Plângere contravenţională. Sentința nr. 7570/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7570/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 9679/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 7570/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P.
Grefier E. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent D. D. L. și pe intimat I. B., având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2013, care s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ din 27.06.2013, petentul D. D. L. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/25.06.2013 încheiat de intimatul I. B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în rezumat, că procesul verbal este nelegal deoarece agentul constatator nu i-a permis să formuleze obiecțiuni, sens în care a invocat prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, petentul susține că agentul constatator i-a adus procesul verbal gata completat la rubrica „alte mențiuni” și că nu este scrisul său la această rubrică nefiind semnătura sa în dreptul ei, că nu i s-a permis să facă obiecțiuni și nu i s-a adus la cunoștință că poate face obiecțiuni iar în procesul verbal s-a consemnat că refuză să facă obiecțiuni.
Petentul contestă și viteza consemnată în procesul verbal și susține că nu se afla în localitatea N. B., județul B. dar că este posibil să fi accelerat însă nu ar fi ajuns la viteza reținută de intimat.
Petentul invocă prevederile art. 6 CEDO, art. 109 alin. 2 din O.G. 195/2002, art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare a contravenției.
Plângerea a fost formulată în termen legal, conform art. 31 alin.1 din OG 2/2001 și este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art.36 din OG 2/2001 în forma în vigoare la data formulării prezentei plângeri.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.06.2013 încheiat de intimatul I. B., s-a reținut că în data de 15.06.2013, ora 0851, în localitatea N. B., județul B., pe DN 2 E85, petentul a condus autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 86 km/h stabilită cu aparatul radar montat pe autovehiculul MAI_, în temeiul art. 49 alin. 1, art. 101 alin. 2 și 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din O.U.G. 195/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională de 450 lei și 4 puncte de penalizare.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta întrunește cerințele prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța va înlătura susținerile petentului potrivit cărora procesul verbal ar fi lovit de nulitate nefiindu-i permis de către agentul constatator să formuleze obiecțiuni. Aceasta în condițiile în care pe de o parte, nulitatea invocată pe cale de excepție în această ipoteză nu poate fi analizată ca atare întrucât constituie o apărare pe fondul plângerii, iar pe de altă parte, în procesul verbal este consemnat la rubrica „alte mențiuni” că nu are obiecțiuni de făcut. Faptul că petentul contestă propria semnătură din procesul verbal nu este de natură a atrage nelegalitatea actului de constatare a contravenției de vreme ce nu a produs și proba contrară în condițiile art. 268 alin. 1 C.pr.civ. Or, în lipsa unei atare dovezi semnătura aplicată pe înscris face deplină credință despre existența consimțământului său cu privire la conținutul rubricii care i se adresează.
Totodată, în ce privește consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului în conținutul procesului verbal, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr.2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în acest text de lege atrage numai nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, sens în care a decis Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând decizia nr. XXII/2007 în recursul în interesul legii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși în lumina jurisprudenței CEDO, procedura contravențională este asimilată celei penale, totuși Convenția nu interzice incidența prezumțiilor câtă vreme, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și o limită rezonabilă până la care pot opera acestea, asigurându-se dreptul la apărare sub toate aspectele. Astfel, în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A. împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”
Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, revenindu-i petentului sarcina să răstoarne această prezumție cu caracter relativ.
În cauză petentul a contestat în plângerea de față cele stabilite de lucrătorul de poliție cu privire la viteza cu care circula în data constatării contravenției, fără însă ca la acea dată să formuleze obiecțiuni. Pe de altă parte, cu probele produse de intimat acesta a dovedit că petentul a circulat în localitate cu viteza de 86 km/h, aspect care rezultă atât din planșele foto cât și din filmul video transmis în format digital instanței și depus la dosarul cauzei. Susținerea potrivit căreia în planșa foto nr. 1 este menționată viteza de 84 km/h iar în procesul verbal este consemnată altă viteză de 86 km/h în mod eronat, nu poate fi reținută în condițiile în care în urma vizionării filmului video transmis în format digital la dosar viteza de 86 km/h este confirmată.
De asemenea, va fi înlăturată și apărarea petentului că nu s-ar fi aflat în localitate în momentul constatării întrucât nu a produs o dovadă contrară celor care rezultă din întregul material probator al cauzei.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, cum viteza cu care a circulat petentul a fost constatată cu mijloace tehnice certificate de un agent instruit în acest scop, fiind produse dovezi certe ale săvârșirii contravenției, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/25.06.2013 încheiat de intimatul I.P.J. B., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul D. D. L., CNP_, domiciliat în Focșani, ., ., jud. V., împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/25.06.2013 încheiat de intimatul I.P.J. B., cu sediul în B., .. 2, jud. B., CUI_, ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
P. A. C. L. E.
Red. P.A.C./09.01.2014
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1908/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 6887/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
