Plângere contravenţională. Sentința nr. 4584/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4584/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 2250/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4584/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent R. C. C. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BACĂU-SERVICIUL RUTIER (P.V. . NR._/27.01.2013, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 31.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate petentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 7.06.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău în data de 08.02.2013, sub nr._, petentul R. C. C. a solicitat instanței anularea procesului-verbal . nr._ din 27.01.2013 întocmit de intimatul I.P.J. BACĂU - SERVICIUL RUTIER.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că a fost sancționat în mod netemeinic și nelegal, apreciind că nu a circulat cu viteză peste limita legală. A mai arătat petentul că fapta nu este descrisă în concret în procesul-verbal, nefiind indicată viteza cu care a depășit limita pe sectorul de drum și nici care era limita de viteză.
În drept, petentul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea efectuată de aparatul radar.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.15 lit.i) din Legea nr.146/1997.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicitat respingerea plângerii formulate, ca neîntemeiată și menținerea procesul-verbal atacat și a sancțiunilor aplicate, proces-verbal care a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 27.01.2013 ora 17.51, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 15 - interiorul localității Lilieci, jud. Bacău, cu viteza de 74 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată pe suport hard-disk digital, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 24 km/h, fapta săvârșită de acesta fiind prevăzută de art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
A precizat intimatul că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului-verbal s-a făcut în baza înregistrării video a aparatului radar montat pe autospeciala din dotarea Poliției cu numărul de înmatriculare MAI-_ (fostă auto_ ), aparat verificat metrologic. A mai arătat intimatul că la momentul aducerii la cunoștință petentului a faptelor reținute și a sancțiunii aplicate, acesta a declarat faptul că nu are obiecțiuni.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, H.G. nr.1391/2006, O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001.
În combaterea plângerii formulate, intimatul a depus la dosarul cauzei: procesul-verbal atacat, raportul agentului constatator, planșă foto, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar dovada schimbării numărului de înmatriculare al autospecialei din dotare și suportul digital conținând înregistrarea efectuată de aparatul radar (filele 14-22).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de părți la dosar în susținerea și combaterea plângerii, precum și proba cu vizionarea suportului digital comunicat de intimată.
Analizând procesul-verbal atacat, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
În data de 27.01.2013, ora 17.54, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Bacău - Serviciul Rutier procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, prin care petentului R. C. C. i s-a aplicat sancțiunea avertismentului și un număr de 3 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, sancționată de art.100 alin.2 din același act normativ (fila 14).
S-a reținut în cuprinsul procesului-verbal faptul că petentul în data de 27.01.2013 ora 17.51 pe DN 15 - Lilieci a condus auto_ cu viteza de 74 km/h, stabilită cu aparat radar montat pe MAI_.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat pentru primirea unui exemplar, acesta declarând faptul că nu are obiecțiuni.
Având în vedere data comunicării procesului-verbal, respectiv data întocmirii - 27.01.2013 și data depunerii plângerii - 08.02.2013, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Instanța constată faptul că, deși nu se prevede în mod expres în O.G. nr.2/200, jurisprudența recunoaște procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În raport de prevederile O.G. nr.2/2001, în sistemul de drept român contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar, dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă, conform dispozițiilor art.1169 cod civil și art.129 alin.1 Cod procedură civilă. Astfel procesul-verbal are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Totodată, instanța reține și faptul că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul art.6, care reglementează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil (cauza I. P. c. României - cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 se include în sfera acuzației în materie penală, fiind aplicabile garanțiile specifice materiei penale prevăzute de art.6 din Convenție, printre care se numără și prezumția de nevinovăție. La includerea în sfera materiei penale, instanța europeană a avut în vedere, în esență, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare.
Prin urmare, la soluționarea plângerii contravenționale, instanța va urmări asigurarea unui echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național, ambele prezumții având caracter relativ și putând fi răsturnate prin dovada contrară, urmând a ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru petent și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza I. P. c. României - cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, cauza A. c. României, cauza Salabiaku c. Franței).
Analizând conținutul procesului-verbal de sancționare contravențională ce face obiectul prezentei cauze sub aspectul legalității sale, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum și mențiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, instanța constată că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 care prevăd că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent referitor la nedescrierea în procesul-verbal a faptei pentru care a fost sancționat, instanța reține că este neîntemeiat și îl va înlătura. Astfel, din analiza actului sancționator, instanța constată că agentul constatator a descris în mod concret fapta reținută în sarcina petentului, respectiv că a circulat în localitatea Lilieci cu viteza de 74 km/h, nefiind necesar să se indice limita de viteză în localitate și cu cât a fost depășită, astfel de mențiuni apărând ca superflue.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul contestă situația de fapt reținută în procesul-verbal, apreciind că nu a depășit limita de viteză.
Din probele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat este pe deplin dovedită.
Astfel cum rezultă din planșele foto depuse de intimat la dosar (fila 15), înregistrarea video aflată pe suportul digital comunicat de intimată (fila 19) coroborate cu raportul agentului constatator, care se afla de serviciu pe raza localității Lilieci (fila 14), instanța reține că în data de 27.01.2013 ora 17.51, pe DN 15 - Lilieci, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 74 km/h, limita maximă de viteză admisă fiind de 50 km/h, astfel că acesta a depășit cu 24 km viteza legală.
De asemenea, instanța reține că viteza de 74 km/h a fost stabilită cu cinemometrul de control rutier, tip R. montat pe autospeciala din dotarea intimatului marca Dacia L. nr. MAI_ (fostă_ ), aparat tehnic verificat metrologic de către Institutul Român de Metrologie Legală conform Buletinului de verificare depus la dosar, apt să măsoare atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, agentul intimatei fiind atestat să utilizeze aparatul, conform atestatului depus la dosar (filele 20-22).
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada, prin probe, a unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal și prin urmare să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, intimatul pe de altă parte reușind să dovedească, prin probe, vinovăția petentului.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În speță, instanța reține că petentului R. C. C. i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, sancțiune prevăzută în mod expres de art.95 din O.U.G. nr.195/2002, precum și măsura complementară de aplicare a unui număr de 3 puncte de penalizare conform art.108 alin.1 lit.b) pct.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată, agentul constatator luând în considerare viteza concretă înregistrată. De asemenea, instanța are în vedere și faptul că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 care au fost nesocotite în cauză, au drept scop desfășurarea circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal și că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele negative pe care le poate produce (evenimente rutiere cu soldate cu pierderi de vieți omenești și importante pagube materiale), fiind necesar a se atrage atenția petentului cu privire la fapta săvârșită.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, reținând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost răsturnată și având în vedere și faptul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de R. C. C., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul R. C. C., domiciliat în B., ., J. BACĂU împotriva procesului-verbal . nr._ întocmit de I.P.J. Bacău - Serviciul Rutier, cu sediul în Bacau, ., J. BACĂU în data de 27.01.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.06.2013.
Președinte, A. M. P. | ||
Grefier, E. B. |
Red./Tehnored./A.M.P./E.B.
4 ex./ 05.07.2013/05.07.2013
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 4214/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 846/2013.... → |
|---|
