei ce o reprezintă, or pentru administratorul U. I. lipsesc datele ce privesc CNP –ul acestuia.. Procesul-verbal nu îndeplinește cerințele art. 19 din O.G. nr. 2/2001, pentru că nu este semnat de niciun martor, iar motivele invocate sunt ilogice, locul de săvârșire a contravenției fiind un loc public aglomerat permanent, respectiv Biroul de Evidență a Populației.

Pe fondul cauzei, petenta a arătat că intimata, respectiv Primăria Bacău nu-și poate invoca propria culpă. A arătat că a solicitat de mai multe luni eliberarea autorizațiilor necesare dar din culpa funcționarilor publici ai Primăriei Bacău s-a emis cu întârziere, respectiv la data de 13.02.2013 certificatul fiscal, or în lipsa acestui certificat documentația societății petente nu putea fi aprobată, fiind prin urmare în continuare în lucru la Primăria Bacău.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 7, art. 16 alin. 6, art. 19 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal PL nr._/15.02.2013; procesul verbal PL nr._/15.02.2013; chitanțe filele 12-13; certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale, notă de control nr. 41/2013

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 09.05.2013, intimată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la controlul efectuat în data de 08.02.2013 orele 10.00 pe .. 2 (clădirea Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor), s-a constatat că petenta a amplasat o reclamă publicitară cu caracter de redirecționare pe suport mobil, pe domeniul public. Pentru încălcarea prevederilor art. 52 lit. k din HCL nr. 119/2009 și sancționate de art. 53 din HCL nr. 119/2009, s-a încheiat procesul verbal de contravenție PL nr._/15.02.2013 și s-a aplicat amendă în sumă de 500 de lei.

Intimatul a mai arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de O.G. nr. 2/2001, respectiv întrunește cerințele prev. de art. 17, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește lipsa CNP-ului administratorului, petentul a arătat că datele de identificare există, fiind menționate . numărul Cărții de Identitate.

În privința lipsei martorului care să ateste împrejurările în care s-a procedat la încheierea procesului-verbal, anularea procesului-verbal nu poate interveni decât în condițiile prevăzute de art. 175 alin. 1 NCPC, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări datorată nesemnării procesului-verbal.

Cu privire la sancționarea petentei de mai multe ori de către agenții constatatori, contravenția săvârșită este una continuă, așa cum rezultă din art. 13 din O.G nr. 2/2001, petenta aflându-se în situația în care încălcarea obligației legale a durat în timp, fiind în prezența unei succesiuni de fapte contravenționale.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, intimata a arătat că procesul-verbal beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar faptul că a solicitat de mai multe luni eliberarea autorizațiilor necesare, dar acestea au fost emise cu întârziere nu justifică fapta contravențională, petenta având obligația de a aștepta eliberarea Acordului de publicitate temporară sau a Autorizației de Amplasare și Profil de Activitate.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205-208 din Cod procedură civilă, HCL 119/2009, și OG nr.2/2001.

În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: raport agent constatator Poliția L. Bacău fila 35.

În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 4244/180/13.03.2013, petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15.02.2013 de către Poliția locală Bacău, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea procesului-verbal de contravenție conform art. 5 alin. 7, art. 16 alin. 6 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 și pe fond să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal.

În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/15.02.2013 a fost sancționată cu amendă de 1000 de lei, reținându-se în sarcina sa că a așezat pe domeniul public un panou de reclamă fără a deține acordul de publicitate temporară.

Pe fondul cauzei, petenta a arătat că intimata, respectiv Primăria Bacău nu-și poate invoca propria culpă. A arătat că a solicitat în de mai multe luni eliberarea autorizațiilor necesare dar din culpa funcționarilor publici ai Primăriei Bacău care au emis cu întârziere, respectiv la data de 13.02.2013 certificatul fiscal, or în lipsa acestui certificat documentația societății petente nu putea fi aprobată, fiind prin urmare în continuare în lucru la Primăria Bacău.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 7, art. 16 alin. 6, art. 19 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

În motivarea întâmpinării, petentul a arătat că la controlul efectuat în data de 11.02.2013 orele 12.30 pe .. 2 (clădirea Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor), s-a constatat că petenta a amplasat o reclamă publicitară cu caracter de redirecționare pe suport mobil, pe domeniul public, fără a deține Acordul de publicitate temporară sau Autorizația de Amplasare și profil de Activitate, emise de Primăria Municipiului Bacău. Pentru încălcarea prevederilor art. 52 lit. k din HCL nr. 119/2009 și sancționate de art. 53 din HCL nr. 119/2009, s-a încheiat procesul verbal de contravenție PL nr._ /15.02.2013 și s-a aplicat amendă în sumă de 1000 de lei.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205-208 din Cod procedură civilă, HCL 119/2009, și OG nr.2/2001.

În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: raport agent constatator Poliția L. Bacău fila 24.

În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin Încheierea din data de 13.09.2013 s-a admis excepția conexității, și s-a dispus conexarea dosarului_ la dosarul nr._ .

Instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 15.02.2013 de către Poliția locală Bacău s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 lit. k din H.C.L. nr. 119/2009. S-a reținut în sarcina petentei că în data de 08.02.2013 a amplasat pe domeniul public o reclamă publicitară cu caracter de redirecționare, respectiv pe .. 2, cu încălcarea art. 52 lit.k din HCL 119/2009.

Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 15.02.2013 de către Poliția locală Bacău s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 1.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 lit. k din H.C.L. nr. 119/2009. S-a reținut în sarcina petentei că în data de 11.02.2013 a amplasat pe domeniul public din fața clădirii Evidenței Persoanei, un panou mobil de reclamă, fără a deține Acord de Publicitate Temporar sau Autorizație de Amplasare și Profil de Activitate emisă de Primăria municipiului Bacău.

În drept, potrivit art.52 lit. k din HCL 119/2009 constituie contravenție amplasarea mijloacelor de reclamă pe suport mobil pe domeniul public; iar potrivit art. 53 din același act normativ se sancționează cu amendă de la 500 la 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 52 lit. k.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.02.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și a fost legal individualizată așa cum reiese si din analiza făcută mai sus.

În ceea ce privește lipsa CNP-ului administratorului U. I., instanța constată că din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 175 din C.pr.civ rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenție, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție. Din analiza procesului verbal contestat, instanța reține că agentul constatator a reținut pentru numitului U. I. . numărul C.I. și calitatea de administrator și prin urmare având în vedere dispozițiile art. 16 alin. 6 care se referă la „datele de identificare a persoanei care o reprezintă” precum și, faptul că petenta nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, instanța urmează să înlăture acest motiv de nelegalitate ca neîntemeiat.

De asemenea, instanța constată că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, astfel că procesul-verbal nu putea cuprinde obiecțiunile acestuia. De altfel, potrivit deciziei nr. XXII/19.03.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage o nulitate relativă, ceea ce înseamnă că petenta trebuie să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, câtă vreme petenta are posibilitatea ca pe calea plângerii contravenționale să invoce toate aspectele de nelegalitate, dreptul său la apărare este pe deplin exercitat

Totodată, instanța reține că legea nu prevede ca la momentul constatării contravenției să fie prezent un martor, ceea ce ar presupune ca o mulțime de fapte săvârșite în lipsa unui martor să rămână în afara ilicitului contravențional, doar împrejurarea că contravenientul nu este de față, nu poate sau refuză să semneze trebuie atestată de o persoană care să aibă această calitate. Art. 19 din O.G. nr. 2/2001 reglementează și situația în care lipsește martorul, prevăzând obligația pentru agentul constatator de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Simpla presupunere că în locul săvârșirii contravenției erau multe persoane care ar fi putut semna actul de sancționare nu este de natură a atrage nulitatea, mențiunile inserate în procesul-verbal făcând dovadă până la proba contrară.

În ceea ce privește celălalt motiv de nulitate invocat de petentă, întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că pentru a aprecia asupra încălcării acestor prevederi, este necesar a se studia dacă anterior întocmirii procesului verbal PL, nr._, petenta a mai fost sancționată contravențional pentru aceeași faptă.

Din probele administrate în cauză, instanța constată că, procesul verbal de contravenție ., nr._ a fost încheiat la data de 15.02.2013 orele 10.20, și a fost comunicată la 27.02.2013. Din probele administrate în cauză, instanța constată că petenta nu a mai fost sancționată anterior momentului întocmirii procesului verbal PL, nr._ pentru săvârșirea aceleași fapte contravenționale. În ceea ce privește procesul verbal PL nr._ instanța constată că acesta a fost întocmit la 15.02.2013 orele 10.30, prin urmare ulterior procesului verbal PL nr._ care a fost încheiat la 15.02.2013 orele 10.20. Prin urmare întocmirea celui de-al doilea proces-verbal PL nr._ nu afectează valabilitatea primului proces-verbal.

Față de cele arătate mai sus, instanța constată că în ceea ce privește primul proces verbal încheiat pentru fapta contravențională prev. de art. 52 lit. k din HCL 119/2009, respectiv procesul verbal . nr._/15.02.2013 acesta a fost încheiat cu respectarea art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 deoarece nu se poate reține că prin intermediul acestui proces-verbal agentul constatator a aplicat o a doua sancțiune contravențională pentru aceeași faptă. Prin urmare, instanța constată că pentru procesul verbal PL nr._ nu este aplicabil principiul non bis in idem pe care îl regăsim stipulat la dispozițiile art. 5 alin.7 din O.G. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor: “Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravenționala principala si una sau mai multe sancțiuni complementare” și, prin urmare va înlătura acest motiv de nelegalitate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 15.02.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de constatare aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.

Mai mult, instanța constată că, prin cererea de chemare în judecată, petenta nu a negat săvârșirea faptei, menționând doar faptul că deși a solicitat de mai multe luni eliberarea autorizațiilor necesare, din culpa funcționarilor publici ai Primăriei Bacău s-a emis cu întârziere, respectiv la 13.02.2013 certificatul fiscal și prin urmare nu este culpa societății petente pentru lipsa autorizaților necesare. De asemenea, instanța constată că din înscrisurile depuse la dosar fila 12, petenta a avansat taxele pentru eliberarea autorizației de amplasare și profil de activitate, la data de 13.02.2013, adică la o dată ulterioară constatării faptei sancționate prin procesul verbal menționat.

