Plângere contravenţională. Sentința nr. 5688/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5688/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 3511/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5688/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier M. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civil privind pe petent B. C. C. și pe intimat I.P.J. BACĂU, P.P. T. PV . NR._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Având în vedere lipsa părților, se lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, răspunde pentru petent av. S. M., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Av. S. M. solicită amânarea cauzei față de lipsa dosarului penal și a martorului T..
Instanța arată că s-a comunicat la dosar o copie a actelor de urmărire penală.
Av. S. arată că nu mai insistă în audierea martorului T..
Instanța, față de dispozițiile art.187 pct. 2 al.1 c.proc.civilă se amendează martorul T. C. cu suma de 50 lei pentru neprezentarea în vederea audierii având în vedere lipsa acestuia atât la termenul anterior cât și la termenul de astăzi, precum și faptul că martorul nu a prezentat dovezi care să justifice lipsa sa.
Instanța, având în vedere art.313 al.3 cod pr.civilă potrivit căruia dacă după emiterea mandatului de aducere instanța poate păși la judecată, acordă cuvântul pe fond.
Av. S. M., pe fond, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție. Precizează că în conformitate cu art. 8 al.1 din Lg.171 /2010, fapta săvârșită de contravenient nu constituie infracțiune silvică, să se rețină că lemnele de salcâm au fost luate de pe o proprietate privată, nefiind prejudiciat fondul forestier. Cu privire la prejudiciu de doar 59, 6 lei solicită să se rețină că intenția petentului nu a fost de sustragere, să se aibă în vedere posibilitățile materiale reduse ale petentului.
Solicită admiterea plângerii, în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În baza art.395 C.proc.civ. instanța trece la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 26.02.2013 sub nr._, petentul B. C. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.02.2013, încheiat de către I.P.J. BACĂU, P.P. T..
În motivarea plângerii, a arătat că procesul verbal a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și că situația de fapt este diferită de cea reținută în procesul verbal.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată.
Petentul a solicitat și s-a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor, respectiv T. C., însă acesta nu s-a prezentat în vederea audierii, deși a fost citat cu mandat de aducere.
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit Art.36 din OG nr. 2/2001.
Organul constatator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În drept, intimatul a invocat Art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 171/2010, OG 2/2001.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, intimatul a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal.
Instanța a dispus din oficiu citarea, în calitate de martor, a persoanei care a dat declarație în fața organului constatator, V. C., care a fost audiat, declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la filele 39-40 dosar.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria Bacău a depus la dosar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțate cu privire la fapta săvârșită de către petent și documentația aferentă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/18.02.2013, încheiat de către I.P.J. BACĂU, P.P. T., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei+750 lei, în temeiul Art. 8 alin 1 lit. a și b din Legea nr. 171/2010, întrucât a tăiat fără drept mai mulți arbori de esență salcâm, creând un prejudiciu de 59,40 lei și a sustras fără drept arborii sustrași, astfel încălcând dispozițiile.
Instanța constată că este competentă, conform Art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de Art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Potrivit Art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține următoarele:
Potrivit Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauzaI. P. c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Conform Art. 1 din OG 2/2010, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].
În concordanță cu Art. 8 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 171/2010:
„Constituie contravenții silvice următoarele fapte:
a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare. Se exceptează semințișul utilizabil vătămat în limitele admise prin normele tehnice în vigoare în parchetele autorizate la exploatare;
b) sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.”
Conform Art. 8 alin. 2 lit. c din Legea nr. 171/2010:
„Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei;”
Potrivit Art. 1 din Legea 18/1991:
„Terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.”
Prin urmare, instanța reține că fondul forestier național include atât proprietatea publică, cât și proprietatea privată (aceasta din urmă putând avea ca titulari persoane fizice ori persoane juridice – inclusiv statul și unitățile administrativ teritoriale), urmând a înlătura susținerile petentului potrivit cărora nu trebuia să fie sancționat întrucât nu a fost prejudiciat fondul forestier, fapta fiind săvârșită pe o proprietate privată.
Instanța reține că petentul, în prezenta cauză, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat, sarcina probei aparținându-i potrivit Art. 249 C.proc.civ.
Totodată, instanța reține că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile pentru fiecare dintre faptele săvârșite de către petent, faptul că numitul V. C. îi datora petentului o sumă de bani și că provine dintr-o familie săracă, neputând reprezenta o justificare a faptelor comise de către acesta.
Pentru aceste considerente, instanța, văzând prevederile Art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează ca să respingă plângerea petentului, menținând dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat.
Având în vedere prevederile Art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 în vigoare la data formulării plângerii de către petent, potrivit cărora în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, și cele ale Art. 24 și 25 alin. 1 C.proc.civ. ce reglementează principiul previzibilității legii civile, instanța vaobliga petentul la plata către stat cu acest titlu a sumei de 40 lei (reprezentând contravaloare comunicării și citații efectuate în cauză).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. C. C. domiciliat în loc T., jud. Bacău, în contradictoriu cu intimata I.P.J. Bacău-Postul de Poliție T., ca neîntemeiat.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 Septembrie 2013.
Președinte, D. C. | ||
Grefier, M. T. |
Red. Jud. D.C. 18 Octombrie 2013/tehnored. M.T. 23 Octombrie 2013 4 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7101/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2181/2013.... → |
|---|
