Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 7419/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7419/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 15245/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7419/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. S. D.
Grefier L. N.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect” partaj bunuri comune”, formulată de reclamanta B. C. Carpatica SA, în contradictoriu cu pârâții G. E. L. și G. V..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în temeiul art.150 C.pr.civ. a reținut cauza spre soluționare, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța în temeiul art. 260 C.pr.civ din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 2.12.2013 și ulterior pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 5.12.2013, când, după ce a deliberat a adoptat următoarea hotărâre.
I N S T A N T A
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 6 noiembrie 2012 reclamanta B. C. Carpatică SA Sibiu a chemat în judecată pe pârâții G. E. L. și G. V., solicitând ca, prin hotărâre judecătorească să fie partajat imobilul situat în mun. Bacău, ./D/2.
În motivare ,a arătat că pârâta G. E. L. a avalizat biletul la ordin C. 3AA_ emis în data de 23.01.2009 de către . în sumă de 99.237,68 lei, scadent la data de 29 noiembrie 2010, bilet care a fost emis pentru garantarea rambursării contractului de credit nr. 8181//18.02.2008; că societatea debitoare nu a rambursat în totalitate creditul, astfel încât s-a demarat procedura de executare silită împotriva acesteia și a garantei avaliste G. E. L. ; că biletul a fost investit cu formulă’ executorie și s-a inițiat procedura executării silite asupra imobilului situat în mun. Bacău . proprietate devălmașă a celor doi pârâți și că întrucât, debitoarea băncii este doar G. E. L. în baza avalului, conform art. 493 alin. 1 Cod pr. civilă, este nevoie a se stabili cota parte ce revine fiecărui soț.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 493 alin. 1 Cod pr. civilă și ale art. 339NCC.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisui, respectiv: contractul de credit nr. 8181/18.02.2008 încheiat între B. C. Carpatica și . Bacău, încheierea nr._/14 septembrie 2012 a OCPI Bacău, extrasul de carte funciară nr._/14.09.2012, biletul la ordine C. 3AA_, cartea de identitate . nr._ si adresa nr. 351/16.10.2012 a B. N. Sorica.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru 5.130 lei și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta G. E. L., legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare .
Pârâtul G. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă .
În motivare, a arătat că debitul pentru recuperarea căruia s-a inițiat procedura executării silite aparține unei societăți comerciale cu răspundere limitata care, potrivit art. 3 din legea nr. 31/1990 garantează obligațiile cu patrimoniul social, iar asociații răspund numai până la concurența capitalului subscris, astfel încât este necesar ca reclamanta să dovedească faptul că a respectat ordinea imperativă de preferință prevăzută de dispozițiile cuprinse în art. 353 din Noul cod civil sau din Codul familiei, în raport de legea care se va considera aplicabilă ; că ,în raport de dispozițiile legale sus enunțate și față de mențiunile existente în biletul la ordin trebuie reținută obligația creditoarei de a urmări în primul rând patrimoniul societății și apoi bunurile proprii ale soțului asociat, iar dacă acestea sunt insuficiente, va putea cere împărțirea bunurilor ; că reclamanta nu a făcut dovezi din care să rezulte că a urmărit patrimoniul ., iar dispozițiile din Legea nr. 58/1934 privitoare la aval trebuie aplicate prin raportare la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 353 NCC sau ale art. 33 C. familiei; că reclamanta a depus procesul verbal al executorului judecătoresc din care rezultă că soția lui G. E. L. nu posedă bunuri proprii, dar actele depuse nu fac dovada că pentru recuperarea creanței sale a urmărit patrimoniul ., condiție obligatorie pentru a putea cere partajarea bunurilor comune, și că din contractul de împrumut depus la dosar rezultă că soția lui a garantat împrumutul cu apartamentul situat în mun. Bacău, ./B/16, jud. Bacău.
Excepția prematurității acțiunii a fost respinsă prin încheierea pronunțată de Judecătoria Bac[u la data de 8 februarie 2013.
La data de 8 aprilie 2013, pârâtul G. V. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca la partajarea imobilului să se rețină, în favoarea lui, o cotă de contribuție de 80%.