În ceea ce privește lipsa de vinovăție a petentei, instanța urmează să înlăture acest motiv, având în vedere că petenta nu se poate prevala de culpa altor persoane sau instituții pentru a eluda la rândul ei dispozițiile legale.

În consecință, având în vedere cele reținute mai sus, având în vedere probatoriul administrat, coroborat cu situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, raport agent constatator fila 35, instanța apreciază că a fost dovedită în speță vinovăția petentei. Astfel, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate instanța reține că în raport de dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, că are posibilitatea să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, instanța reține că dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 impun ca sancțiunea stabilită să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În speță, instanța reține că pentru fapta prevăzută de art. 52 lit.k din HCL 119/2009 petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii spre minimum adică 500 lei în cuantumul legal prevăzut de 53 din HCL 119/2009. Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care faptele au fost săvârșită, gradul de pericol social mediu al faptei săvârșite, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată, aceasta putând fi considerată potrivită prin raportare la pericolul social concret al faptei contravenientului.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii în cuantum de 500 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 52 lit. k din HCL 119/2009 cu sancțiunea avertismentului, reținând că petenta a fost sancționată cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială, prin urmare, instanța apreciază că nu se impune schimbarea amenzii cu avertismentul.

Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 500 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 15.02.2013 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.02.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, astfel că procesul-verbal nu putea cuprinde obiecțiunile acestuia. De altfel, potrivit deciziei nr. XXII/19.03.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage o nulitate relativă, ceea ce înseamnă că petenta trebuie să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, câtă vreme petenta are posibilitatea ca pe calea plângerii contravenționale să invoce toate aspectele de nelegalitate, dreptul său la apărare este pe deplin exercitat.

De asemenea, în ceea ce privește lipsa CNP-ului administratorului U. I., instanța constată că din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 175 din C.pr.civ rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenție, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție. Din analiza procesului verbal contestat, instanța reține că a fost menționată . numărul C.I. și calitatea de administrator an numitului U. I., prin urmare având în vedere dispozițiile art. 16 alin. 6 care se referă la „datele de identificare a persoanei care o reprezintă” precum și, faptul că petenta nu a făcut dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, instanța urmează să înlăture acest motiv de nelegalitate.

În ceea ce privește celălalt motiv de nulitate invocat de petentă, întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petenta a mai fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 15.02.2013 ora 10.20 de către Poliția municipiului Bacău pentru săvârșirea aceleași contravenții. Contravenția săvârșită de petentă este o contravenție continuă – acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp a elementului material și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea. Momentul consumării al contravenției are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea sa are loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională a luat sau se poate considera că a luat sfârșit.

În cauză, încălcarea obligației legale constituie o singură contravenție până la intervenția factorului extern reprezentat de comunicarea procesului-verbal întocmit inițial. Numai în acest moment, petenta a luat cunoștință de obligația de a se supune dispozițiilor legale, continuarea nerespectării dispozițiilor legale întrunind elementul constitutiv al unei alte contravenții.

Or, în cauză, procesul-verbal de contravenție încheiat în data de 15.02.2013 ora 10.20 i-a fost comunicat petentei la data de 27.03.2013 (fila 16 dosar). Abia în acest moment se poate considera epuizată contravenția sancționată prin procesul-verbal .. PL. nr._/15.02.2013. Câtă vreme contravenția din procesul-verbal contestat a fost săvârșită înainte de acest moment al comunicării, instanța apreciază că faptele comise de petentă constituie o contravenție unică, continuă, pentru care aceasta a fost sancționată deja anterior prin procesul verbal . nr._/15.02.2013.

În această situație sunt incidente în cauză dispozițiile art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că „pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală”, motiv pentru care instanța apreciază că cel de-al doilea proces-verbal este nelegal, motiv pentru care instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal_/15.02.2013.

Având în vedere soluția pe care o va pronunța instanța cu privire la cele două procese verbale de contravenție, în baza art. 453 alin. 1 și 2 C.p.civ. va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 250 de lei reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul . cu sediul ales la cab. av. P. M. - BACĂU, 9 MAI, nr. 80, ., J. BACĂU/ JOA/2570/1992- CUI -_, în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BACĂU – Loc. Bacău, Jud. Bacău, ca neîntemeiată.

Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.02.2013.

Admite plângerea contravențională din dosarul conexat cu nr._ formulată de petentul ., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BACĂU.

Anulează procesul-verbal . nr._/15.02.2013 și prin urmare exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000, 00 lei.

Obligă intimata să plătească petentei suma de 250, 00 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bacău.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013

Președinte,

M. C.-M.

Grefier,

C. L. B.

Red. MCM -12.11.2013

Tehnored. BCL. 12.11.2013

4 ex

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5019/2013. Judecătoria BACĂU		Plângere contravenţională. Sentința nr. 3491/2013.... →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 6479/2013. Judecătoria BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 6479/2013. Judecătoria BACĂU