Accesiune. Sentința nr. 7315/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7315/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 281/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7315
Ședința publică din 4 iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. E.-S.
Grefier: S. B.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect accesiune.
Instanța, constată că dezbaterea în fond a cauzei, a avut loc la termenul din 20.06.2013, când în încheierea ședinței publice ce face parte integrantă din prezenta sentință, au fost consemnate susținerile părților, cauza fiind lăsată în pronunțare pentru data de 27.06.2013, iar apoi pentru azi, când în urma deliberării s-a pronunțat, următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înaintată instanței la data de 10.01.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. I., în contradictoriu cu ., solicită:
- să se constate dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate cu titlu de drept accesiune asupra unei suprafețe de 2,42 ha teren situată în localitatea B., pe malul râului S.;
- să dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
În motivarea cererii, se arată că reclamantul, în anul 1948, a cumpărat o suprafață de teren de la numiții B. P. și soția S. I., teren ce corespunde numărului topografic 611/2 din CF 597 Aciua în suprafață de 8273 mp. În realitate, chiar la acel moment suprafața era mai mare, iar în timp, râul S., prin schimbarea cursului, a tot adăugat bucăți de teren celui pe care îl folosea, teren pe care reclamantul l-a defrișat și l-a utilizat ca teren agricol.
Reclamantul arată că din totalul suprafeței, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,21 ha. Cererea pentru obținerea dreptului de proprietate pentru diferența de 2,42 ha a fost respinsă în mod irevocabil.
Acesta apreciază că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 495 și 496 alin. 1 cod civil referitoare la aluviune și L 7/1996.
La data de 06.03.2013, reclamantulȃ, prin notele de ședință depuse la dosar, indică valoarea obiectului acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă, (f 12), aceasta arată că nu se opune admiterii acțiunii.
În motivare, se arată că suprafața de teren din litigiu este suprafața pe care reclamantul o folosește în prezent și cu care figurează în Registrul Agricol. Reclamantul s-a adresat inițial Comisiei Locale C., dar comisia nu este competentă să elibereze titlul de proprietate. Se mai precizează că susținerile din petitul acțiunii corespund realității.
În cauză a fost administrată proba cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 9.08.1948 (f. 5 - dosar_/182/2010) reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 8273 m.p. identificat prin nr. topo. 611/2 înscris la acea dată în C.F. nr. 597 al comunei Aciua.
In baza Legii nr. 18/1991, prin Titlul de proprietate nr. 44.106/91/14.07.1997 reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate printre alte terenuri si pentru suprafața de 8700 mp. teren situat în locul numit „C.”, teren identificat prin nr. topo. 611/2 potrivit raportului de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul_/182/2010 (f. 111-112) coroborat cu planurile de amplasament de la filele 103-104.
Pe harta cadastrală (f.7 si 58 - dosar_/182/2010) terenul identificat prin nr. topo. 611/2 este limitrof râului S. iar în prezent, astfel cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară din dosarul atașat, datorită modificării cursului râului S. între terenul cu nr. topo. 611/2 si malul actual al râului se situează o suprafață de teren de 2,76 ha.
Din acest teren prin titlul de proprietate nr. 10.985/2009 fiului reclamantului i s-a atribuit suprafața de 3400 mp. în schimbul unui alt teren pentru care reconstituirea dreptului de proprietate nu era posibilă pe vechiul amplasament iar diferența de teren de 2,42 ha (fără date de carte funciară) face obiectul prezentului dosar, reclamantul invocând dobândirea dreptului de proprietate prin accesiunea imobiliară naturală, respectiv prin aluviune.
Principiul accesiunii indiferent de natura acesteia, imobiliară sau mobiliară, este înscris în art. 488 c.civ., potrivit căruia tot ce se unește si se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. Astfel cum se desprinde si din prevederile art. 482 c.civ. proprietarul bunului principal dobândește dreptul de proprietate asupra tot ce se unește ca accesoriu cu bunul principal în chip natural sau artificial.
Coroborând dispozițiile legale mai sus arătate cu prevederile art. 495 si 496 alin. 1 c.civ., care reglementează aluviunea, unul din cazurile de accesiune imobiliară naturală rezultă că terenul proprietarului riveran este considerat bun principal iar terenul ce se formează prin aluviune în mod succesiv este bunul accesoriu, proprietarul terenului care constituie bunul principal devenind si proprietarul bunului accesoriu din momentul realizării unirii dintre acestea.