În motivare a arătat că în perioada anilor 1996-199/8 a lucrat în Israel și trimitea în mod curent familiei aproximativ 1200 dolari pe lună; că apartamentul a fost achiziționat doar cu aceste venituri, și că în aceeași perioadă soția lui nu a lucrat decât sporadic, astfel încât achiziționarea apartamentului și întreținerea familiei, soția și cei doi copii, era imposibilă în lipsa contribuției lui substanțiale.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedire, pârâtul- reclamant a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale - declarația martorului audiat fiind atașată la prezentul dosar.
A depus, în copie, contractul de vânzare- cumpărare, autentificat sub nr. 1584/28.10.1998 la BNP” M. P.” Bacău și un carnet de depunător.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru 2637 lei și 5 lei timbru judiciar.
Cu privire la cererea reconvențională, reclamanta a solicitat respingerea acesteia ca tardivă sau nefondată.
Pe excepție a precizat că reconvenționala a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor art. 119 alin. 3 C. pr. civilă .
Pe fond, reclamanta a menționat că pârâta G. E.- L. a fost administratorul debitoarei falite . ; că se impune ca aceasta să prezinte carnetul de muncă și că la dobândirea bunului, soții au avut contribuții egale.
A depus, în copie, sentința civilă nr. 4740/13 iunie 2013 a Judecătoriei Bacău, dovada comunicării acesteia și adresa nr. R/9836/18.10.2013 a I.T.M Bacău
Raportat la dispozițiile art. 120 C. pr. civilă instanța a apreciat că se impune soluționarea împreună a acțiunii principale și a cererii reconvenționale, dată fiind și legătura existentă între acestea.
Pentru soluționarea prezentei cauze a fost întocmită o expertiză tehnică construcții, lucrare care se află la filele 102-109 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului , instanța reține că la data de 18 februarie 2008 între B. C. Carpatica SA Sibiu și . Bacău a fost încheiat contractul de credit nr. 8181 pentru suma de 100.000 lei ; pentru garantarea rambursării împrumutului, . a emis biletul la ordin C. 3AA_ pentru suma de 99.237,68 lei, bilet scadent la data de 29 noiembrie 2010 și care a fost avalizat de administratorul societății, pârâta G. E. L. .
În condițiile în care . Bacău nu și-a îndeplinit obligația de rambursare a creditului, B. C. Carpatica SA Sibiu a solicitat investirea cu formulă executorie a biletului la ordin sus enunțat și a inițiat procedura executării silite cu privire la bunurile garantei avaliste.
La data de 16 octombrie 2012, B. N. Sorica a comunicat creditoarei că imobilul situat în mun. Bacău, ./D/2, care face obiectul executării silite aparține soților G. V. și G. E. L., astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 493 alin. 1 Cod pr. civilă.
Instanța reține că, într- adevăr, imobilul situat la adresa anterior enunțată este bun comun al pârâților, fiind dobândit în timpul căsătoriei, astfel cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1584 din data de 28 octombrie 1998 la BNP „ M. P.”( fila 77 dosar).
Potrivit art. 493 alin. 1 C. pr. civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora”.
În același timp art. 353 alin. 1 C. civil stabilește că „ bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți ”, dar,, cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor,creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale”( alin. 2).
Raportat la situația de fapt reținută, respectiv la împrejurarea că suma pentru a cărei recuperare s-a inițiat procedura executării silite reprezintă o datorie personală a pârâtei G. E. L., iar aceasta nu deține bunuri proprii urmăribile în vederea satisfacerii creanței, și având în vedere dispozițiile legale anterior enunțate, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată, astfel încât o va admite în principiu și în fond și va sista starea de devălmășie cu privire la apartamentul bun comun .
În ceea ce privește contribuția soților la dobândirea acestui bun instanța reține că potrivit art. 357 alin. 2 teza finală C. civil, până la proba contrară, se prezumă că „ soții au avut o contribuție egală”.
Această prezumție, care are caracter relativ, poate fi răsturnată, oricare dintre soți având posibilitatea de a face dovada că la achiziționarea bunurilor comune a avut un aport majoritar.
