Pretenţii. Sentința nr. 2503/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2503/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 15684/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2503/2013
Ședința publică din 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. B.
Grefier: I. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind reclamanta E ON E. R. SA și pârâtul N. V. F., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare față de lipsa părților .
La a doua strigare a cauzei, la ordine, au lipsit părțile .
Instanța, verificându-și competența de soluționare a cererii, în baza art159 ind.1 Cod proc.civilă raportat la art.1 pct.1 Cod proc.civilă, constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cerere .
Instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri .
Nemaifiind alte probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 14.11.2012 sub nr_ reclamanta E.ON E. R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Naharnic V. F. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să achite suma de 2094,58 lei reprezentând contravaloare facturi și penalități, actualizată la data plății. Totodată a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în baza contractului cadru de furnizare de gaze naturale s-a obligat față de pârât să furnizeze gaze naturale la punctul de consum situat la adresa de domiciliu a pârâtului, iar acesta din urmă s-a obligat că achite la termen prețul gazului consumat. Reclamanta a susținut că deși și-a respectat obligațiile sale contractuale, pârâtul nu a achitat la termen facturile, înregistrând astfel un debit restant de 1939,65 lei reprezentând contravaloarea facturi gaze consumate și neachitate emise în perioada noiembrie 2011-iunie 2012. Mai arată că pârâtul datorează și taxă de deconectare în cuantum de 112 lei. Totodată reclamanta susține că a calculat penalități în cuantum de 154,93 lei până la data de 02.10.2012.
Reclamanta a arătat că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului convocând pârâtul la conciliere directă.
În drept a invocat disp art 942, 969, 970, 1073, 1082, 1086, 1361 C.civ, art 35,36,56 C.. C.proc.civ, art 40,41 Legea 351/2004.
În probațiune a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: situație centralizată a datoriilor, situația facturilor neîncasate, centralizator calcul penalități, invitație la conciliere, conformare de primire, proces verbal de eșalonare a datoriilor, contract de furnizare a gazelor naturale, copie carte de identitate, contract de vânzare cumpărare, facturi fiscale.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 175 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Pârâtul deși legal citată nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventualele apărări.
La termenul din data de 23.01.2013 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de furnizare a gazelor naturale depus la dosar reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului gaze la punctul din loc Bacău, ., . . din urmă s-a obligat să achite integral și la termen contravaloarea energiei furnizate.
Conform art 5 contractul a fost incheiat pe o perioada nedeterminata.
Conform art 6.2 din contract, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice trebuia achitată în termen de15 zile de la data emiterii facturii. În cazul în care factura nu era achitată în termen de 15 zile de la scadenață, potrivit 6.3 din contract, urmau a fi percepute penalități de 0,04 % pentru fiecare zi de întârziere.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale depuse la dosar nr_ din 30.11.2011,nr_ din 16.01.2012, nr_ din 20.02.2012, nr_ din 31.03.2012, nr_ din 13.06.2012, facturi fiscale ce cuprind atat contravaloare gazelor de care a beneficiat paratul cat si penalitati. In privinta debitului principal instanta retine ca acesta este in cuantum de 1827,65 lei reprezentand contravaloarea facturilor de la dosar. Totodata instanta retine ca potrivit centralizatorului de calcul penalitati, au fost calculate penalități conform contractului până la data de 02.10.2012 în cuantum de 154,93 lei atat pentru facturile depuse la dosar cat si pentru alte facturi ce nu au fost anexate la dosar
În ceea ce privește legea aplicabilă, având în vedere că este vorba de raporturi juridice care au luat ființă și s-au derulat sub imperiul vechiului cod civil, sunt aplicabile dispozițiile legale ale legii în vigoare la data la care s-au desfășurat, respectiv vechiul cod civil.
Conform art 969 C.Civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar conform art. 1073 C.Civil creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări.
Față de aceste prevederi, văzând și dispozițiile contractului de furnizare a gazelor naturale, instanța constată că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată în parte.
Astfel in privinta debitului principal instanta retine ca paratul datoreaza suma de 1827,65 lei conform facturilor depuse la dosar. In ceea ce privește suma de 112 lei cu titlu de taxă de deconectare instanta retine ca, fata de prevederile contractuale, nu este stipulata in sarcina paratului obligatia de a plati taxa de deconectare in cazul in care reclamanta hotaraste intreruperea furnizarii gazelor. Contractul prevede la ca doar reluarea furnizării dupa intrerupere se realizeaza dupa efectuarea platii integrale catre furnizor a facturii, a penalitatilor si a cheltuielilor ocazionate de sistarea si reluarea energiei, insa aceasta situatie are in vedere plata voluntara si doar atunci cand se impune reluarea furnizarii energiei.
In privinta penalitatilor din inscrisurile de la dosar instanta apreciaza ca paratul datoreaza suma de 149,38 lei reprezentand penalitati aferente facturilor anexate la dosar.În ceea ce priveste restul penalitatilor solicitate instante retine ca acestea au fost calculate pentru alte facturi anterioare insa reclamanta nu a depus aceste facturi, prin urmare instanta nu poate verifica aceste sume, respectiv modul de calcul al penalitatilor in privinta cuantumului la care au fost calculate si perioada (dat fiind ca este vorba de penalitati aplicate cum sustine reclamanta la facturi achitate dar cu intarziere), precum și pentru suma aferentă facturii reprezentând taxă de deconectare., suma pe care instanța apreciază că pârâtul nu o datorează.
În ceea ce privește procesul verbal de eșalonare semnat de pârât, instanța apreciază că acesta nu face nicio dovadă în privința pretențiilor solicitate de reclamantă în prezenta acțiune întrucât nu se poate stabile despre ce sume este vorba, respectiv pentru ce perioadă și căror facturi sunt aferente.
F. de aceste imprejurari instanta pentru va admite în parte actiunea și va obliga pârâtul la plata sumei de 1827,65 lei debit principal și suma de 149,38 lei reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la actualizarea sumei, instanța îl
va respinge apreciind că este neîntemeiat. Astfel, reclamanta a calculat și a solicitat penalități de întârziere pentru suma aflată în debit, penalități stipulate în contract sub forma clauzei penale care nu reprezintă altceva decât daune interese moratorii evaluate anticipat. În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta a evaluat anticipat prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor prin intermediul clauzei penale. Actualizarea sumei cu rata inflației reprezintă la rândul său o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației. Ori instanța, față de aceste împrejurări, apreciază că nu se poate dispune și actualizarea sumei în raport cu rata inflației atât timp cât s-au stipulat și calculat penalități, întrucât ar reprezenta o dublă reparare a prejudiciului.
În baza art.274 C.proc.civ va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 172 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar calculate conform Legii 146/1995 pentru suma la care instanta a apreciat ca este indreptatita reclamanta .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta E.ON E. R. SA, Tîrgu M., . jud.M. și în Bacău, . nr.22, în contradictoriu cu pârâtul Naharnic V. F., domiciliat în Bacău, . ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1827,65 lei debit principal contravaloare facturi gaze aferente perioadei noiembrie 2011-iunie 2012 și suma de 149,38 lei penalități de întârziere calculate pentru facturile aflate în sold până la 02.10.2012.
Respinge restul pretentiilor ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 172 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Martie 2013 .
Președinte, I. B. | ||
Grefier, I. S. |
Red/Tehnored I.B 4 ex 26.04.2013
I.S. 06 Aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7060/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6711/2013.... → |
|---|
