Plângere contravenţională. Sentința nr. 7321/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7321/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 8856/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7321/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. D.
Grefier M. Z.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent N. V. și pe intimat I. B. CP_/13.06.2013, având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
In tem.art.94 pct.4 NCPC raportat la art.32 alin.2 din OG 2/2001 instanta constata ca este competenta pentru solutionarea cauzei.
Instanta incuviinteaza proba cu acte pentru petent.
Nefiind alte cereri de formulat,instanta constata dosarul in stare de judecata si trece la deliberare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._ /14.06.2013, petentul N. V. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 13.06.2013 de către I.P.J. Bacău, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că în data de 13.06.2013 a încălcat linia continuă pe direcția sa de mers în localitatea Mărgineni. Fapta reținută este reală, însă a fost nevoit să-l depășească pe conducătorul auto din fața sa care a făcut brusc o mișcare de virare la dreapta fără a semnaliza, rămânând blocat cu spatele în drum, astfel că a trebuit să-l depășească, încălcând foarte puțin linia continuă, pentru că altfel ar fi intrat în mașina acestuia.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri.
Intimatul I.P.J. Bacău a depus întâmpinare, Intimatul I.P.J. Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că aplicarea sancțiunii și întocmirea procesului-verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit de agentul constatator și că procesul-verbal conține toate elementele obligatorii, nefiind semnalate incidente din cele prevăzute expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care ar conduce la nulitatea absolută.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 13.06.2013 de către I.P.J. Bacău s-a aplicat petentului o amendă contravențională de 300 de lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006. S-a reținut în sarcina petentului că în data de 13.06.2013 a condus auto Hyundai cu nr. de înmatriculare RD 190DH pe DN 2G – localitatea Mărgineni, jud. Bacău și s-a angajat în depășirea autovehiculului marca „Opel” cu nr. de înmatriculare_ care circula în fața sa, peste marcajul longitudinal continuu.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror nesocotire atrage nulitatea absolută.
Pe fondul plângerii, instanța reține în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincție între „infracțiuni” ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, stabilește că „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A. împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”
Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, ceea ce nu împiedică însă instanța să administreze toate probele de natură să conducă la aflarea adevărului.
Or, petentul nu a produs nicio probă cere să învedereze instanței o altă situație de fapt. Dimpotrivă, la dosar există înregistrarea video din care reiese că autoturismul din fața celui condus de petent se deplasa pe direcția înainte, fără a face nicio mișcare de virare bruscă, iar petentul a efectuat manevra de depășire pe linia continuă.
În condițiile în care săvârșirea faptei contravenționale este dovedită cu mijloace tehnice omologate, cu grad ridicat de veridicitate, instanța apreciază că plângerea este vădit nefondată, motiv pentru care în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 o va respinge ca atare.
Având în vedere că plângerea a fost introdusă înainte de . O.U.G. nr. 80/2013, instanța va face aplicarea art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în forma în care era acesta la momentul sesizării instanței, instanța va obliga petentul și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul N. V. din com Balcani . împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 13.06.2013 de I. B., ca nefondată.
Obligă petentul la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Președinte, M. C. D. | ||
Grefier, M. Z. |
MD 19.12.2013
M.Z. 20 Decembrie 2013 ex.4
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2522/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2455/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