Efectul achizitiv de proprietate se produce în folosul proprietarului riveran, respectiv al terenului limitrof râului iar obiectul dreptului de proprietate dobândit prin faptul juridic al accesiunii îl constituie terenul situat în continuarea acestuia si care face corp comun cu acesta rezultat fie ca urmare a adăugirilor succesive de pământ la malul râului fie prin retragerea, respectiv modificarea cursului apei curgătoare.
Raportat la starea de fapt arătată de reclamant în motivarea acțiunii si care se desprinde si din relatările martorilor audiați în cauză, instanța retine faptul că reclamantul nu este îndreptățit a invoca efectul accesiunii imobiliare naturale deoarece nu era proprietarul terenului identificat prin nr. topo. 611/2 la momentul producerii aluviunii. Reclamantul susține că suprafața terenului la data încheierii contractului era mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară si arătată în contractul de vânzare cumpărare. Totodată martorii Z. N. si T. P. audiați la termenul din 20.06.2013, au arătat faptul că deși suprafața de teren trecută în contractul de vânzare cumpărare era de 1ha si 30 de ari, în realitate suprafața de teren cumpărată de petent avea în jur de 4 ha diferența reprezentând-o terenul rezultat prin aluviune.
In dosar nr._/182/2010, aceiași martori au declarat că petentul a cumpărat o suprafață de teren de 3 ha în vecinătatea râului S., iar în prezent suprafața terenului este de aproximativ 4 ha, suprafața inițială mărindu-se datorită aluviunii.
Dacă admitem că în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare exista deja terenul provenit din aluviune situat în continuarea terenului identificat prin nr. topo. 611/2 atunci de efectele accesiunii naturale au beneficiat vânzătorii B. P. si S. I. si nu reclamantul.
Faptul că în temeiul contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948 reclamantul nu a dobândit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară precum si faptul că la data cooperativizării reclamantul nu era proprietarul întregii parcele de 3,63 ha în care se include si suprafața de 2,42 ha ce face obiectul prezentului dosar, sunt aspecte asupra cărora instanța s-a pronunțat în dosarul nr. 12._ al Judecătoriei Baia M., acțiunea reclamantului fiind respinsă prin sentința civilă nr._/19.12.2011, rămasă definitivă si irevocabilă prin respingerea recursului.
Or, ceea ce se pune în discuție în prezentul dosar este tot dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului cu suprafața de 2,42 ha situat în locul numit Mol sau C. independent de faptul că modul dobândirii dreptului de proprietate invocat de reclamant este accesiunea si nu convenția, respectiv contractul de vânzare cumpărare. Atâta vreme cât dobândirea dreptului de proprietate prin aluviune se invocă raportat la perioada anterioară cooperativizării si nu ulterior obținerii titlului de proprietate nr. 6015/88/15.05.1996 instanța apreciază că acest aspect nu poate fi disociat de efectele Legii nr. 18/1991. De vreme ce reclamantul nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii speciale, situația juridică a terenului nu poate fi clarificată nici potrivit dreptului comun deoarece legea specială are caracter obligatoriu.
De remarcat faptul că la data eliberării acestui titlu terenul situat în vecinătatea vestică a celui atribuit reclamantului în locul numit Mol era rezerva comisiei locale iar suprafața de teren reconstituită fiului reclamantului prin titlul de proprietate nr._/7.05.2009 în continuare, în același loc, a fost atribuită tot din rezervă, în schimbul unui alt teren ce nu putea fi restituit pe vechiul amplasament si nu în considerarea faptului că terenul ar fi aparținut reclamantului anterior cooperativizării.
Pentru aceste considerente instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant cu privire la ambele capete de cerere, petitul privind întabularea dreptului de proprietate impunându-se a fi respins de asemenea în virtutea caracterului sau accesoriu în raport cu cel privind constatarea dobândirii acestui drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
hotărăște:
Respinge acțiunea formulată de reclamantulB. I., cu domiciliul în Bargau, nr. 98, ., cu domiciliul ales în Baia M., .. 28/17, în contradictoriu cu pârâta ., jud. Maramureș.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2013.
președinte grefier
diana ene – solomciuc sonia botiș
Red.D.E.S./dact.S.B.
4 ex /04.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 715/2013.... | Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
