Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7398/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7398/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 6019/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 7398/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P.
Grefier E. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. T., reclamant G. N. și pe pârât M. P., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2013, care s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cereri;
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 16.04.2013 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul G. T. în contradictoriu cu pârâtul M. P. a formulat acțiune în revendicare imobiliară solicitând ca pârâtul să fie obligat să îi lase în deplină posesie și folosință balconul tehnic în suprafață de 6 mp aflat în folosința comună a imobilului situat în Bacău, ., . obligarea pârâtului să îl lase să folosească acest spațiu conform destinației sale, urmând ca pârâtul să fie obligat să restabilească situația inițială.
Ulterior reclamantul a precizat acțiunea(filele 82-84) în sensul că a menționat că are calitatea de reclamant și G. N., soția reclamantului, apartamentul situat în Bacău, ., ., . comună a celor doi, micșorând petitul inițial al cererii și solicitând ca pârâtul să fie obligat să le lase în deplină posesie și folosință doar cota de 3,90% din suprafața de folosință comună a imobilului spațiu tehnic, conform contractului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului pe care îl dețin în imobil.
În motivarea cererii reclamanții arată, în rezumat, că sunt coproprietarii spațiului în litigiu din 1986, această încăpere având destinația de spațiu tehnic, fiind folosit de reclamanți conform destinației sale dar că în urmă cu trei ani pârâtul a schimbat yala și a închis balconul fără a avea acordul lor, practicând un gol pentru ușă pe verticală în spațiul proprietate comună, iar izolația executată de pârât fost defectuos efectuată. De asemenea, reclamanții susțin că au încercat de nenumărate ori să își recapete dreptul de folosință asupra balconului tehnic dar că pârâtul a refuzat în mod categoric să îi lase să îl utilizeze, că pârâtul deține doar o cotă indiviză de 2,79% din suprafața în folosință comună care i se cuvine conform contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului pe care îl deține.
În drept au fost invocate prevederile art. 563 și urm. C.civ.
Pârâtul a formulat în termenul legal prevăzut de art. 201 alin. 1 C.pr.civ., întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. În motivarea excepției pârâtul arată că acțiunea în revendicare a spațiului comun este admisibilă numai în cazul unui terț nu și în cazul unui coproprietar care justifică același drept de proprietate ca și reclamanții. De asemenea, pârâtul susține că folosește acest spațiu încă din 1992 când cel care l-a folosit anterior s-a mutat din . predat cheia, că a făcut îmbunătățiri acestui spațiu din venituri proprii și cu acordul majorității vecinilor de pe scară.
Pe cale reconvențională pârâtul a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 1350 lei reprezentând daune materiale – pretenții, cât și obligarea acestora la demolarea construcției provizorii făcute pe casa scării în locul coproprietate comună de lângă toboganul care face legătura cu ghena de gunoi situat pe nivelul acestuia.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare(filele 63-65 dos.).
În ce privește temeiul de drept material al acțiunii, față de prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil care prevăd că dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil, în cauză sunt incidente prevederile art. 646-658 din noul cod civil fiind în prezența efectelorviitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ în materia raporturilor de proprietate și special în cea privind coproprietatea asupra părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente.
Asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată instanța reține că este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Balconul care face obiectul cauzei constituie coproprietatea forțată a tuturor proprietarilor apartamentelor din blocul nr. 195 scara A de pe . Bacău, aspect care nu a fost contestat de nici una din părți fiind recunoscută destinația comună a acestui spațiu. Potrivit art. 648 alin. 1 C.civ. „dacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată,” iar alineatul 2 al aceluiași text de lege prevede că „părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spațiile locative, care constituie bunurile principale în sensul art. 546.”
Art. 647 C.civ. determină drepturile și obligațiile coproprietarilor în ipoteza avută în vedere în cauză, respectiv că fiecare coproprietar poate exercita acte de folosință asupra bunului comun cu condiția ca aceste acte să fie exercitate în așa fel încât să se respecte destinația bunului și să permită exercitarea folosinței și de către ceilalți coproprietari iar cheltuielile pentru întreținerea și conservarea bunului comun trebuie să fie suportate în mod proporțional cu cota-parte din dreptul aparținând fiecărui coproprietar.
Regimul coproprietății forțate este diferit de cel privind proprietatea comună pe cote-părți obișnuită prin aceea că bunurile „părți comune” asupra cărora poartă coproprietatea forțată sunt destinate folosirii spațiilor ce constituie locuințe care aparțin unor proprietari diferiți, aceste bunuri nu pot fi folosite decât în comun de proprietarii spațiilor aflate în proprietatea lor exclusivă și au un caracter accesoriu, prin raportare la spațiile locative, obiect al proprietății exclusive aparținând proprietarilor din acea clădire.
În speță, reclamanții urmărind revendicarea chiar și numai a cotei-părți de 3,90% din imobilul spațiu tehnic(balcon tehnic) ce constituie coproprietatea forțată a tuturor proprietarilor de apartamente din acel imobil urmăresc în realitate obținerea unor drepturi exclusive asupra acestui bun comun, ceea ce nu este admisibil în condițiile coproprietății forțate când fiecare coproprietar are dreptul de a exercita acte de folosință asupra bunului comun în integralitatea sa independent de mărimea cotei sale părți din bunul comun.
Pe de altă parte, reclamanții însăși au denumit cererea lor de chemare în judecată ca fiind „revendicare imobiliară” însă în petit au solicitat doar lăsarea în deplină posesie și folosință a spațiului comun și nu în deplină proprietate, conștienți probabil de faptul că natura juridică a coproprietății comune și forțate nu este compatibilă cu proprietatea exclusivă.
Este adevărat că în reglementarea art. 650 C.civ. este posibilă atribuirea către coproprietari în folosință exclusivă a părților comune însă numai în anumite condiții, respectiv dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari și decizia de atribuire în folosință exclusivă este adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor și al cotelor-părți, iar în clădirile unde sunt constituite asociații de proprietari, ca și în cauza de față, decizia trebuie să fie adoptată de către adunarea generală, cu aceeași majoritate.
În consecință, pentru considerentele expuse și în baza temeiurilor de drept care au fost enunțate va admite excepția inadmisibilității invocată de pârât și va respinge cererea, astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.
Având în vedere că în cauză pârâtul a formulat cerere reconvențională, aceasta va fi disjunsă și se va forma un alt dosar pe același complet.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Respinge cererea formulată de reclamanții G. T., CNP_, domiciliat în BACĂU, ., ., jud. Bacău și G. N., CNP_ domiciliată în BACĂU, MĂRĂȘEȘTI, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. P., CNP_ domiciliat în BACĂU, MĂRĂȘEȘTI, ., ., astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.
Disjunge cererea reconvențională formulată de pârâtul M. P. și se va forma un alt dosar pe același complet cu termen de judecată la data de 22 ianuarie 2014 pentru când se vor cita părțile.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.12.2013.
Președinte, A. C. P. | ||
Grefier, E. L. |
Red. P.A.C./04.01.2014
Tehnored. L.E./06.01.2014
5 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 6382/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7060/2013.... → |
|---|
