Plângere contravenţională. Sentința nr. 4147/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4147/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 17538/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4147/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier L. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent M. G. D. și pe intimat I. B. (PV . NR._/22.11.2012), având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 17.05.2013, discuțiile fiind consemnate în încheierea din aceiași zi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 19.12.2012, petentul M. G. D., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B.-SERVICIUL RUTIER, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.11.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 22.11.2012 conducea în municipiul B. autoturismul cu numărul de înmatriculare BC_ pentru a ridica numerele definitive ale mașinii. Petentul a mai arătat că de la biroul înmatriculări a plecat spre biroul rutier din cadrul Poliției municipiului B., plăcuțele cu numerele provizorii punându-le în parbrizul respectiv luneta mașinii, când a fost oprit de un echipaj al intimatei care i-a adus la cunoștință că nu a aplicat plăcuțele cu numerele de înmatriculare în locul special amenajat și că va fi amendat deși i-a explicat situația agentului.
Petentul a mai arătat că raportat la gravitatea situației, agentul constatator a aplicat o amendă foarte mare.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.11.2012 fila 3, proces verbal de afișare a procesului verbal contestat fila 15.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 26.03.2013, intimată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare a arătat că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit de agentul constatator care a constatat fapta ex propriis sensibus și că la data aplicării sancțiunii, contravenientul a declarat că refuză să semneze.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: proces verbal de afișare a procesului verbal contestat fila 24, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.11.2012 fila 25, raport agent constatator I. B. - Serviciul rutier fila 24.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 17.05.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul Vararu R. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.11.2012 de către agentul constatator al intimatului I.P.J. B.-SERVICIUL RUTIER, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 630 lei și cu 6 puncte de penalizare.
S-a reținut că în data de 22.11.2012, ora 09.45, petentul M. G. D. a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare BC_ pe Calea Republicii din direcția V. spre Iași neavând montate numerele de înmatriculare față și spate în locurile special amenajate faptă prevăzută de art.15 alin.5 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin.2 din OUG 195/2002 astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.11.2012 fila 25, raport agent constatator I. B. - Serviciul rutier fila 24.
De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 315 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.11.2012 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând refuză se semneze.
În drept, potrivit art. art.15 alin.5 din OUG 195/2002 este interzisă punerea în circulație a unui vehicul, înmatriculat sau înregistrat, care nu are montate plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sunt conforme cu standardele în vigoare, precum și în cazul în care certificatul de înmatriculare sau de înregistrare este reținut, iar dovada înlocuitoare a acestuia este eliberată fără drept de circulație sau termenul de valabilitate a expirat, iar potrivit art.102 alin.2 lit. a constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă) conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.11.2012, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Un prim motiv de nulitate a procesului verbal contestat este dat de faptul că fapta reținute în sarcina petentului nu este prevăzută de lege conform textului de sancționare reținut de agent și care apare ca întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul rutier, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
În fapt, formularea prevăzută de art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002 care consacră drept contravenție fapta reținute în sarcina petentului, este una generală, legiuitorul rezumându-se a preciza că reprezintă contravenție conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
Această formulare a legiuitorului în temeiul căreia în sarcina petentului a fost reținută fapta, nu poate reprezenta un temei de drept pentru sancționarea unui comportament contravențional. Concluzia aceasta se impune prin aceea că o formulare atât de generală, fără a fi individualizate efectiv care sunt acele împrejurări după care autovehicul nu corespunde tehnic, este da natură să aducă atingere previzibilității legii contravenționale, în sensul ca la aceasta să aibă acces în orice moment tipul de om prudent și diligent cât și principiului legalității incriminării faptelor contravenționale și prevederii unei fapte drept contravenție.
O formulare generală, care nu este la adăpost de orice atitudine abuzivă a agenților statului, nu poate reprezenta un temei pentru sancționarea comportamentelor ilicite în materie rutieră, lăsând loc arbitrariului cât și unor potențiale atitudini abuzive.
Având în vedere toate aceste considerente și având în vedere că Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a conferit în materia contravențională aceleași garanții ca și materiei penale, o formulare lacunară nu poate reprezenta un temei de drept pentru reținerea unei fapte drept contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, sub acest aspect, instanța constată că petentul nu a negat că ar fi avut montate plăcuțele în locurile special amenajate, aspect care rezultă și din audierea martorului Vararu R. G. fila 31, petentul solicitând doar înlocuirea sancțiunea amenzii dispuse cu sancțiunea avertismentului.
Așadar, sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este temeinic întocmit în condițiile în care petentul nu a făcut niciun moment dovada faptului că avea montate plăcuțele de înmatriculare în locul special amenajat.
În ceea ce privește solicitarea de a fi reindividualizată sancțiunea amenzii, având în vedere concluziile formulate cu privire la legalitatea procesului verbal, reindividualizarea sancțiuni amenzii nu se mai impune.
Măsura punctelor de penalizare este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere că textul sancționator reținut în sarcina petentului, art.102 alin.2 OUG nr.195/2002 nu prevede și această sancțiune, instanța apreciază că sancțiunea punctelor de penalizare a fost aplicată în mod greșit și fără suport legal.
Totodată, deși procesul verbal contestat nu este legal urmând a fi anulat prin hotărârea de față, instanța aduce la cunoștința petentului că este dator să respecte toate normele legale, să-și echipeze autoturismul astfel încât să nu prejudicieze ceilalți participanți la trafic, și nu în cele din urmă, să manifeste respect față de agenții Poliției Rutiere la data la care este oprit în trafic, chiar doar și pentru un control de rutină, în condițiile în care aceștia din urmă își îndeplinesc atribuțiile în calitate de reprezentanți ai puterii statului.
Așadar, fiind înlăturată prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 630 de lei și 6 puncte de penalizare, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentul M. G. D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.11.2012 dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va anula procesul verbal de constatare a contravenției, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal amintit anterior în cuantum de 630 lei și de la executarea măsurii complementare a 6 puncte de penalizare.
În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul M. G. D. cu domiciliul în Onești, ., nr.15, județul B. în contradictoriu cu I.P.J. B.-SERVICIUL RUTIER cu sediul în B., ..3-5, județul B., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.11.2012.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.11.2012.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal amintit anterior în cuantum de 630 lei și de la executarea măsurii complementare a 6 puncte de penalizare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. LoredanaLaura G.
Red.E.,29.05.2013
Tehno.LG, 24.05.2013
4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1671/2013. Judecătoria BACĂU | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 4212/2013.... → |
|---|
