Plângere contravenţională. Sentința nr. 5705/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5705/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 8308/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5705/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier M. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent T. N. P. și pe intimat I. DE S. PT. CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL 3, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 03.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, pentru a da posibilitatea petentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea astăzi, 17.09.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 04.06.2013 sub nr._, petentul T. N. P. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.05.2013, încheiat de către I. DE S. PT. CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL 3.
În motivarea plângerii, a arătat că procesul verbal este nelegal, respectiv că nu sunt îndeplinite toate elementele contravenției reținute în sarcina sa (fiind angajat ca instructor auto la școala de șoferi . din anul 2011, deținând atestat de instructor auto, în februarie 2013 obținând reatestarea ca instructor auto) și că completarea rubricilor din procesul verbal s-a efectuat necorespunzător, precum și că este netemeinic.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
La plângere au fost anexate înscrisuri.
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit Art.36 din OG nr. 2/2001.
Organul constatator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În drept, intimatul a invocat OG 2/2001, HG 69/2012, Ordinul MTI 980/2011, Ordinul MTI 995/2011, Ordinul MTI 733/2013.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, intimatul a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat d către petent a fost invocată excepția lipsei calității de reprezentant convențional al intimatului care a fost pusă în discuția părților și respinsă la termenul de judecată de la data de 03.09.2013, instanța reținând că la fila 53 dosar există împuternicirea consilierului juridic care a întocmit și semnat întâmpinarea, din cuprinsul acesteia rezultând reprezentantul legal al intimatei a împuternicit consilierul juridic inclusiv pentru întocmirea și semnarea întâmpinării, precum și față de împrejurarea că petentul nu contestă calitatea reprezentantului legal al acestuia.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/22.05.2013, încheiat de către I. DE S. PENTRU TRANSPORTUL RUTIER (ISCTR) - I. TERITORIAL NR. 3, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 14.000 lei, în temeiul Art. 6 alin. 1-2 lit. d din HG 69/2012, întrucât în data de 20.05.2013, ora 10:00, a fost oprit și verificat în trafic autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare_, având montat pe cupolă caseta cu inscripția Școala, la volan, conducând autoturismul, fiind d-na B. A.-I., iar în dreapta fiind instructorul auto Țirică N.-P., care supraveghea efectuarea activității de pregătire practică în vederea obținerii permisului de conducere, și s-a constatat că petentul desfășura această activitate fără a deține autorizație de instructor auto autorizat conform legii, din studiul dosarului elevului B. A.-I. rezultând că aceasta a efectuat cursurile de pregătire teoretică și practică la . în perioada 01.11._13, la momentul controlului efectuând ore de pregătire practică suplimentară, încălcând astfel prevederile Art. 3 pct. 12 din HG 69/2012.
Instanța constată că este competentă, conform Art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de Art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Potrivit Art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la data săvârșirii contravenției înscrisă în procesul verbal, instanța apreciază că înscrierea de către agentul constatator a datei de 20.05.2013 în loc de 22.05.2013 reprezintă doar o eroare materială ce nu poate echivala cu lipsa acesteia, și, pe cale de consecință, cu o cauză de nulitate absolută a procesului verbal.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petent în plângere privind modalitatea de completare a rubricilor procesului verbal, instanța urmează a le înlătura întrucât acesta reprezintă un motiv de nulitate virtual (nici legea generală, nici cea specială neprevăzând expres o astfel de sancțiune pentru un astfel de viciu de formă) care este condiționat de dovedirea unei vătămări, care în speță nu s-a efectuat.
Cu privire la motivul privind întrunirea elementelor contravenției reținute în sarcina petentului, instanța apreciază că acesta reprezintă un motiv de netemeinicie și urmează a fi analizat în cele ce urmează.
Cu privire la competența inspectorilor ISCTR de a controla, constata și sancționa abaterile prevăzute de OG 37/2007, instanța reține că aceștia, în calitate de agenți constatatori, au astfel de atribuții de serviciu, astfel cum rezultă din prevederile Art. 2 din OG 26/2011, ale HG 1088/2011 și ale Art. 57 din HG 69/2012.
Sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține următoarele:
Potrivit Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauzaI. P. c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Conform Art. 1 din OG 2/2010, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].
În concordanță cu Art. 3 pct. 12 din HG 69/2012:
„Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
……………
12. efectuarea activității de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, fără a deține autorizație de școală de conducători auto sau autorizație de instructor auto autorizat, eliberată în condițiile legislației în vigoare, ori având autorizația suspendată, retrasă sau cu termenul de valabilitate expirat, după caz;”
Conform Art. 6 alin. 1 și 2 lit. d din HG 69/2012:
„(1) Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei.
(2) Sancțiunile contravenționale se aplică:
…………..
d) școlii de conducători auto/instructorului auto autorizat/persoanei fizice sau juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 11, 12 și 41;”
Potrivit Art. 39 din Anexa 5 privind Metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii permisului de conducere aprobată prin Ordinul nr. 1019/2009:
„Pe perioada neefectuării pregătirii practice, în trafic, instructorul auto are obligația să acopere caseta cu inscripția "ȘCOALĂ".”
Instanța reține că în cauză petentul a fost sancționat pentru fapta de a nu deține autorizație de instructor auto autorizat, eliberată în condițiile legislației în vigoare, în baza căreia acesta să desfășoare în mod legal activitatea de pregătire practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere pe care s-a constatat că o desfășura cu numita B. A.-I..
În cauză petentul, în sarcina căruia era proba, nu a efectuat dovada că orele suplimentare de pregătire practică ale numitei B. A.-I. erau desfășurate în temeiul unui contract încheiat între aceasta și o formă de organizare a școlilor de șoferi, contractul inițial de pregătire încheiat cu societatea la care este angajat petentul expirând la data de 01.02.2013, conform mențiunilor certificatului de absolvire depus la fila 1 dosar.
Cu privire la atestatul de instructor auto depus la dosar de către petent, instanța reține că acesta reprezintă un document distinct de autorizația de instructor auto autorizat, atestatul fiind o condiție necesară pentru exercitarea profesiei de instructor auto, care se poate desfășurarea doar în cadrul școlilor de conducători auto organizate conform Art. 4 din Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, aprobate prin Ordinul MTI 733/2013, Anexa 1, ce trebuie să dețină autorizație de funcționare, procedura obținerii atestatului fiind distinctă și reglementată în Anexa 2 a aceluiași Ordin.
Prin urmare, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și de sancționare a contravențiilor corespunde realității, nefiind răsturnată de către petent prezumția de legalitate și de temeinicie a acestuia, toate elementele săvârșirii de către petent a contravenției reținuite în sarcina sa fiind întrunite.
Având în vedere sancțiunea considerabilă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de către petent și care reflectă gravitatea ridicată a acesteia, instanța reține că în cauză nu sunt incidente prevederile Art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 care prevăd că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție fiind în concordanță cu prevederile Art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 (potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale Art. 21 alin. 3 (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului).
Având în vedere toate aceste considerente și văzând prevederile Art. 34 alin. 1 din O.G.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul ȚIRICĂ N. P. cu domiciliul ales în Bacău, ./C/2, la C.. Av. D. D., în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru controlul în Transportul Rutier –ISCTR cu sediul în Iași, Calea Chișinăului-Construcția C25, nr.23, ., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2013.
Președinte, D. C. | ||
Grefier, M. T. |
Red. Jud. D.C. 11 Octombrie 2013
Tehnored. TM 11 Octombrie 2013
4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 51/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6121/2013.... → |
|---|
