Plângere contravenţională. Sentința nr. 3532/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3532/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 16178/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
JUDEȚUL BACĂU
SENTINȚA CIVILĂ NR.3532
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.04.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. I. E.
GREFIER: R. O. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect “ plângere contravențională “ formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției întocmit de intimatul I.S.C.T.R BACĂU.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, din lipsă de timp pentru deliberare, a fost amânată pronunțarea la data de 17.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2012 sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 09.10.2012 întocmit de intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul Teritorial București.
În motivarea plângerii, în esență, că procesul verbal de contravenție contestat este nelegal și netemeinic. A arătat petenta că data emietrii procesului verbal ar fi 09.10.2012 ora 11.00, deși constatarea s-a făcut la 28.10.2012. De asemenea, procesul verbal nu este semnat de un martor asistent, iar agentul constatator nu l-a semnat pe toate paginile. S-a mai arătat că autocarul a plecat legal din autogara din Suceava la ora 13.00. Pe parcurs între R. și Bacău unei călătoare, care era și gravidă, i s-a făcut rău, șoferul fiind nevoit să facă mai multe opriri, pentru a o scoate la aer. Deși i s-a explicat organului constatator acest lucru, nu a fost luat în seamă.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar procesul verbal contestat.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G nr. 2/2001 cu modificări si completări ulterioare.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată si menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic întocmit.
În fapt, intimata a arătat că procesul verbal de contravenție are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise până la proba contrarie.
A mai arătat intimata că petenta a fost sancționată în mod legal pentru nerespectarea graficului de circulație.
În drept, întimpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 C., OG 2/2001, HG nr.69/2012, Ordinul MTI nr.980/2011.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială pentru petentă, respectiv cu martorul P. D.-C., apreciind că acestea sunt utile, pertinente si concludente soluționării juste a cauzei, declarația martorului audiat în fața instanței fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art.32 alin.2 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. întocmit de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 4 pct.10 din HG nr.69/2012, întrucât la data de 28.10.2012, ora 16.45, la controlul efectuat în trafic în punctul N.B. DN2 asupra vehiculului cu nr. de înmatriculare_ deținut și utilizat pe numele petentei și condus de conducătorul auto M. V. care efectua un transport rutier contra cost de persoane, cursă regulată pe traseul Suceava-București în baza licenței de traseu LT_/1, s-a constatat că petenta nu a respectat graficul de circulație al licenței de traseu, circulând la alte ore decât cele prevăzute în graficul de circulație, respectiv petenta la ora 13.48 a plecat din Suceava, deși în graficul de circulație era indicată o altă oră ,13.00.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
1)Petenta a invocat ca și motiv pe nelegalitate împrejurarea că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent.
Conform art.19 din OG nr.2/2001, în cazul în care petentul nu se află de față sau refuză semnarea procesului verbal, modalitatea de încheiere a procesului verbal se confirmă de către un martor asistent. Acesta nu are decât rolul de a confirma încheierea actului în lipsa contravenientului sau refuzul acestuia de a semna actul sancționator, nefiind martor ocular.
Lipsa unui martor asistent este sancționată cu nulitatea relativă, petenta fiind obligată să facă dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Instanța observă că petenta nu a făcut această probă.
De asemenea, trebuie observat că această cerință legală nu este una pur formală, scopul fiind acela de a preîntâmpina încheierea de procese-verbale fără nici un corespondent în realitate și fără ca persoanele sancționate să cunoască împrejurările în care au fost sancționate. Or, în cauza de față un astfel de risc nu există, procesul verbal a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului constatator de la data controlului, chiar dacă ulterior, la mai mult de 4 luni de la săvârșirea faptei, ipoteza în care ar opera nulitatea invocată de către petenă neexistând decât în condițiile în care procesul verbal i-ar fi fost comunicat cu depășirea termenului de 1 lună de la aplicarea sancțiunii, caz în care era incidentă sancțiunea prescrierii executării sancțiunii aplicate.
2)Cât privește lipsa semnăturii agentului constatator pe fiecare filă a procesului verbal de contravenție, instanța arată că, potrivit art.17 din OG nr.2/2001, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Verificând exemplarul nr. 2 al procesului-verbal contestat, atașat la dosar de către intimat (f.19), instanța constată că actul de constatare și sancționare este semnat de către agentul constatator, pe fiecare filă, astfel încât va respinge acest motiv de nulitate ca neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform art.20 din Constituția României, legislația națională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar în situația existenței unor neconcordanțe au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarei dreptul la un proces echitabil.
În cauza de față, însă, instanța constată că petenta a făcut dovada deplină a netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată.
Conform dispozițiilor art. 4 pct. 10 din H.G. 69/2012, următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 10. nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional precum și la dispozițiile art. 7 alin. 1 și 2 lit. a din același act normativ care prevăd faptul că, contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei. (2) Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, 14, 19 - 22, 25 - 61 și 77.
Astfel, prin plângerea contravențională formulată și din declarația martorului P. D.-C., petenta a demonstrat că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu corespund realității, întrucât nu a săvârsit fapta ce i se impută.
În acest sens, instanța reține că autocarul condus de angajatul petentei a oprit pentru a remedia o defecțiune la o pernă de aer în dreapta față, existând pericolul unei explozii, motiv pentru care, la momentul la care a fost efectuat controlul, agentul constatator a aplicat prezumția simplă în sensul că acesta a plecat cu întârziere din Suceava.
Față de această situație de fapt, în speță, este incidentă o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale prev. de art. 11 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cazul fortuit.
Astfel, cazul fortuit înlătură vinovăția celui care comite un act prevăzut de o normă contravențională, întrucât rezultatul acțiunilor acestuia se produce datorită intervenției unui eveniment exterior sieși și imprevizibil. Cazul fortuit apare la punctul la care încetează culpa unei persoane, întrucât dacă culpa presupune faptul că persoana în cauză putea să fi prevăzut rezultatul faptelor sale, chiar dacă nu l-a prevăzut, cazul fortuit presupune că nimeni nu putea să prevadă acest rezultat. Or, în speță, petentului nu i se poate imputa o culpă, respectiv nu avea cum să prevadă că pe sensul său de mers se află parcat un autoturism.
Instanța reține că potrivit art. 1 din OG 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului, sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Or, în condițiile în care fapta, astfel cum a fost reținută în cuprinsul procesului verbal contestat nu a fost săvârșită cu vinovăție, în speță fiind incident cazul fortuit, fapta petentei nu constituie contravenție, iar în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta . cu sediul în . nr.145, jud.Suceav în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR cu sediul în București Sector 1, ..38.
Anulează procesul-verbal nr._ din data de 09.10.2012 încheiat de către intimată și, în consecință, exonerează petenta de la plata amenzii aplicate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 17.04.2013.
P. GREFIER
L. I. E. R. O. A.
Red./Tehnored.L.
31.05.2013
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1377/2013. Judecătoria BACĂU | Obligaţie de a face. Sentința nr. 961/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