În cauză, din coroborarea înscrisurilor depuse de pârâtul – reclamant cu depoziția martorului audiat la solicitarea acestuia și cu adresa nr. R/_/15 nov 2013 a ITM Bacău, instanța reține că în perioada 1996-1999 pârâta- debitoare nu a realizat venituri cu caracter permanent, nefiind salariată, și că sumele de bani necesare întreținerii familiei, inclusiv achiziționării apartamentului ( în anul 1998) au fost alocate exclusiv de către soț care lucra ‚în străinătate, respectiv în Israel, realizând venituri de aproximativ 1300 dolari lunar.
Instanța reține că pârâtul- reclamant este îndreptățit a se reține o cotă majorată de contribuție în favoarea lui, dar nu de 80%.
Este de observat în primul rând că aportul fiecărui, soț la dobândirea bunurilor se face prin raportare la universalitatea lor și nu la un singur bun( în speță apartamentul), or, chiar dacă în perioada anterior enunțată, pârâta G. E. L. nu figura cu contract individual de muncă în evidențele ITM, ulterior aceasta a realizat venituri, fiind administratorul unei societăți comerciale( respectiv salariat).
Nu este de neglijat, sub acest aspect, nici împrejurarea că debitoarea s-a îngrijit de creșterea și educarea celor doi copii rezultați din căsătorie și de gospodărie ( exclusiv, în perioada în care soțul s-a aflat în străinătate), activități care conform art. 326 C. civil, constituie contribuție la cheltuielile căsătoriei și, indirect, la dobândirea bunurilor comune.
Instanța reține, de asemenea, că la imobilul bun comun au fost realizate îmbunătățiri ( cele mai importante în anul 2002), lucrări care au sporit valoarea bunului, iar pârâtul- reclamant nu a făcut dovada faptului că și acestea au fost executate cu contribuția lui majoritară.
Raportat la cele ce preced, instanța va reține că la dobândirea imobilului ( a bunurilor comune), pârâta- debitoare a avut o contribuție de 40%, iar pârâtul – reclamant de 60%, cererea reconvențională fiind parțial întemeiată.
Starea de devălmășie va fi sistată cu respectarea prevederilor art. 673 ind. 5 C. pr. civilă potrivit cărora împărțeala se face în natură, prin formare și atribuire de loturi, iar „în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare ele se întregesc printr-o sumă de bani” ( alin. 2).
Instanța reține că imobilul nu este comod partajabil în natură, iar pentru a da posibilitatea reclamantei- creditoare să-și recupereze măcar în parte creanța, cu evitarea altor litigii, va atribui bunul în lotul pârâtei( debitoare) G. E. - L..
În conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 5 alin. 2 teza a II-a Cod pr. civilă aceasta va fi obligată să plătească soțului – pârâtului – reclamant suma de 102.606 cu titlu de sultă.
Văzând și prevederile art. 274 alin. 1 Cod pr. civilă și cotele care revin soților din bunul supus partajului, precum și împrejurarea că reconvenționala a fost admisă în parte;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte, în principiu și în fond acțiunea principală având ca obiect” partaj bunuri comune”, formulată de reclamanta B. C. CARPATICA SA- cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâții G. E.- L. și G. V., ambii domiciliați în Bacău, ./D/2, jud. Bacău.
Admite în parte cererea reconvențională, formulată de pârâtul – reclamant G. V. .
Constată că în timpul căsătoriei, pârâții au dobândit dreptul de proprietate cu privire la un apartament compus din 3 camere și dependințe situat în mun. Bacău, ./D/2, jud. Bacău, în valoare de 171.010 lei.
La dobândirea imobilului pârâta a avut o contribuție de 40%, iar pârâtul- reclamant de 60%.
Sistează starea de devălmășie cu privire la acest bun și, în consecință:
Atribuie pârâtei G. E. -L. imobilul situat în mun. Bacău, ./D/2, jud. Bacău.
Obligă pârâta să achite pârâtului- reclamant suma de 102.606 lei cu titlu de sultă.
Obligă pârâtul- reclamant să plătească reclamantei suma de 3.526 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.351 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta să plătească pârâtului- reclamant suma de 1142 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 5 decembrie 2013.
PREȘEDINTE
M. S. D.
Grefier
L. N.
Red. sent. DMS/23.12.2013
Tehnored. NL/15.01.2014
Ex. 7
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4259/2013. Judecătoria BACĂU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2861/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
